ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.08.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2744/2009

HOTĂRÂRE
03.08.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2744/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iulie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 5600/111/2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.K.,

în baza art. 300

2

și a art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a declarat

recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea

sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza

arestării preventive.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3) din

același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel,

constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că

există motive verosimile de a bănui că inculpatul G.K. a comis faptele de omor

deosebit de grav, tâlhărie și violare de domiciliu, prevăzute de art. 174-176

lit. d), art. 211 alin. (2

l

) lit. c) și art. 192 alin. (2) C. pen.,

iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de

apel este legală și temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la

cazurile de excepție în care o

persoană

poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial, arestat în vederea

aducerii

în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că a săvârșit o infracțiune [lit. c)].

Ulterior, măsura

arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate

de

un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție], în speță, în

temeiul condamnării inculpatului G.K. la pedeapsa rezultantă de 18 ani

închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 239/P din 26 mai 2008 a

Tribunalului Bihor, secția penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă,

definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aceste temeiuri se mențin și în continuare.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele

art. 300 și ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5

pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei,

din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

ÎN

D

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.K. împotriva încheierii din 23 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5600/111/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 august 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 343/2009
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 1104/36/2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a men
ÎCCJ 2007-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2007
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Încheierea din 9 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 4339/3/2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului i
ÎCCJ 2009-07-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2669/2009
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 30 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 908/83/2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut arestarea preve
ÎCCJ 2008-08-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2008
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 24 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1557/118/2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,
ÎCCJ 2008-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4152/2008
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 5 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 10051/101/2007, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut arestare
Sursă