ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3167/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3167/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 PI de la 5 august 2009 a

Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 411/59/2008, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul B.C. împotriva ordonanței

de declinare dat în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la acea instanță la

data de 6 mai 2008 sub nr. 411/59/2008 petentul B.C. a solicitat instanței de

judecată infirmarea ordonanței din data de 26 martie 2009 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul București, deoarece organul competent nu a luat măsurile

corespunzătoare raportat la actele dosarului.

La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală

nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din analiza

căruia instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Prin ordonanța

nr. 806/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de mai mulți agenți

din

cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Jilava sub aspectul săvârșirii de

către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 267, art. 198, art.

272 și art. 289 C. pen., declinându-se competența de soluționare a cauzei

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara în ceea ce-l

privește pe prim procurorul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Timiș.

Prin precizarea

plângerii, petentul l-a acuzat pe conducătorul unității

că

este implicat în deținerea sa nelegală.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara din data de 22 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 158/p/2008

s-a declinat competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea

parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție raportat la

calitatea intimatului B.V., respectiv cea de procuror general al parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., procedura plângerii în fața instanței poate avea ca obiect numai

actele procurorului

prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penal. O asemenea procedură nu este aplicabilă ordonanței

prin care se dispune declinarea competenței

de soluționare a plângerii

raportat la calitatea intimatului care este procuror general al parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 pct. 1

lit. f) C. proc. pen.

Astfel, fiind, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

fost

respinsă plângerea formulată de petentul B.C., împotriva

ordonanței de

declinare dată în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat,

în termenul legal, recurs petiționarul B.C., criticând-o, arătând în scris, că

hotărârea penală dată de instanță nu cuprinde materialul probator depus la

dosar referitor la mandatele de arestare preventivă emise cu nr. 146 din 20

iunie 2002 (dosar nr. 9271/P/2002 ) nr. 146 din 16 octombrie 2003; 246 din 29

martie 2004; 243 din 25 octombrie 2004 dosar nr. 10948/P/2003 emise abuziv în

instanță de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pe timpul exercitării

profesiei de prim procuror de domnul B.V., deci instanța nu s-a pronunțat sub

aspectul fiecărei probe în parte, în vederea aflării adevărului, se consideră o

persoană discriminată, se consideră o persoană torturată psihic și fizic.

La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul

petiționar B.C., aflat în stare de deținere, într-o altă cauză, procedura de

citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul petiționar, în concluziile orale, în

dezbateri a solicitat

admiterea recursului,

casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare

sau trimiterea

dosarului la Procurorul General al României.

Reprezentantul Ministerului Public a pus

concluzii, în sensul admiterii recursului declarat de petiționar, casarea

sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se pronunța și cu

privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, cuprinsă în ordonanța

atacată, întrucât, în mod greșit, la soluționarea plângerii petiționarului s-a

avut în vedere doar dispoziția de declinare a competenței.

Examinând recursul declarat de recurentul

petiționar B.C. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art.

278

1

alin. (10) cu referire la

art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu

motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art.

385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată recursul

petiționarului ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a respins, plângerea formulată de petiționarul B.C.

Înalta Curte consideră că prima

instanță în raport cu plângerea formulată de către petiționarul B.C.

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, aflată la fila din dosarul nr.

411/59/2008 al curții de apel, respectiv cu limitele investirii sale a supus

examinării, prin prisma dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., ordonanța dată la 22

aprilie

2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, în dosarul nr. 158/P/2008, prin care acesta a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, unitate de parchet căreia i se va înainta și

dosarul.

Astfel, în plângerea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara, aflată la fila 1 din dosarul nr. 411/59/2008,

petiționarul B.C. a menționat că „formulez prezenta plângere contra măsurilor

cuvenite

actelor nerezolvate în termenul

legal, de cel mult 20 de zile, de procurorul

general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca și obiect de soluționare vătămarea

dreptului meu fundamental, precum și

interesele

mele legitime, vătămare de autoritățile publice în statul de drept:

de

la comunicarea ordonanței din 26 martie 2008 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, privind declinarea competenței de soluționare a cauzei,

dosarului nr. 806/P/2007 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara...în conformitate cu cele sus menționate,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

nu

a luat măsurile corespunzătoare date spre soluționare prin ordonanța

din 26 martie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ăl cărui

scop, fiind și constă în: actele premergătoare efectuate în dosarele nr.

9271/P/2002 și nr. 10948/P/2003, rejudecare, ce fac obiectul lucrărilor,

efectuate în materialul dosarului individual de penitenciar au fost efectuate

chiar de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, împreună cu

buna știință a personalului administrației - Evidență a

Penitenciarului Timișoara, în prezent procuror general al Parchetului de

pe

lângă această instanță a Curții de Apel Timișoara.

Față de dispozițiile din ordonanță date

spre soluționare parchetului

de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara cu data de 26 martie 2008, în raport cu

probele

ce fac obiectul dosarului nr. 806/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul București, precum și față de

cele menționate în prezenta,

precum și de probele care le voi depune la

cauza dosarului pe rol de judecată în număr de 27 de file + 4 file = 31 solicit

instanței Curții de Apel Timișoara, investită cu acțiunea sa, în prezentul

dosar, să dispună de

punerea în executare a

unei hotărâri judecătorești și constă în: legalitatea actelor emise în mod

abuziv la prelungirile de mandate de arest preventiv,

cu mențiunea mea

în mod abuziv, în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, acte

reținut în mod ilegal, în dosarul individual al unității Penitenciarului cu

Regim de Maximă Siguranță Timișoara, acte neacoperite de niciun temei legal,

prevăzut de lege și de Constituție, a supremației sale, avându-se în vedere și

Jurisprudențele Înaltei Curți de Casație și Justiție...".

Prin ordonanța dată la 22 aprilie 2008

în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 42 C. proc. pen. a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate de parchet căreia i se

înaintează și dosarul.

În considerentele rezoluției, procurorul

general adjunct a constatat că prin ordonanța nr. 806/P/2007 din 26 martie 2008

a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus neînceperea urmăririi

penale conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de ag. șef adjunct V.A., ag.

pr. Z.L., ag. pr. P.C. și ag. șef adj. T.C. din cadrul Penitenciarului de

Maximă Siguranță Jilava București, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 246 C. pen., art. 267 C. pen., art. 198 alin. (1) C. pen., art.

272 C. pen. și art. 289 C. pen.

Totodată, s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru a se

face

cercetări față de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, sub

aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen.

În fapt, se reține că numitul B.C., deținut în

Penitenciarul Jiiava București a formulat o plângere penală împotriva

personalului penitenciarului, sub aspectul comiterii mai mulator infracțiuni

pentru care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale la 26 martie 2008.

Cu ocazia unei declarații date de B.C. în fața

procurorului la 23 octombrie 2007, acesta a precizat că a fost deținut ilegal

în

penitenciar în perioada 16 octombrie

2003-11 mai 2005 și consideră că în această

detenție ilegală este

implicat prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Pe acest considerent, s-a dispus declinarea

competenței.

Procurorul general adjunct a constatat

că la data trimiterii în judecată a lui B.C. (rechizitoriul nr. 484/P/2002 din

22 august 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ) și în perioada 16

octombrie 2003 - 11 mai 2005, prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș a fost domnul dr. V.B., actualmente procuror general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Având în

vedere faptul că persoana reclamată este procuror general de la nivelul curții

de apel, în conformitate cu prevederile art. 29 pct. 1 lit. f)

C. proc. pen. coroborate cu art. 40 alin. ultim C. proc. pen.,

competența revine

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În conținutul dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr.

356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art.

275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia

i-ar reveni, potrivit legii,

competența

să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva

dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așa cum rezultă

din norma procedurală menționată, plângerea care

are un

asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în

judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire

penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum și actele procedurale,

respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport

cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.

Or, în contextul concret al cauzei

rezultă că prima instanță, în mod legal și motivat, a respins, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva ordonanței de declinare dată

în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, având în vedere limitele investirii

sale, prin plângerea formulată

de petiționar, al cărei conținut a fost

mai sus prezentat, în raport cu soluția dispusă de procurorul general adjunct,

prin ordonanța menționată și

anume aceea a

declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție care nu se regăsește

printre acelea la care face referire în mod expres și limitativ conținutul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta

Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică, așa încât critica orală invocată de către reprezentantul

Ministerului Public nu este fondată, având în vedere conținutul expres al

plângerii formulate de

petiționarul B.C.,

respectiv împotriva măsurilor nerezolvate în

termenul legal de către

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

reiterate, de altfel și în declarația de recurs.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței penale nr. 206 PI din 5 august

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței penale nr. 206 PI din 5 august

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 octombrie 2009.