ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3167/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206 PI de la 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 411/59/2008, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul B.C. împotriva ordonanței de declinare dat în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la acea instanță la data de 6 mai 2008 sub nr. 411/59/2008 petentul B.C.

a solicitat instanței de judecată infirmarea ordonanței din data de 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, deoarece organul competent nu a luat măsurile corespunzătoare raportat la actele dosarului. La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din analiza căruia instanța a reținut următoarea stare de fapt: Prin ordonanța nr. 806/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de mai mulți agenți din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Jilava sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 267, art. 198, art. 272 și art. 289 C. pen., declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în ceea ce-l privește pe prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Prin precizarea plângerii, petentul l-a acuzat pe conducătorul unității că este implicat în deținerea sa nelegală. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din data de 22 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 158/p/2008 s-a declinat competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție raportat la calitatea intimatului B.V., respectiv cea de procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., procedura plângerii în fața instanței poate avea ca obiect numai actele procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penal.

O asemenea procedură nu este aplicabilă ordonanței prin care se dispune declinarea competenței de soluționare a plângerii raportat la calitatea intimatului care este procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. Astfel, fiind, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.C., împotriva ordonanței de declinare dată în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul B.C., criticând-o, arătând în scris, că hotărârea penală dată de instanță nu cuprinde materialul probator depus la dosar referitor la mandatele de arestare preventivă emise cu nr. 146 din 20 iunie 2002 (dosar nr. 9271/P/2002 ) nr. 146 din 16 octombrie 2003; 246 din 29 martie 2004; 243 din 25 octombrie 2004 dosar nr. 10948/P/2003 emise abuziv în instanță de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pe timpul exercitării profesiei de prim procuror de domnul B.V., deci instanța nu s-a pronunțat sub aspectul fiecărei probe în parte, în vederea aflării adevărului, se consideră o persoană discriminată, se consideră o persoană torturată psihic și fizic.

La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiționar B.C., aflat în stare de deținere, într-o altă cauză, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Recurentul petiționar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare sau trimiterea dosarului la Procurorul General al României. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii, în sensul admiterii recursului declarat de petiționar, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se pronunța și cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, cuprinsă în ordonanța atacată, întrucât, în mod greșit, la soluționarea plângerii petiționarului s-a avut în vedere doar dispoziția de declinare a competenței.

Examinând recursul declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, plângerea formulată de petiționarul B.C. Înalta Curte consideră că prima instanță în raport cu plângerea formulată de către petiționarul B.C. înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, aflată la fila din dosarul nr. 411/59/2008 al curții de apel, respectiv cu limitele investirii sale a supus examinării, prin prisma dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., ordonanța dată la 22 aprilie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 158/P/2008, prin care acesta a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate de parchet căreia i se va înainta și dosarul. Astfel, în plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, aflată la fila 1 din dosarul nr. 411/59/2008, petiționarul B.C.

a menționat că „formulez prezenta plângere contra măsurilor cuvenite actelor nerezolvate în termenul legal, de cel mult 20 de zile, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca și obiect de soluționare vătămarea dreptului meu fundamental, precum și interesele mele legitime, vătămare de autoritățile publice în statul de drept: de la comunicarea ordonanței din 26 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind declinarea competenței de soluționare a cauzei, dosarului nr. 806/P/2007 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara...în conformitate cu cele sus menționate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu a luat măsurile corespunzătoare date spre soluționare prin ordonanța din 26 martie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ăl cărui scop, fiind și constă în: actele premergătoare efectuate în dosarele nr. 9271/P/2002 și nr. 10948/P/2003, rejudecare, ce fac obiectul lucrărilor, efectuate în materialul dosarului individual de penitenciar au fost efectuate chiar de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, împreună cu buna știință a personalului administrației - Evidență a Penitenciarului Timișoara, în prezent procuror general al Parchetului de pe lângă această instanță a Curții de Apel Timișoara.

Față de dispozițiile din ordonanță date spre soluționare parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu data de 26 martie 2008, în raport cu probele ce fac obiectul dosarului nr. 806/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, precum și față de cele menționate în prezenta, precum și de probele care le voi depune la cauza dosarului pe rol de judecată în număr de 27 de file + 4 file = 31 solicit instanței Curții de Apel Timișoara, investită cu acțiunea sa, în prezentul dosar, să dispună de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești și constă în: legalitatea actelor emise în mod abuziv la prelungirile de mandate de arest preventiv, cu mențiunea mea în mod abuziv, în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, acte reținut în mod ilegal, în dosarul individual al unității Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Timișoara, acte neacoperite de niciun temei legal, prevăzut de lege și de Constituție, a supremației sale, avându-se în vedere și Jurisprudențele Înaltei Curți de Casație și Justiție...". Prin ordonanța dată la 22 aprilie 2008 în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 42 C. proc. pen. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate de parchet căreia i se înaintează și dosarul. În considerentele rezoluției, procurorul general adjunct a constatat că prin ordonanța nr. 806/P/2007 din 26 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de ag. șef adjunct V.A., ag. pr. Z.L., ag. pr. P.C. și ag. șef adj. T.C. din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Jilava București, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 267 C. pen., art. 198 alin. (1) C. pen., art. 272 C. pen.

și art. 289 C. pen. Totodată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru a se face cercetări față de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, sub aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen. În fapt, se reține că numitul B.C., deținut în Penitenciarul Jiiava București a formulat o plângere penală împotriva personalului penitenciarului, sub aspectul comiterii mai mulator infracțiuni pentru care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale la 26 martie 2008. Cu ocazia unei declarații date de B.C. în fața procurorului la 23 octombrie 2007, acesta a precizat că a fost deținut ilegal în penitenciar în perioada 16 octombrie 2003-11 mai 2005 și consideră că în această detenție ilegală este implicat prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Pe acest considerent, s-a dispus declinarea competenței. Procurorul general adjunct a constatat că la data trimiterii în judecată a lui B.C. (rechizitoriul nr. 484/P/2002 din 22 august 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ) și în perioada 16 octombrie 2003 - 11 mai 2005, prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a fost domnul dr. V.B., actualmente procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Având în vedere faptul că persoana reclamată este procuror general de la nivelul curții de apel, în conformitate cu prevederile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. coroborate cu art. 40 alin. ultim C. proc. pen., competența revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În conținutul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu. Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum și actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate. Or, în contextul concret al cauzei rezultă că prima instanță, în mod legal și motivat, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.C.

împotriva ordonanței de declinare dată în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere limitele investirii sale, prin plângerea formulată de petiționar, al cărei conținut a fost mai sus prezentat, în raport cu soluția dispusă de procurorul general adjunct, prin ordonanța menționată și anume aceea a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție care nu se regăsește printre acelea la care face referire în mod expres și limitativ conținutul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, așa încât critica orală invocată de către reprezentantul Ministerului Public nu este fondată, având în vedere conținutul expres al plângerii formulate de petiționarul B.C., respectiv împotriva măsurilor nerezolvate în termenul legal de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reiterate, de altfel și în declarația de recurs. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței penale nr. 206 PI din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței penale nr. 206 PI din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.