ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/

P din 14 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționara SC V.M. SRL Buteni împotriva ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală din 7 decembrie 2007 și a fost obligată petenta

la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a constatat următoarele:

Prin plângerea formulată,

petiționara SC V.M. SRL Buteni a solicitat tragerea la răspundere penală a

executorului judecătoresc G.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen., deoarece în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a îndeplinit o

serie de acte obligatorii sau altele le-a îndeplinit defectuos în dosarele

execuționale nr. 277/05 și 172/06.

Prin ordonanța din 7

decembrie 2007 s-a dispus în temeiul art. 249 alin. (3) C. proc. pen., art. 249

1

C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b

1

)

și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a numitului G.A. cu

privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și aplicarea

unei amenzi administrative de 1000 lei, neînceperea urmăririi penale sub

aspectul infracțiunii prevăzute de art. 192 C. pen., 217 C. pen., 289 C. pen.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc G.A. și-a îndeplinit

în mod abuziv atribuțiile ce-i reveneau în legătură cu procedura de executare

silită, dar s-a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni în raport cu finalitatea actelor de executare.

S-a reținut că dosarul

execuțional nr. 277/2005 al B.E.J. G.A. a avut ca obiect cererea de executare

silită formulată de creditorul C.I., privind pe debitorul SC V.M.

SRL Buteni. Titlul executor consta

contractul

autentificat

sub nr.

3490 din 02 noiembrie 2004 la

B.N.P.

V.A. din Arad,

prin care

creditorul a împrumutat debitorului suma

de 83.000

de euro pentru

un termen de un an (deci până la 02 noiembrie 2005),

împrumutul fiind garantat de debitor, reprezentat de T.F., cu un imobil

(fermă)

situată în Buteni și evidențiat în C.F. 590 Buteni.

Deoarece debitorul în

termenul stabilit

nu a

returnat benevol

împrumutul, creditorul s-a văzut pus în situația de a uza de procedurile

judiciare necesare constrângerii debitorului la achitarea datoriei, cu atât mai

mult cu cât creditorul avea nevoie de bani, urmare a unui accident de

circulație în care a fost implicat, iar la

solicitările

sale, debitorul refuza

să răspundă.

Prin încheierea nr. 30

din 19 ianuarie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 87/2006) s-a încuviințat

executarea silită a titlului executoriu (contractul de împrumut). Ca urmare,

executorul judecătoresc G.A. a procedat la identificarea imobilului supus

executării, la evaluarea acestuia prin expertiză, iar apoi, după somarea

debitorului, la vânzarea la licitație a imobilului, după efectuarea

publicațiilor de vânzare. Deoarece la prima licitație din data de 14 aprilie

2006 nu s-a prezentat nici un licitator, s-a făcut o nouă licitație la data de

19 mai 2006, când imobilul a fost adjudecat de S.D., actul de adjudecare fiind

încheiat la data de 16 iunie 2006, după ce adjudecatarul a achitat prețul

licitat.

Persoana vătămată a

sesizat cu privire la faptul că executorul judecătoresc a încălcat cu ocazia

executării atribuțiilor de serviciu, mai multe articole C. proc. civ., aspecte

relevate și de actul de control al Camerei Executorilor Judecătorești

Timișoara, după cum urmează:

„Analizând dosarul nr.

277/2005 ale executorului judecătoresc G.A., Consiliul reține în sarcina

executorului judecătoresc în cauză unele aspecte ce țin de neglijența în

efectuarea lucrărilor specifice activității de executare silită, după cum

urmează:

Onorariul executorului

judecătoresc a fost stabilit cu încălcarea O.M.J. nr. 2848/C/2004; chiar dacă

onorariul a fost stabilit la creanța de 83.000 Euro la care au fost calculate

și penalitățile de întârziere, după cum precizează executorul judecătoresc în

cauză, onorariul de executare a fost stabilit cu încălcarea onorariului maximal

prevăzut de ordinul Ministrului Justiției mai sus menționat; explicațiile

executorului judecătoresc că „cunoscând cât este de întinsă și de grea

executarea silită, creditorul a fost de acord cu acest onorariu” și că

„imobilul a fost vândut cu suma de 483.500 RON, sumă de la care el nu a

perceput în continuare onorariu” nu au nici un temei legal. Aspectul sesizat de

către Colegiul director cu privire la nerespectarea prevederii

legale cu privire la încasarea doar a unui avans și nu

a întregului onorariu, nu se confirmă în sensul că, onorariul a fost perceput

în tranșe după cum rezultă din copiile chitanțelor depuse la dosar, respectiv:

chitanța nr. 05616111 din 17 ianuarie 2006 în valoare de 10.000 RON; chitanța

nr. 056166202 din 20 aprilie 2006 în valoare de 2.000 RON și chitanța nr.

056166245 din 16 iunie 2006 în valoare de 12.000 RON.

Din actele dosarului

execuțional rezultă lipsa procesului-verbal prevăzut de dispozițiile art. 371

7

alin. (3) C. proc. civ., pentru sumele ce urmează să fie plătite de către

debitor, fapt recunoscut și de către executorul judecătoresc.

Procesul-verbal de

situație nu reflectă realitatea, imobilul nefiind identificat corespunzător

după cum prevede art. 496 C. proc. civ., fapt ce rezultă din neconcordanța

identificării imobilului efectuată de executorul judecătoresc și prevăzută în

procesul-verbal de situație din 25 ianuarie 2006 și cea din raportul de

expertiză efectuată de expert în cauză; cu atât mai mult cu cât procesul-verbal

de situație nu a fost încheiat la fața locului, ci la sediul biroului

executorului; cu privire la acest din urmă aspect, chiar executorul

judecătoresc în cauză a arătat că „a identificat bunurile de valoare și

vizibile din incinta societății și și-a schițat aceste aspecte pe o coală de

hârtie, iar ulterior, la birou a încheiat procesul-verbal de situație.

Somația imobiliară nu

cuprinde toate elementele prevăzute în art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 387

C. proc. civ. și nu respectă termenul de 15 zile prevăzut de art. 500 alin. (1)

C. proc. civ., aspect recunoscut și de executorul judecătoresc; cu atât mai

mult cu cât, din somația emisă de executorul judecătoresc nu se poate deduce

termenul în care este obligată să achite suma, în trei locuri fiind indicate

date și termene diferite, respectiv: „miercuri 01 februarie 2006, ora 10”,

„miercuri 01 februarie 2006, ora 9” și „în termen de 3 zile de la primirea

prezentei somațiuni”, iar somația a fost comunicată debitoarei în data de 31

ianuarie 2006, conform dovezii de comunicare aflată la dosar.

Procesul-verbal din

data de 08 februarie 2006 prin care a fost numit în cauză expertul pentru

efectuarea expertizei imobilului a fost încheiat înainte de expirarea

termenului prevăzut la art. 500 alin. (1) C. proc. civ. și fără a fi, în

prealabil, invitate părțile pentru stabilirea prețului imobilului,

încălcându-se astfel dispozițiile art. 500 alin. (2) coroborate cu dispozițiile

art. 411 alin. (3) C. proc. civ., iar onorariul expertului a fost indicat în

procesul-verbal fără a avea vreo dovadă în acest sens.

Referitor la

publicația de vânzare încheiată în data de 14 martie 2006, aceasta a fost

încheiată cu încălcarea termenului prevăzut în art. 504 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv în termen de 5 zile de la stabilirea prețului imobilului, din

moment ce expertiza a fost efectuată în data de 07 martie 2006; în aceeași

publicație de vânzare se indică ca debitori pe SC V.M. SRL și T.F., deși

aceasta din urmă, conform titlului executoriu pus în executare, avea calitatea

de mandatară și nu de debitoare; în alin. (3) și (5) din publicația de vânzare

se indică ca termen legal art. 437 și 439 C. proc. civ., deși acestea se referă

la executarea mobiliară, neavând nimic comun cu executarea imobiliară; deși în

publicația de vânzare este specificat că aceasta se va afișa și la locul unde

se află imobilul urmărit, nu există la dosarul execuțional dovada afișării

publicației de vânzare în acest loc; cu referire la cea de-a doua publicație de

vânzare din data de 14 aprilie 2006, și aceasta conține aceleași greșeli și

erori ca și prima, respectiv indicarea calității de debitoare a lui T.F.,

precum și indicarea acelorași temeiuri legale greșite; de asemenea, s-a

constatat și lipsa afișării celei de-a doua publicații de vânzare la locul

situării imobilului urmărit.

La dosarul execuțional

nu există copii de pe recipisele C.E.C. de consemnare a cauțiunilor de

participare la licitație, cauțiuni care trebuiau depuse de către licitatori, pe

seama și la dispoziția executorului judecătoresc și nici ofertele de cumpărare

a acestora, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 506 alin. (1)

C. proc. civ.; referitor la ofertele de cumpărare, chiar executorul

judecătoresc în cauză a arătat că „la a doua licitație nu a mai considerat

necesar să se mai depusă de către licitatori ofertele de cumpărare”.

În procesul verbal de

licitație publică din data de 19 mai 2006, suma reprezentând echivalentul în

lei a creanței de 83.000 euro nu corespunde realității, deoarece creanța în

euro trebuia calculată la cursul B.N.R. din ziua respectivă și nu de la data

acordării împrumutului; și în procesul-verbal de licitație se indică calitatea

de debitoare a lui T.F., fapt ce denotă că executorul judecătoresc în cauză

confundă calitatea de mandatar cu aceea de debitor.

Cu referire la actul

de adjudecare din data de 16 iunie 2006, se poate observa că executorul

judecătoresc confundă grav datele emiterii publicațiilor de vânzare cu datele

când au avut loc licitațiile imobiliare; în alin. (4), se indică faptul că „(..),

astfel s-a ținut licitație la data de 14 martie 2006, dată la care nu se

prezintă nici un licitant, astfel s-a anulat licitația până la data de 14

aprilie 2006, ora 11, dată la care imobilul a fost adjudecat în favoarea

cumpărătorului S.D. (..)”; aceste date nu corespund realității, deoarece,

datele de 14 martie 2006 și, respectiv 14 aprilie 2006 sunt cele în care au

fost încheiate publicațiile de vânzare, iar termenele stabilite pentru

licitațiile imobiliare fiind în 14 aprilie 2006 și respectiv 19 mai 2006; cu

atât mai mult cu cât, din actele dosarului execuțional se poate observa că în

data de 19 mai 2006 a fost adjudecat imobilul, la cel de-al doilea termen de

licitație și nu la data de

14

aprilie 2006 după cum se indică în actul de

adjudecare.

Referitor la

consemnarea sumei, deși în actul de adjudecare este indicat faptul că prețul de

adjudecare a fost achitat integral, executorul judecătoresc arătând că acesta a

fost achitat cu 3 recipise C.E.C. pe care le menționează cu numărul, data și

valoarea acestora, din actele dosarului execuțional, atât prin faptul că nu

există copii după recipisele C.E.C., cât și din declarațiile executorului

judecătoresc, precum și din copiile celor 3 ordine de retragere aflate la

dosar, rezultă cu certitudine că prețul de adjudecare depus de către

adjudecatar s-a făcut pe seama și la dispoziția creditorului și nu a

executorului judecătoresc, încălcându-se astfel grav dispozițiile art. 371 C.

proc. civ.; cu atât mai mult cu cât și din procesul-verbal din 16 iunie 2006,

cât și din declarațiile executorului judecătoresc, rezultă că: suma de 483.500

lei a fost ridicată personal de către creditor de la C.E.C. Arad, în prezența

executorului judecătoresc, iar din suma totală mai sus menționată, suma de

16.000 RON a fost ridicată personal de către executor, iar ulterior, după ce

debitoarea a fost înștiințată prin procesul-verbal din 16 iunie 2006 să se

prezinte să ridice suma, văzând că nu s-a prezentat, a consemnat suma de 16.000

RON pe recipisă C.E.C., pe seama și la dispoziția lui T.F.; din actele

dosarului execuțional rezultă că sumele au fost ridicate în data de 16 iunie 2006,

conform ordinelor de retragere, însă nu se știe data la care a fost

reconsemnată suma de 16.000 RON pe recipisă C.E.C.

Referitor la

distribuirea sumei, aceasta s-a făcut cu încălcarea tuturor dispozițiilor

legale în materie; încălcarea prevederile art. 569 C. proc. civ., întrucât

distribuirea s-a efectuat fără citarea părților; prin lipsa citării părților și

a lipsei procesului-verbal de distribuire, executorul judecătoresc a încălcat

dispozițiile art. 570 C. proc. civ., părțile neputând contesta procesul-verbal

de distribuire; chiar dacă la dosarul execuțional există un proces-verbal din

data de 16 iunie 2006, acesta a fost încheiat „în baza art. 582 C. proc. civ.”,

după cum indică executorul judecătoresc, dispoziții care nu au nimic comun cu

distribuirea; mai mult, respectivul proces-verbal nu cuprinde toate mențiunile

prevăzute de lege, încălcându-se astfel prevederile art. 388 C. proc. civ. și

nu poate fi considerat ca fiind un proces-verbal de distribuire a sumelor

rezultate din executarea silită.

Cu privire la cuantumul

creanței totale de recuperat, în dosarul execuțional nu există vreun act din

care să rezulte modalitatea de calcul a întregii creanțe datorate, respectiv

calculul debitului inițial, a penalităților și a cheltuielilor de executare

datorate de către debitoare, astfel că executarea silită s-a efectuat cu

încălcarea prevederilor art. 379 C. proc. civ., debitoarea necunoscând, pe tot

parcursul executării silite care este cuantumul creanței datorate; chiar din

adresa emisă la 01 noiembrie 2006 și depusă de către executorul judecătoresc la

dosarul cauzei, nu rezultă cu claritate perioada pentru care au fost calculate

penalitățile de întârziere, executorul arătând doar că acestea au fost

calculate pe o perioadă de „205,16 zile”; tot din această adresă rezultă că

suma de 3.000 lei onorariu expert a fost luată în considerare la calculul total

al creanței, deși, inițial executorul judecătoresc G.A. ne-a declarat că,

creditorul nu a solicitat recuperarea onorariului expertului; deși în final

această sumă a fost luată în calculul creanței totale de recuperat, aceasta s-a

făcut cu încălcarea prevederilor art. 371

7

alin. (3) C. proc. civ.,

neexistând în acest sens un proces-verbal care să constituie titlu executoriu.

Din actele dosarului

execuțional, mai rezultă faptul că executorul judecătoresc, la data de 23 iunie

2006, încheie o somație „la cererea adjudecatarului”, după cum a precizat

executorul în cauză, somație prin care pune în vedere debitoarei SC V.M. SRL și

mandatarei T.F. să permită „cumpărătorului S.D. să poată intra în incinta

imobilului, care este proprietatea acestuia în vederea amenajării și pentru a

face unele reparații”; deși acest act a fost încheiat în dosarul execuțional

nr. 277/2005, această somație nu are nici o legătură cu executarea imobiliară

pornită în dosarul mai sus menționat, neexistând nici titlu executoriu și nici

vreo încuviințare dată de instanță în acest sens”.

2) dosarul execuțional

nr. 172/2006 al B.E.J. G.A., a avut ca obiect cererea de executare silită

formulată de S.D., adjudecatarul licitației din data de 19 mai 2006, evoluția

evenimentelor fiind după cum urmează: în urma

licitației

din data de 19 mai

2006 și a

întocmirii actului

de

adjudecare

din data de 16 iunie

2006 prin care S.D. a dobândit ferma din Buteni a debitorului SC V.M. SRL

Buteni, reprezentată de T.F., prin încheierea nr. 943 din 19 iunie 2006 a B.C.F.G.,

s-a admis cererea de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate a lui S.D.

asupra imobilului evidențiat în C.F. 590 Buteni, fosta proprietate a SC V.M.

SRL Buteni.

Prin ordonanța nr. 453

din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 664/2006), s-a dispus ca

pârâții T.F. și T.C. să

înceteze orice act de

folosință asupra imobilului evidențiat în C.F.

590

Buteni (ferma vândută

la licitația din data de 19 mai 2006), fiind admisă deci cererea de ordonanță

președințială formulată de adjudecatarul S.D., care la data de 06 iulie 2006

solicită

executarea

silită a ordonanței menționate. Acest lucru s-a impus,

deoarece din probele administrate, a rezultat că adjudecatarul avea date legate

de înstrăinarea de către familia T. a unor bunuri din incinta fermei (turnul de

apă).

Prin încheierea nr.

488 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 724/238/2006) s-a

încuviințat executarea silită a ordonanței nr. 453 din 30 iunie 2006 a

Judecătoriei Gurahonț. După aceasta, executorul judecătoresc procedează la

somarea familiei T. pentru punerea în executare a ordonanței menționate (14

iulie 2006) și, la data de 17 iulie 2006, solicită sprijinul Primăriei Buteni

și a organelor de poliție din această localitate pentru punerea în executare a

ordonanței pentru data de 18 iulie 2006.

La data de 18 iulie

2006, executorul judecătoresc G.A., fiind însoțit de reprezentantul Primăriei

Buteni, M.P.A., reprezentanții Poliției Buteni, agenții D.C.T. și C.I.,

adjudecatarul S.D., împreună cu S.D.I. și B.S.C., se prezintă la ferma din

Buteni (este de făcut precizarea că în perioada 19 mai 2006 - 18 iulie 2006,

conform declarației adjudecatarului S.D., acesta a luat legătura cu T.F., reprezentanta

SC V.M. SRL Buteni, pentru a-i pune la dispoziție ferma cumpărată la licitație,

dar a fost refuzat).

În incinta fermei, mai

precis în clădirea reprezentând sediul, a fost prezentă persoana vătămată T.F.,

care a refuzat să discute cu executorul judecătoresc. Ca atare, acesta a

hotărât să afișeze ordonanța nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonț pe geamul

clădirii, împreună cu procesul-verbal prin care se pune în vedere încetarea

actelor de folosință de către T.F. și T.C. a fermei, deoarece exista riscul ca

o eventuală afișare pe gardul fermei să ducă la dispariția actelor.

Soluția dispusă de

procurorul V.R. a fost menținută prin rezoluția 39/II/2/2008 din 1 februarie

2008 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC V.M. SRL

Buteni apreciindu-se că instanțele de judecată au respins toate contestațiile

la executare formulate de SC V.M. SRL Buteni, precum și faptul că debitoarea

care nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei de 83.000 euro a

încercat prin diferite mijloace să blocheze demersul creditorului C.I. pentru

urmărirea silită a imobilelor cu care a garantat împrumutul.

La stabilirea în concret a

gradului de pericol social al faptei s-a ținut seama de persoana și conduita

învinuitului, cât și de hotărârea C.D.C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara. De asemenea, în mod corect s-a stabilită că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 217

C. pen., sub aspectul lipsei laturii obiective.

Investită cu plângerea

formulată de SC V.M. SRL Buteni Curtea de Apel Timișoara, în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., a constatat că ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală din 7 iulie 2007 pronunțată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 247/ P din 07 este legală și

temeinică.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 289 C.

pen., 217 C. pen., 192 C. pen., acestora le lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii (latura obiectivă), iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., aspectele legate de încălcarea unor texte C. proc. civ.,

nu au fost esențiale în raport de finalitatea actelor de executare, motiv

pentru care s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs SC V.M. SRL Buteni, solicitând casarea

hotărârii, trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale,

spre a determina care bunuri mobile și imobile au fost preluate abuziv fără a

fi obiect a executării silite, care e valoarea acestora și pentru a dispune

restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii acelor bunuri. În

subsidiar se solicită casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la

instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de

recurs petenta, în dovedirea infracțiunii de abuz în serviciu săvârșită de

executorul judecătoresc, învederează faptul că acesta în mod abuziv a stabilit

dosarul execuțional contrar Ordinului 14 J 2848/C/2004; la determinarea

creanței exigibile de 83.000 euro, fără o bază de calcul a calculat

echivalentul în lei al creanței la data încheierii contractului și nu la data

executării silite, rezultând un prejudiciu de aproximativ 50.000 lei; a

calculat în mod arbitrar penalizările de întârziere; a procedat la executarea

silită a unor bunuri imobile, altele decât cele trecute în contractul de

garanție imobiliară; nu a respectat prevederile procedurale privind executarea

silită, toate acestea cauzând un prejudiciu de peste 400.000 lei, ce poate fi

recuperat numai pe cale civilă, fapt ce implica și alte costuri.

În ceea ce privește dosarul

execuțional nr. 172/06 petenta SC V.M. SRL Buteni arată că executorul

judecătoresc a procedat în mod abuziv la punerea în executare a unei hotărâri

judecătorești care nu era susceptibilă de executare silită.

Examinând hotărârea atacată,

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Judecând plângerea, instanța

de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și a

materialului probator din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate

împrejurările și aspectele sesizate de petiționară, modul în care ele se

regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organele de urmărire

penală.

În mod întemeiat instanța de

fond a constatat că în cauză încălcarea de către executorul judecătoresc a

termenelor procedurale privind efectuarea unor somații de plată nu relevă

consecințe deosebite decât sub aspectul pregătirii și deontologiei profesionale

cu atât mai mult cu cât încălcarea textelor din Codul de procedură civilă, nu

au fost esențiale, în raport de finalitatea actelor de executare, așa încât

fapta acestuia nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Cu privire la criticile

recurentei petente, în ceea ce privește cuantumul onorariului executorului

judecătoresc recurenta debitoare nu l-a contestat în termen; penalitățile,

reprezentând 0,25 % pe zi de întârziere au fost stabilite în contractul de

împrumut cu garanție imobiliară de către părțile contractante, iar nu de către

executorul judecătoresc; intimatul a identificat imobilul și a comunicat

debitoarei luarea măsurii înscrisă în cartea funciară a acestuia, așa cum rezultă

și din hotărârile judecătorești pronunțate și contestațiile la executare;

instanțele de judecată au constatat că intimatul a consemnat la C.E.C. suma de

16.000 lei, rămasă în urma distribuirii prețului, în contul și pe seama

debitorului; expertul evaluator B.V. este autorizat (adresa B.L.E. Arad

demonstrează acest lucru), iar limitele executării silite nu au fost depășite.

În ceea ce privește

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, fals intelectual,

distrugere, prevăzute de art. 192, 289 și 217 C. pen., corect s-a apreciat că

nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul

laturii obiective.

Conform art. 384

1

C. proc. civ., care dau posibilitatea executorului judecătoresc de a folosi

forța publică pentru punerea în executare a titlurilor a fost ridicată poarta

fermei din balamale, iar executorul judecătoresc G.A., însoțit de adjudecatarul

S.D. a lipit actele menționate pe geamul sediului firmei, iar apoi a părăsit

incinta fermei și zona respectivă împreună cu reprezentantul Primăriei Buteni

și organele de poliție.

Astfel nu a avut loc o

evacuare propriu-zisă a familiei T. din sediul firmei ci introducerea în curte

a adevăratului proprietar al imobilului S.D. și pentru a da aplicabilitate

prevederilor art. 518 C. proc. civ.

În ce privește punerea în

executare a ordonanței nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonț s-au constatat

unele încălcări ale prevederilor Codului de procedură civilă, dar criticile

aduse nu relevă consecințe deosebite, acestea fiind semnificative în planul

deontologiei profesionale, fapt ce a dus și la sancționarea disciplinară a

acestuia de către C.E.J.

În mod întemeiat s-a reținut

esența cauzei: un împrumut făcut de persoana vătămată în anul 2004, în sumă de

83.000 euro

nu a fost restituit în termenul legal, iar

persoana vătămată dobândind calitatea de debitor, prin diferite procedee a

încercat inițial să blocheze demersurile creditorului pentru recuperarea

pagubei, prin executarea silită a imobilului constituit ca garanție pentru

împrumut, iar, ulterior, a încercat să blocheze demersurile noului proprietar

al imobilului adjudecat la licitație, S.D., de a intra în posesia imobilului al

cărui proprietar a devenit.

Sub acest aspect

relevăm următoarele:

- la data de 13

aprilie 2004, debitoarea SC V.M. SRL Buteni a solicitat Judecătoriei Gurahonț

în contradictoriu cu creditorul C.I. și B.E.J. G.A., anularea formelor de

executare din dosarul execuțional nr. 277/2005 (privind vânzarea la licitație a

fermei din Buteni).

Prin sentința civilă

nr. 334 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 422/2006) a fost

respinsă contestația la executare, iar recursul a fost respins prin decizia

civilă nr. 780/ R din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 6533/108/

R/2006).

- la data de 17 mai

2006, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, a adresat Judecătoriei Gurahonț o

cerere de ordonanță președințială contra intimaților: C.I. și B.E.J. G.A., în

vederea suspendării executării silite din dosarul execuțional nr. 277/2005.

Prin ordonanța nr. 350 din 18 mai 2006, Judecătoria Gurahonț (dosar nr.

519/2006) a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, soluție rămasă

irevocabilă.

- prin decizia civilă

nr. 713/ R din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 6550/R/2006) a

fost respins, ca nefondat, recursul declarat de T.F. și T.C. împotriva

ordonanței președințiale nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonț

(prin care s-a dispus încetarea de către familia T. a oricărui act de folosință

asupra fermei din Buteni, adjudecată de S.D., care a format obiectul dosarului

execuțional nr. 172/2006 al B.E.J. G.A., care a vizat incidentul de executare

din data de 18 iulie 2006, reclamat de familia T. ca fiind abuziv). Este de

relevat faptul că în conținutul deciziei se reține că: „Cercetând aparența

dreptului, tribunalul constată că aceasta pledează în favoarea intimatului (S.D.),

câtă vreme acesta este proprietar tabular, întemeindu-și pretenția de posesie

și folosință a imobilului ca atribute ale dreptului de proprietate dobândit în

baza unui titlu valabil de vânzare-cumpărare, în timp ce pârâții (T.F. și T.C.)

nu invocă nici un drept asupra imobilului, dar nici nu neagă utilizarea

acestuia”. Aceeași instituție, motivând temeinicia și legalitatea procedurii de

ordonanță președințială privind interdicția aplicată familiei T. de a folosi

ferma din Buteni, justifică practic și intervenția executorului judecătoresc în

sensul că „ urgența, aceasta decurge din însăși ridicarea dreptului de

proprietate la rang de principiu și de drept fundamental al omului, această caracteristică

a dreptului de proprietate impunând intervenția de urgență a justiției, pentru

garantarea exercitării pașnice a acestui drept în cazul unor tulburări

samavolnice”.

- la data de 21 iulie

2006, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, reprezentată de T.F., a solicitat

Judecătoriei Gurahonț ca în contradictoriu cu S.D. să dispună obligarea

acestuia la încetarea actelor abuzive care împiedică activitatea persoanei

vătămate, să permită reprezentanților persoanei vătămate accesul în ferma din

Buteni și folosința imobilelor din fermă și să redea persoanei vătămate

folosința fermei. S-a făcut precizarea că executorul judecătoresc la data de 18

iulie 2006, s-a mărginit doar la punerea în posesie a lui S.D., fără a se

evacua vreo persoană din fermă. S-a mai făcut precizarea că ordonanța nr.

453/2006 a Judecătoriei Gurahonț privea două persoane fizice (T.F. și T.C.),

nefiind opozabilă societății comerciale SC V.M. SRL Buteni.

Prin ordonanța nr. 526

din 02 august 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 770/238/2006) a fost

respinsă cererea formulată de persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, instanța

reținând următoarele aspecte esențiale:

- S.D. este

proprietarul legitim al imobilului (ferma din Buteni), prin cumpărarea la

licitație;

- prin intabularea

dreptului, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de bun, care de la

data adjudecării devine liber de orice alte ipoteci;

- contestatoarea (SC V.M.

SRL Buteni) nu are nici un drept asupra bunului (fermei);

- S.D. a dobândit

dreptul de proprietate, iar SC V.M. SRL Buteni nu poate justifica nici măcar

aparența unui drept de proprietate;

- cel care poate vorbi

de pagube produse prin obstrucționarea folosinței este S.D.;

-„Contestatoarea (SC V.M.

SRL Buteni) nu face altceva decât să obstrucționeze dreptul intimatului (S.D.),

or, acesta este un abuz si, cum prevede legea, drepturile civile se exercită cu

bună-credință or, reclamanta (SC V.M. SRL Buteni) este de rea-credință,

întrucât prin această cerere de ordonanță nu face altceva decât să tergiverseze

starea de tensiune si să nu se supună unei hotărâri judecătorești”.

Soluția menționată a

rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de SC V.M. SRL

Buteni, prin decizia civilă nr. 897/ R din 10 octombrie 2006 a Tribunalului

Arad (dosar nr. 7728/238/R/2006);

- prin acțiunea

înregistrată sub nr. 575/238 din 1 iunie 2006 la Judecătoria Gurahonț, persoana

vătămată SC V.M. SRL Buteni, în contradictoriu cu C.I., S.D. și B.E.J. G.A., a

solicitat anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr.

277/2005 (privind vânzarea la licitație a fermei din Buteni).

Prin sentința civilă

nr. 213 din 14 martie 2007 a Judecătoriei Gurahonț, a fost respinsă contestația

la executare formulată de SC V.M. SRL Buteni, soluție rămasă irevocabilă, prin

respingerea recursului prin decizia civilă nr. 755/ R din 3 iulie 2007 a

Tribunalului Arad (dosar nr. 575/238/2006). Din cele expuse anterior, rezultă

că activitățile execuționale desfășurate de învinuitul G.A. au fost de

bună-credință, spre valorificarea drepturilor legale ale unor persoane ce

dețineau titluri executorii legale față de unicul debitor, persoana vătămată SC

V.M. SRL Buteni, care nu și-a îndeplinit obligația legală de restituire a unui

împrumut de 83.000 euro, iar apoi a încercat prin diferite mijloace să-l

împiedice pe proprietarul adjudecător al unui bun de a intra în posesia lui,

astfel încât o asemenea atitudine nu poate fi apreciată ca având la bază

buna-credință, aspect care a determinat și componenta de executare forțată

(silită) pentru a se reveni la legalitate.

În consecință, întrucât în

cauză nu există dovezi de săvârșire a faptelor sesizate în mod corect s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 192, 217, 289 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative de 1000

lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că recursul petiționarei este nefondat și îl va respinge,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SC V.M. SRL Buteni, județul Arad împotriva

sentinței penale nr. 57/ PI din 14 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 februarie 2009.