ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57/ P din 14 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC V.M. SRL Buteni împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 7 decembrie 2007 și a fost obligată petenta la 50 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat următoarele: Prin plângerea formulată, petiționara SC V.M. SRL Buteni a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc G.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., deoarece în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a îndeplinit o serie de acte obligatorii sau altele le-a îndeplinit defectuos în dosarele execuționale nr. 277/05 și 172/06.

Prin ordonanța din 7 decembrie 2007 s-a dispus în temeiul art. 249 alin. (3) C. proc. pen., art. 249 1 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b 1 ) și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a numitului G.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei, neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 192 C. pen., 217 C. pen., 289 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc G.A. și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile ce-i reveneau în legătură cu procedura de executare silită, dar s-a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în raport cu finalitatea actelor de executare.

S-a reținut că dosarul execuțional nr. 277/2005 al B.E.J. G.A. a avut ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul C.I., privind pe debitorul SC V.M. SRL Buteni. Titlul executor consta contractul autentificat sub nr. 3490 din 02 noiembrie 2004 la B.N.P. V.A. din Arad, prin care creditorul a împrumutat debitorului suma de 83.000 de euro pentru un termen de un an (deci până la 02 noiembrie 2005), împrumutul fiind garantat de debitor, reprezentat de T.F., cu un imobil (fermă) situată în Buteni și evidențiat în C.F. 590 Buteni. Deoarece debitorul în termenul stabilit nu a returnat benevol împrumutul, creditorul s-a văzut pus în situația de a uza de procedurile judiciare necesare constrângerii debitorului la achitarea datoriei, cu atât mai mult cu cât creditorul avea nevoie de bani, urmare a unui accident de circulație în care a fost implicat, iar la solicitările sale, debitorul refuza să răspundă.

Prin încheierea nr. 30 din 19 ianuarie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 87/2006) s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu (contractul de împrumut). Ca urmare, executorul judecătoresc G.A. a procedat la identificarea imobilului supus executării, la evaluarea acestuia prin expertiză, iar apoi, după somarea debitorului, la vânzarea la licitație a imobilului, după efectuarea publicațiilor de vânzare. Deoarece la prima licitație din data de 14 aprilie 2006 nu s-a prezentat nici un licitator, s-a făcut o nouă licitație la data de 19 mai 2006, când imobilul a fost adjudecat de S.D., actul de adjudecare fiind încheiat la data de 16 iunie 2006, după ce adjudecatarul a achitat prețul licitat.

Persoana vătămată a sesizat cu privire la faptul că executorul judecătoresc a încălcat cu ocazia executării atribuțiilor de serviciu, mai multe articole C. proc. civ., aspecte relevate și de actul de control al Camerei Executorilor Judecătorești Timișoara, după cum urmează: „Analizând dosarul nr. 277/2005 ale executorului judecătoresc G.A., Consiliul reține în sarcina executorului judecătoresc în cauză unele aspecte ce țin de neglijența în efectuarea lucrărilor specifice activității de executare silită, după cum urmează: Onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu încălcarea O.M.J.

nr. 2848/C/2004; chiar dacă onorariul a fost stabilit la creanța de 83.000 Euro la care au fost calculate și penalitățile de întârziere, după cum precizează executorul judecătoresc în cauză, onorariul de executare a fost stabilit cu încălcarea onorariului maximal prevăzut de ordinul Ministrului Justiției mai sus menționat; explicațiile executorului judecătoresc că „cunoscând cât este de întinsă și de grea executarea silită, creditorul a fost de acord cu acest onorariu” și că „imobilul a fost vândut cu suma de 483.500 RON, sumă de la care el nu a perceput în continuare onorariu” nu au nici un temei legal.

Aspectul sesizat de către Colegiul director cu privire la nerespectarea prevederii legale cu privire la încasarea doar a unui avans și nu a întregului onorariu, nu se confirmă în sensul că, onorariul a fost perceput în tranșe după cum rezultă din copiile chitanțelor depuse la dosar, respectiv: chitanța nr. 05616111 din 17 ianuarie 2006 în valoare de 10.000 RON; chitanța nr. 056166202 din 20 aprilie 2006 în valoare de 2.000 RON și chitanța nr. 056166245 din 16 iunie 2006 în valoare de 12.000 RON. Din actele dosarului execuțional rezultă lipsa procesului-verbal prevăzut de dispozițiile art. 371 7 alin. (3) C. proc. civ., pentru sumele ce urmează să fie plătite de către debitor, fapt recunoscut și de către executorul judecătoresc.

Procesul-verbal de situație nu reflectă realitatea, imobilul nefiind identificat corespunzător după cum prevede art. 496 C. proc. civ., fapt ce rezultă din neconcordanța identificării imobilului efectuată de executorul judecătoresc și prevăzută în procesul-verbal de situație din 25 ianuarie 2006 și cea din raportul de expertiză efectuată de expert în cauză; cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de situație nu a fost încheiat la fața locului, ci la sediul biroului executorului; cu privire la acest din urmă aspect, chiar executorul judecătoresc în cauză a arătat că „a identificat bunurile de valoare și vizibile din incinta societății și și-a schițat aceste aspecte pe o coală de hârtie, iar ulterior, la birou a încheiat procesul-verbal de situație.

Somația imobiliară nu cuprinde toate elementele prevăzute în art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 387 C. proc. civ. și nu respectă termenul de 15 zile prevăzut de art. 500 alin. (1) C. proc. civ., aspect recunoscut și de executorul judecătoresc; cu atât mai mult cu cât, din somația emisă de executorul judecătoresc nu se poate deduce termenul în care este obligată să achite suma, în trei locuri fiind indicate date și termene diferite, respectiv: „miercuri 01 februarie 2006, ora 10”, „miercuri 01 februarie 2006, ora 9” și „în termen de 3 zile de la primirea prezentei somațiuni”, iar somația a fost comunicată debitoarei în data de 31 ianuarie 2006, conform dovezii de comunicare aflată la dosar.

Procesul-verbal din data de 08 februarie 2006 prin care a fost numit în cauză expertul pentru efectuarea expertizei imobilului a fost încheiat înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 500 alin. (1) C. proc. civ. și fără a fi, în prealabil, invitate părțile pentru stabilirea prețului imobilului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 500 alin. (2) coroborate cu dispozițiile art. 411 alin. (3) C. proc. civ., iar onorariul expertului a fost indicat în procesul-verbal fără a avea vreo dovadă în acest sens. Referitor la publicația de vânzare încheiată în data de 14 martie 2006, aceasta a fost încheiată cu încălcarea termenului prevăzut în art. 504 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la stabilirea prețului imobilului, din moment ce expertiza a fost efectuată în data de 07 martie 2006; în aceeași publicație de vânzare se indică ca debitori pe SC V.M.

SRL și T.F., deși aceasta din urmă, conform titlului executoriu pus în executare, avea calitatea de mandatară și nu de debitoare; în alin. (3) și (5) din publicația de vânzare se indică ca termen legal art. 437 și 439 C. proc. civ., deși acestea se referă la executarea mobiliară, neavând nimic comun cu executarea imobiliară; deși în publicația de vânzare este specificat că aceasta se va afișa și la locul unde se află imobilul urmărit, nu există la dosarul execuțional dovada afișării publicației de vânzare în acest loc; cu referire la cea de-a doua publicație de vânzare din data de 14 aprilie 2006, și aceasta conține aceleași greșeli și erori ca și prima, respectiv indicarea calității de debitoare a lui T.F., precum și indicarea acelorași temeiuri legale greșite; de asemenea, s-a constatat și lipsa afișării celei de-a doua publicații de vânzare la locul situării imobilului urmărit.

La dosarul execuțional nu există copii de pe recipisele C.E.C. de consemnare a cauțiunilor de participare la licitație, cauțiuni care trebuiau depuse de către licitatori, pe seama și la dispoziția executorului judecătoresc și nici ofertele de cumpărare a acestora, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 506 alin. (1) C. proc. civ.; referitor la ofertele de cumpărare, chiar executorul judecătoresc în cauză a arătat că „la a doua licitație nu a mai considerat necesar să se mai depusă de către licitatori ofertele de cumpărare”. În procesul verbal de licitație publică din data de 19 mai 2006, suma reprezentând echivalentul în lei a creanței de 83.000 euro nu corespunde realității, deoarece creanța în euro trebuia calculată la cursul B.N.R.

din ziua respectivă și nu de la data acordării împrumutului; și în procesul-verbal de licitație se indică calitatea de debitoare a lui T.F., fapt ce denotă că executorul judecătoresc în cauză confundă calitatea de mandatar cu aceea de debitor. Cu referire la actul de adjudecare din data de 16 iunie 2006, se poate observa că executorul judecătoresc confundă grav datele emiterii publicațiilor de vânzare cu datele când au avut loc licitațiile imobiliare; în alin. (4), se indică faptul că „(..), astfel s-a ținut licitație la data de 14 martie 2006, dată la care nu se prezintă nici un licitant, astfel s-a anulat licitația până la data de 14 aprilie 2006, ora 11, dată la care imobilul a fost adjudecat în favoarea cumpărătorului S.D.

(..)”; aceste date nu corespund realității, deoarece, datele de 14 martie 2006 și, respectiv 14 aprilie 2006 sunt cele în care au fost încheiate publicațiile de vânzare, iar termenele stabilite pentru licitațiile imobiliare fiind în 14 aprilie 2006 și respectiv 19 mai 2006; cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului execuțional se poate observa că în data de 19 mai 2006 a fost adjudecat imobilul, la cel de-al doilea termen de licitație și nu la data de 14 aprilie 2006 după cum se indică în actul de adjudecare. Referitor la consemnarea sumei, deși în actul de adjudecare este indicat faptul că prețul de adjudecare a fost achitat integral, executorul judecătoresc arătând că acesta a fost achitat cu 3 recipise C.E.C.

pe care le menționează cu numărul, data și valoarea acestora, din actele dosarului execuțional, atât prin faptul că nu există copii după recipisele C.E.C., cât și din declarațiile executorului judecătoresc, precum și din copiile celor 3 ordine de retragere aflate la dosar, rezultă cu certitudine că prețul de adjudecare depus de către adjudecatar s-a făcut pe seama și la dispoziția creditorului și nu a executorului judecătoresc, încălcându-se astfel grav dispozițiile art. 371 C. proc. civ.; cu atât mai mult cu cât și din procesul-verbal din 16 iunie 2006, cât și din declarațiile executorului judecătoresc, rezultă că: suma de 483.500 lei a fost ridicată personal de către creditor de la C.E.C.

Arad, în prezența executorului judecătoresc, iar din suma totală mai sus menționată, suma de 16.000 RON a fost ridicată personal de către executor, iar ulterior, după ce debitoarea a fost înștiințată prin procesul-verbal din 16 iunie 2006 să se prezinte să ridice suma, văzând că nu s-a prezentat, a consemnat suma de 16.000 RON pe recipisă C.E.C., pe seama și la dispoziția lui T.F.; din actele dosarului execuțional rezultă că sumele au fost ridicate în data de 16 iunie 2006, conform ordinelor de retragere, însă nu se știe data la care a fost reconsemnată suma de 16.000 RON pe recipisă C.E.C. Referitor la distribuirea sumei, aceasta s-a făcut cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale în materie; încălcarea prevederile art. 569 C. proc.

civ., întrucât distribuirea s-a efectuat fără citarea părților; prin lipsa citării părților și a lipsei procesului-verbal de distribuire, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 570 C. proc. civ., părțile neputând contesta procesul-verbal de distribuire; chiar dacă la dosarul execuțional există un proces-verbal din data de 16 iunie 2006, acesta a fost încheiat „în baza art. 582 C. proc. civ.”, după cum indică executorul judecătoresc, dispoziții care nu au nimic comun cu distribuirea; mai mult, respectivul proces-verbal nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, încălcându-se astfel prevederile art. 388 C. proc. civ. și nu poate fi considerat ca fiind un proces-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită.

Cu privire la cuantumul creanței totale de recuperat, în dosarul execuțional nu există vreun act din care să rezulte modalitatea de calcul a întregii creanțe datorate, respectiv calculul debitului inițial, a penalităților și a cheltuielilor de executare datorate de către debitoare, astfel că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 379 C. proc. civ., debitoarea necunoscând, pe tot parcursul executării silite care este cuantumul creanței datorate; chiar din adresa emisă la 01 noiembrie 2006 și depusă de către executorul judecătoresc la dosarul cauzei, nu rezultă cu claritate perioada pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere, executorul arătând doar că acestea au fost calculate pe o perioadă de „205,16 zile”; tot din această adresă rezultă că suma de 3.000 lei onorariu expert a fost luată în considerare la calculul total al creanței, deși, inițial executorul judecătoresc G.A.

ne-a declarat că, creditorul nu a solicitat recuperarea onorariului expertului; deși în final această sumă a fost luată în calculul creanței totale de recuperat, aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 371 7 alin. (3) C. proc. civ., neexistând în acest sens un proces-verbal care să constituie titlu executoriu. Din actele dosarului execuțional, mai rezultă faptul că executorul judecătoresc, la data de 23 iunie 2006, încheie o somație „la cererea adjudecatarului”, după cum a precizat executorul în cauză, somație prin care pune în vedere debitoarei SC V.M. SRL și mandatarei T.F. să permită „cumpărătorului S.D.

să poată intra în incinta imobilului, care este proprietatea acestuia în vederea amenajării și pentru a face unele reparații”; deși acest act a fost încheiat în dosarul execuțional nr. 277/2005, această somație nu are nici o legătură cu executarea imobiliară pornită în dosarul mai sus menționat, neexistând nici titlu executoriu și nici vreo încuviințare dată de instanță în acest sens”. 2) dosarul execuțional nr. 172/2006 al B.E.J. G.A., a avut ca obiect cererea de executare silită formulată de S.D., adjudecatarul licitației din data de 19 mai 2006, evoluția evenimentelor fiind după cum urmează: în urma licitației din data de 19 mai 2006 și a întocmirii actului de adjudecare din data de 16 iunie 2006 prin care S.D.

a dobândit ferma din Buteni a debitorului SC V.M. SRL Buteni, reprezentată de T.F., prin încheierea nr. 943 din 19 iunie 2006 a B.C.F.G., s-a admis cererea de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate a lui S.D. asupra imobilului evidențiat în C.F. 590 Buteni, fosta proprietate a SC V.M. SRL Buteni. Prin ordonanța nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 664/2006), s-a dispus ca pârâții T.F. și T.C. să înceteze orice act de folosință asupra imobilului evidențiat în C.F. 590 Buteni (ferma vândută la licitația din data de 19 mai 2006), fiind admisă deci cererea de ordonanță președințială formulată de adjudecatarul S.D., care la data de 06 iulie 2006 solicită executarea silită a ordonanței menționate.

Acest lucru s-a impus, deoarece din probele administrate, a rezultat că adjudecatarul avea date legate de înstrăinarea de către familia T. a unor bunuri din incinta fermei (turnul de apă). Prin încheierea nr. 488 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 724/238/2006) s-a încuviințat executarea silită a ordonanței nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonț. După aceasta, executorul judecătoresc procedează la somarea familiei T. pentru punerea în executare a ordonanței menționate (14 iulie 2006) și, la data de 17 iulie 2006, solicită sprijinul Primăriei Buteni și a organelor de poliție din această localitate pentru punerea în executare a ordonanței pentru data de 18 iulie 2006. La data de 18 iulie 2006, executorul judecătoresc G.A., fiind însoțit de reprezentantul Primăriei Buteni, M.P.A., reprezentanții Poliției Buteni, agenții D.C.T.

și C.I., adjudecatarul S.D., împreună cu S.D.I. și B.S.C., se prezintă la ferma din Buteni (este de făcut precizarea că în perioada 19 mai 2006 - 18 iulie 2006, conform declarației adjudecatarului S.D., acesta a luat legătura cu T.F., reprezentanta SC V.M. SRL Buteni, pentru a-i pune la dispoziție ferma cumpărată la licitație, dar a fost refuzat). În incinta fermei, mai precis în clădirea reprezentând sediul, a fost prezentă persoana vătămată T.F., care a refuzat să discute cu executorul judecătoresc. Ca atare, acesta a hotărât să afișeze ordonanța nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonț pe geamul clădirii, împreună cu procesul-verbal prin care se pune în vedere încetarea actelor de folosință de către T.F.

și T.C. a fermei, deoarece exista riscul ca o eventuală afișare pe gardul fermei să ducă la dispariția actelor. Soluția dispusă de procurorul V.R. a fost menținută prin rezoluția 39/II/2/2008 din 1 februarie 2008 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC V.M. SRL Buteni apreciindu-se că instanțele de judecată au respins toate contestațiile la executare formulate de SC V.M. SRL Buteni, precum și faptul că debitoarea care nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei de 83.000 euro a încercat prin diferite mijloace să blocheze demersul creditorului C.I. pentru urmărirea silită a imobilelor cu care a garantat împrumutul. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei s-a ținut seama de persoana și conduita învinuitului, cât și de hotărârea C.D.C.E.J.

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. De asemenea, în mod corect s-a stabilită că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 217 C. pen., sub aspectul lipsei laturii obiective. Investită cu plângerea formulată de SC V.M. SRL Buteni Curtea de Apel Timișoara, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., a constatat că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 7 iulie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 247/ P din 07 este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate în cauză în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen., 217 C. pen., 192 C. pen., acestora le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă), iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., aspectele legate de încălcarea unor texte C. proc.

civ., nu au fost esențiale în raport de finalitatea actelor de executare, motiv pentru care s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs SC V.M. SRL Buteni, solicitând casarea hotărârii, trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, spre a determina care bunuri mobile și imobile au fost preluate abuziv fără a fi obiect a executării silite, care e valoarea acestora și pentru a dispune restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii acelor bunuri. În subsidiar se solicită casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs petenta, în dovedirea infracțiunii de abuz în serviciu săvârșită de executorul judecătoresc, învederează faptul că acesta în mod abuziv a stabilit dosarul execuțional contrar Ordinului 14 J 2848/C/2004; la determinarea creanței exigibile de 83.000 euro, fără o bază de calcul a calculat echivalentul în lei al creanței la data încheierii contractului și nu la data executării silite, rezultând un prejudiciu de aproximativ 50.000 lei; a calculat în mod arbitrar penalizările de întârziere; a procedat la executarea silită a unor bunuri imobile, altele decât cele trecute în contractul de garanție imobiliară; nu a respectat prevederile procedurale privind executarea silită, toate acestea cauzând un prejudiciu de peste 400.000 lei, ce poate fi recuperat numai pe cale civilă, fapt ce implica și alte costuri.

În ceea ce privește dosarul execuțional nr. 172/06 petenta SC V.M. SRL Buteni arată că executorul judecătoresc a procedat în mod abuziv la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care nu era susceptibilă de executare silită. Examinând hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petiționară, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod întemeiat instanța de fond a constatat că în cauză încălcarea de către executorul judecătoresc a termenelor procedurale privind efectuarea unor somații de plată nu relevă consecințe deosebite decât sub aspectul pregătirii și deontologiei profesionale cu atât mai mult cu cât încălcarea textelor din Codul de procedură civilă, nu au fost esențiale, în raport de finalitatea actelor de executare, așa încât fapta acestuia nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Cu privire la criticile recurentei petente, în ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc recurenta debitoare nu l-a contestat în termen; penalitățile, reprezentând 0,25 % pe zi de întârziere au fost stabilite în contractul de împrumut cu garanție imobiliară de către părțile contractante, iar nu de către executorul judecătoresc; intimatul a identificat imobilul și a comunicat debitoarei luarea măsurii înscrisă în cartea funciară a acestuia, așa cum rezultă și din hotărârile judecătorești pronunțate și contestațiile la executare; instanțele de judecată au constatat că intimatul a consemnat la C.E.C. suma de 16.000 lei, rămasă în urma distribuirii prețului, în contul și pe seama debitorului; expertul evaluator B.V.

este autorizat (adresa B.L.E. Arad demonstrează acest lucru), iar limitele executării silite nu au fost depășite. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, fals intelectual, distrugere, prevăzute de art. 192, 289 și 217 C. pen., corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii obiective. Conform art. 384 1 C. proc. civ., care dau posibilitatea executorului judecătoresc de a folosi forța publică pentru punerea în executare a titlurilor a fost ridicată poarta fermei din balamale, iar executorul judecătoresc G.A., însoțit de adjudecatarul S.D. a lipit actele menționate pe geamul sediului firmei, iar apoi a părăsit incinta fermei și zona respectivă împreună cu reprezentantul Primăriei Buteni și organele de poliție.

Astfel nu a avut loc o evacuare propriu-zisă a familiei T. din sediul firmei ci introducerea în curte a adevăratului proprietar al imobilului S.D. și pentru a da aplicabilitate prevederilor art. 518 C. proc. civ. În ce privește punerea în executare a ordonanței nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonț s-au constatat unele încălcări ale prevederilor Codului de procedură civilă, dar criticile aduse nu relevă consecințe deosebite, acestea fiind semnificative în planul deontologiei profesionale, fapt ce a dus și la sancționarea disciplinară a acestuia de către C.E.J.

În mod întemeiat s-a reținut esența cauzei: un împrumut făcut de persoana vătămată în anul 2004, în sumă de 83.000 euro nu a fost restituit în termenul legal, iar persoana vătămată dobândind calitatea de debitor, prin diferite procedee a încercat inițial să blocheze demersurile creditorului pentru recuperarea pagubei, prin executarea silită a imobilului constituit ca garanție pentru împrumut, iar, ulterior, a încercat să blocheze demersurile noului proprietar al imobilului adjudecat la licitație, S.D., de a intra în posesia imobilului al cărui proprietar a devenit. Sub acest aspect relevăm următoarele: - la data de 13 aprilie 2004, debitoarea SC V.M. SRL Buteni a solicitat Judecătoriei Gurahonț în contradictoriu cu creditorul C.I.

și B.E.J. G.A., anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr. 277/2005 (privind vânzarea la licitație a fermei din Buteni). Prin sentința civilă nr. 334 din 11 mai 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 422/2006) a fost respinsă contestația la executare, iar recursul a fost respins prin decizia civilă nr. 780/ R din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 6533/108/ R/2006). - la data de 17 mai 2006, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, a adresat Judecătoriei Gurahonț o cerere de ordonanță președințială contra intimaților: C.I. și B.E.J. G.A., în vederea suspendării executării silite din dosarul execuțional nr. 277/2005. Prin ordonanța nr. 350 din 18 mai 2006, Judecătoria Gurahonț (dosar nr. 519/2006) a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, soluție rămasă irevocabilă.

- prin decizia civilă nr. 713/ R din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 6550/R/2006) a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de T.F. și T.C. împotriva ordonanței președințiale nr. 453 din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Gurahonț (prin care s-a dispus încetarea de către familia T. a oricărui act de folosință asupra fermei din Buteni, adjudecată de S.D., care a format obiectul dosarului execuțional nr. 172/2006 al B.E.J. G.A., care a vizat incidentul de executare din data de 18 iulie 2006, reclamat de familia T. ca fiind abuziv). Este de relevat faptul că în conținutul deciziei se reține că: „Cercetând aparența dreptului, tribunalul constată că aceasta pledează în favoarea intimatului (S.D.), câtă vreme acesta este proprietar tabular, întemeindu-și pretenția de posesie și folosință a imobilului ca atribute ale dreptului de proprietate dobândit în baza unui titlu valabil de vânzare-cumpărare, în timp ce pârâții (T.F.

și T.C.) nu invocă nici un drept asupra imobilului, dar nici nu neagă utilizarea acestuia”. Aceeași instituție, motivând temeinicia și legalitatea procedurii de ordonanță președințială privind interdicția aplicată familiei T. de a folosi ferma din Buteni, justifică practic și intervenția executorului judecătoresc în sensul că „ urgența, aceasta decurge din însăși ridicarea dreptului de proprietate la rang de principiu și de drept fundamental al omului, această caracteristică a dreptului de proprietate impunând intervenția de urgență a justiției, pentru garantarea exercitării pașnice a acestui drept în cazul unor tulburări samavolnice”. - la data de 21 iulie 2006, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, reprezentată de T.F., a solicitat Judecătoriei Gurahonț ca în contradictoriu cu S.D.

să dispună obligarea acestuia la încetarea actelor abuzive care împiedică activitatea persoanei vătămate, să permită reprezentanților persoanei vătămate accesul în ferma din Buteni și folosința imobilelor din fermă și să redea persoanei vătămate folosința fermei. S-a făcut precizarea că executorul judecătoresc la data de 18 iulie 2006, s-a mărginit doar la punerea în posesie a lui S.D., fără a se evacua vreo persoană din fermă. S-a mai făcut precizarea că ordonanța nr. 453/2006 a Judecătoriei Gurahonț privea două persoane fizice (T.F. și T.C.), nefiind opozabilă societății comerciale SC V.M. SRL Buteni. Prin ordonanța nr. 526 din 02 august 2006 a Judecătoriei Gurahonț (dosar nr. 770/238/2006) a fost respinsă cererea formulată de persoana vătămată SC V.M.

SRL Buteni, instanța reținând următoarele aspecte esențiale: - S.D. este proprietarul legitim al imobilului (ferma din Buteni), prin cumpărarea la licitație; - prin intabularea dreptului, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de bun, care de la data adjudecării devine liber de orice alte ipoteci; - contestatoarea (SC V.M. SRL Buteni) nu are nici un drept asupra bunului (fermei); - S.D. a dobândit dreptul de proprietate, iar SC V.M. SRL Buteni nu poate justifica nici măcar aparența unui drept de proprietate; - cel care poate vorbi de pagube produse prin obstrucționarea folosinței este S.D.; -„Contestatoarea (SC V.M. SRL Buteni) nu face altceva decât să obstrucționeze dreptul intimatului (S.D.), or, acesta este un abuz si, cum prevede legea, drepturile civile se exercită cu bună-credință or, reclamanta (SC V.M.

SRL Buteni) este de rea-credință, întrucât prin această cerere de ordonanță nu face altceva decât să tergiverseze starea de tensiune si să nu se supună unei hotărâri judecătorești”. Soluția menționată a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de SC V.M. SRL Buteni, prin decizia civilă nr. 897/ R din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Arad (dosar nr. 7728/238/R/2006); - prin acțiunea înregistrată sub nr. 575/238 din 1 iunie 2006 la Judecătoria Gurahonț, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, în contradictoriu cu C.I., S.D. și B.E.J. G.A., a solicitat anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 277/2005 (privind vânzarea la licitație a fermei din Buteni).

Prin sentința civilă nr. 213 din 14 martie 2007 a Judecătoriei Gurahonț, a fost respinsă contestația la executare formulată de SC V.M. SRL Buteni, soluție rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 755/ R din 3 iulie 2007 a Tribunalului Arad (dosar nr. 575/238/2006). Din cele expuse anterior, rezultă că activitățile execuționale desfășurate de învinuitul G.A. au fost de bună-credință, spre valorificarea drepturilor legale ale unor persoane ce dețineau titluri executorii legale față de unicul debitor, persoana vătămată SC V.M. SRL Buteni, care nu și-a îndeplinit obligația legală de restituire a unui împrumut de 83.000 euro, iar apoi a încercat prin diferite mijloace să-l împiedice pe proprietarul adjudecător al unui bun de a intra în posesia lui, astfel încât o asemenea atitudine nu poate fi apreciată ca având la bază buna-credință, aspect care a determinat și componenta de executare forțată (silită) pentru a se reveni la legalitate.

În consecință, întrucât în cauză nu există dovezi de săvârșire a faptelor sesizate în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192, 217, 289 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul petiționarei este nefondat și îl va respinge, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC V.M. SRL Buteni, județul Arad împotriva sentinței penale nr. 57/ PI din 14 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.