ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4185/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4185/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

19 iunie 2008, Ș.G.M.M. și Ș.G.G.A. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr.

80/ A din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 532/2004,

în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Câmpulung, Ș.C., Ș.C., S.M.A.,

N.O., D.S., I.C., S.A. și N.C.E.D.

În motivarea

cerem revizuienții au arătat că pnn decizia atacată a fost schimbată sentința

civilă nr. 147 din 1 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că

le-a fost refuzată restituirea în natură a parterului imobilului, fostă

proprietate a tatălui lor, Ș.G.G., fiindu-le restituit doar etajul, iar alături

de ei, le-a fost constatat dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil

(etajul) și apelantelor - interveniente I.C. și N.C., reținându-se calitatea

acestora de moștenitoare ale bunicului lor, Ș.I.G.

Au mai

precizat revizuienții că, în ceea ce privește refuzul restituirii parterului

imobilului, fostă proprietate a tatălui lor, înțeleg să se folosească de un

înscris nou, respectiv Fișa personală a condamnatului politic Ș.G.G. (1 iunie 1950)

înscris pe care l-au obținut în data de 22 mai 2008 de la C.N.S.A.S., Direcția

Arhivă Popești Leordeni și care prezintă importanță în prezenta cauză prin

prisma următoarelor mențiuni:

-

în prima pagină sunt datele de identificare

ale tatălui lor, iar la rubrica profesie este menționat „hotelier și

comerciant", ceea ce înseamnă că dacă înstrăinase spațiile comerciale de

la parter nu mai putea fi privit ca și comerciant de autoritățile statului

comunist, ci numai ca hotelier.

-

în pagina a doua sunt evidențiate

următoarele mențiuni: origine socială - burghez, stare materială - în prezent

deposedat, în trecut - 1.

Hotel cls. II

în Câmpulung, 2 Proprietăți în prăvălii, Expropriat - naționalizat, Hotel cls.

II și 8 prăvălii în Câmpulung.

Acest

înscris nou, întocmit după naționalizare, demonstrează că tatăl lor a fost

unicul proprietar al imobilului naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, imobil

compus din hotel și apartamente de serviciu - la etaj și spații comerciale la

parter, ocupate de 10 societăți de stat și 8 prăvălii închiriate.

Revizuienții

au mai arătat că, referitor la motivul 2 de revizuire, ce privește constatarea

dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil (etajul) și apelantelor -

interveniente atât prin înscrisul despre care au „făcut vorbire la motivul

anterior de revizuire, cât și prin înscrisul nou intitulat Raport de

investigații - secția raională de securitate Câmpulung - Muscel, dețin dovezile

contrare prezumției stabilită de instanță și că la momentul naționalizării

numai tatăl lor era proprietarul bunului (hotel și prăvălii) solicitat în baza

Legii nr. 10/2001.

In

drept, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și au solicitat

admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Prin

întâmpinările depuse la dosar de către intimații N.O., D.S. (f. 48-49) Ș.C. și

Ș.G.C. (f. 64-66), s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca

inadmisibilă și nefondată întrucât cele două înscrisuri nu se încadrează în

prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar revizuienții aveau posibilitatea

să obțină aceste acte conform Legii nr. 187/1999.

La data de 18

septembrie 2008 au formulat întâmpinare și intimata Municipiul Câmpulung,

județul Argeș care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei

Municipiului Câmpulung și respingerea cererii ca tardiv introdusă, întrucât și

anterior apariției O.U.G. nr. 24/2008, cetățenii aveau acces la propriul dosar

conform Legii nr. 187/1999 (f. 87-89).

Și

intimata S.M.A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat

respingerea revizuirii ca tardiv introdusă, având în vedere nerespectarea

termenului prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ. și ca inadmisibilă sau

nefondată (f. 106), concluzii care au fost formulate și de intimatele I.C.S. și

N.C.E. prin întâmpinarea de la fila 118 din dosar.

În ședința

publică din data de 21 noiembrie 2008, Curtea a pus în discuția părților

excepția de tardivitate a introducerii cererii de revizuire, excepție cu

privire la care constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire

este de o lună și se socotește, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din

ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua

în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe

care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În

susținerea cererii, revizuienții au invocat două acte ca fiind înscrisuri noi,

respectiv, "Fișa personală a condamnatului politic Ș.G.G. (1 iunie 1950)"

și „Raport de investigații, secția raională de securitate Câmpulung

Muscel".

Ambele

acte au fost obținute de către revizuienți de la C.N.S.A.S., Direcția Arhivă

Popești Leordeni, la data de 20 mai 2008 (f. 17) și respectiv 22 mai 2008

(£.23).

Având în

vedere și data introducerii cererii de revizuire la instanță, respectiv 19

iunie 2008, aceasta este formulată în termenul de o lună prevăzut de textul de

lege sus enunțat, așa încât nu a putut fi reținută excepția de tardivitate a introducerii

cererii.

Prin Decizia

civilă nr. 244/ A din 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții

Ș.G.M.M. și Ș.G.G.A. împotriva Decizii civile nr. 80/ A din 8 februarie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în contradictoriu cu intimații I.C.S.A.,

N.C.E.D., S.M.A., N.O., D.S., Ș.C., Ș.G.C. și Primăria Muncipiului Câmpulung -

județul Argeș.

Pentru a

se putea pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât revizuienții nu au fost în

imposibilitate legală de a intra în posesia actelor pretinse a fi înscrisuri

noi, dimpotrivă, le puteau procura, la cerere, chiar la momentul soluționării

cauzei.

S-a mai

reținut că nu se verifică susținerea revizuienților, potrivit căreia, anterior

datei de 8 februarie 2005, când s-a pronunțat decizia a cărei revizuire s-a

solicitat, C.N.S.A.S.-ul era în organizare și arhivele acesteia nu puteau fi

cercetate public, iar eliberarea de copii xerox de pe înscrisurile din dosare a

fost reglementată abia prin O.U.G. nr. 24 din 10 martie 2008, întrucât

revizuienții aveau posibilitatea să se adreseze C.N.S.A.S.-ului și în baza

Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității ca poliție politică.

Împotriva deciziei

respective, la data de 30 ianuarie 2009, au declarat recurs revizuienții,

criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul

admiterii cererii de revizuire, așa cum a fost formulată.

Prin

motivele de recurs, depuse odată cu cererea, s-a susținut că, în mod greșit,

prima instanță a considerat că nu este admisibilă cererea de revizuire, pe baza

considerentelor eronate că înscrisurile depuse în sprijinul acesteia nu

îndeplinesc cerința de a fi fost imposibil de înfățișat la momentul

soluționării deciziei supuse revizuirii.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că prin decizia recurată au fost sancționați de instanță

pentru neexercitarea unui drept pentru care legiuitorul nu a prevăzut

sancțiunea decăderii, dreptul fiind exercitat nu în baza Legii nr. 187/1999, ci

în baza O.U.G. nr. 24/2008, când au luat cunoștință de existența înscrisurilor

pe baza cărora au formulat cererea de revizuire.

Pe de altă

parte, s-a arătat ca nu au avut interes să apeleze la dispozițiile Legii nr. 187/1999,

întrucât inițial au dobândit dreptul de proprietate în integralitate și asupra

întregului imobil prin Decizia nr. 1997/ R din 1998 a Curții de Apel Pitești și

numai ulterior prin Decizia civilă nr. 80/ A din 2005 a aceleiași curți, rămasa

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6387/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, au pierdut dreptul de proprietate asupra parterului imobilului

revendicat și totodată cota de Vi din etajul imobilului, rămânând însă în

posesia întregului bun până în luna ianuarie a anului 2008 când Primăria

Câmpulung i-a deposedat de parterul clădirii, ca urmare a unei acțiuni de

întoarcere a executării, finalizată prin Decizia civilă nr. 321/R/2007 a Curții

de Apel Pitești.

In al doilea

rând, s-a susținut că prin formularea „mai presus de voința părților"

legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. două

ipoteze: fie că părțile nu aveau vreo posibilitate de acces fizic sau juridic

la înscrisul respectiv; fie că părțile nu aveau vreo posibilitate mentală de

acces la înscrisul respectiv, ceea ce înseamnă că înscrisul respectiv se afla

într-un loc în care nu era de conceput că s-ar putea afla.

Revizuienții

au susținut că prin cererea formulata se încadrează în cea de-a doua ipoteză,

întrucât s-au aflat în imposibilitatea mentală de a procura înscrisurile

respective, în condițiile în care nu este de specificul unui dosar de

securitate să conțină înscrisuri referitoare la elementele patrimoniale ale

unei persoane.

La data de 2

iunie 2009, respectiv la data de 26 martie 2010, intimații Ș.C., Ș.G.C., I.C.S.A.

și N.C.E.D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursul declarat

de revizuienți, ca nefondat.

De asemenea,

la data de 2 iunie 2009, au formulat întâmpinare și intimatele D.S. și N.O.,

solicitând respingerea recursului declarat de către revizuienți.

Analizând

recursul declarat de revizuienți prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte

va constata faptul că este întemeiat și-l va admite, avându-se în vedere

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel, se poate cere : dacă, după darea

hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților. Acest motiv de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat

procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată și pentru a fi

admisibil trebuie a fi îndeplinite cumulativ o serie de condiții, precum :

revizuirea poate fi cerută numai în cazul unor înscrisuri după pronunțarea

hotărârii atacate pe calea revizuirii; imposibilitatea prezentării

înscrisurilor la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită

faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei

împrejurări mai presus de voința părții, iar înscrisul descoperit și invocat în

revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la

o altă soluție decât cea pronunțată.

În

cauză, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite aceste condiții de

admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5,

teza I-a C. proc. civ., întrucât nu a fost îndeplinită cerința imposibilității

prezentării înscrisurilor invocate în fața instanței care a pronunțat hotărârea

supusă revizuirii, în condițiile în care revizuienții aveau posibilitatea de a

se adresa instituției ce deținea înscrisurile respective, cu o simplă cerere,

anterior pronunțării deciziei atacate cu această cale de atac extraordinară.

Aceste

considerente ale primei instanțe sunt greșite, întrucât nu li se poate imputa

revizuienților lipsa de diligente în ceea ce privește neprocurarea

înscrisurilor respective, deoarece era de neconceput ca înscrisurile invocate,

legate de patrimoniul autorului acestora, să se găsească într-un dosar de

securitate aflat în arhiva C.N.S.A.S.-ului.

Aceasta

întrucât specificul informațiilor din conținutul unui dosar de securitate

constă în date referitoare la activitățile desfășurate de persoana urmărită contra

regimului comunist, în perioada posterioară naționalizării, într-o perioadă în

care patrimoniul acestuia fusese diminuat cu cele mai importante bunuri mobile

și imobile.

În același timp, aceste înscrisuri au

fost descoperite întâmplător în arhivele securității, cu ocazia solicitării

dosarului întocmit de poliția politică comunistă autorului Ș.G., cerere

formulată pentru obținerea informațiilor prevăzute de Legea nr. 187/1999, și

nicidecum pentru obținerea unor înscrisuri legate de averea imobilă deținută de

autorul acestora.

Se poate spune

astfel că nu a existat o imposibilitate de a studia dosarul autorului aflat în

arhivele securității, însă a existat imposibilitatea pentru revizuienți de a

cunoaște faptul că în aceste arhive se află înscrisuri ce descriu bunurile

deținute de către acesta.

Se poate

reține așadar faptul că circumstanțele speciale și particulare ale cauzei, duc

la concluzia că fiind vorba de înscrisuri ce nu puteau fi obținute prin

diligente obișnuite, cererea de revizuire poate fi admisibilă.

Aceasta întrucât

înscrisurile invocate se găseau în arhivele C.N.S.AS.-ului și nu în Arhivele

Naționale - Direcția Generală și Direcția Județeană Argeș sau în arhivele

Primăriei Câmpulung-Argeș, instituții cărora revizuienții li s-au adresat, și

unde, în mod obișnuit, se găsesc documente legate de patrimoniul naționalizat a

unei persoane, și nicidecum în arhivele unei instituții care, de regulă, nu

cuprinde informații legate de patrimoniu.

Aceste

informații au fost obținute în momentul în care s-a solicitat deconspirarea

dosarului de urmărire al autorului revizuienților, fiind de neimaginat că vor

obține dovezi cu privire la întinderea proprietății acestuia.

În consecință,

este greșită teza primei instanțe potrivit căreia revizuienții nu s-au aflat în

imposibilitatea de a procura înscrisurile invocate anterior pronunțării

deciziei supuse revizuirii.

Fiind

îndeplinită condiția respectivă, se impune a se stabili faptul dacă aceste

înscrisuri pot fi considerate relevante, în sensul că prezintă forță probantă

prin ele înseși, în sensul că ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții

dacă ar fi fost cunoscute de către instanța de fond.

Acest lucru

însă nu poate fi stabilit pentru prima dată în fața instanței de recurs, astfel

încât, pentru a se respecta principiul dublului grad de jurisdicție, se impune

admiterea recursului declarat de revizuienți, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru analizarea

tuturor condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. civ., în conformitate cu art. 312 alin. (3) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de revizuenții Ș.G.M.M. și Ș.G.G.A. împotriva Deciziei nr. 244/

A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează

decizia recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iulie 2010.