ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4185/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2008, Ș.G.M.M. și Ș.G.G.A. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 80/ A din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 532/2004, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Câmpulung, Ș.C., Ș.C., S.M.A., N.O., D.S., I.C., S.A. și N.C.E.D. În motivarea cerem revizuienții au arătat că pnn decizia atacată a fost schimbată sentința civilă nr. 147 din 1 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că le-a fost refuzată restituirea în natură a parterului imobilului, fostă proprietate a tatălui lor, Ș.G.G., fiindu-le restituit doar etajul, iar alături de ei, le-a fost constatat dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil (etajul) și apelantelor - interveniente I.C.

și N.C., reținându-se calitatea acestora de moștenitoare ale bunicului lor, Ș.I.G. Au mai precizat revizuienții că, în ceea ce privește refuzul restituirii parterului imobilului, fostă proprietate a tatălui lor, înțeleg să se folosească de un înscris nou, respectiv Fișa personală a condamnatului politic Ș.G.G. (1 iunie 1950) înscris pe care l-au obținut în data de 22 mai 2008 de la C.N.S.A.S., Direcția Arhivă Popești Leordeni și care prezintă importanță în prezenta cauză prin prisma următoarelor mențiuni: - în prima pagină sunt datele de identificare ale tatălui lor, iar la rubrica profesie este menționat „hotelier și comerciant", ceea ce înseamnă că dacă înstrăinase spațiile comerciale de la parter nu mai putea fi privit ca și comerciant de autoritățile statului comunist, ci numai ca hotelier.

- în pagina a doua sunt evidențiate următoarele mențiuni: origine socială - burghez, stare materială - în prezent deposedat, în trecut - 1. Hotel cls. II în Câmpulung, 2 Proprietăți în prăvălii, Expropriat - naționalizat, Hotel cls. II și 8 prăvălii în Câmpulung. Acest înscris nou, întocmit după naționalizare, demonstrează că tatăl lor a fost unicul proprietar al imobilului naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, imobil compus din hotel și apartamente de serviciu - la etaj și spații comerciale la parter, ocupate de 10 societăți de stat și 8 prăvălii închiriate.

Revizuienții au mai arătat că, referitor la motivul 2 de revizuire, ce privește constatarea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil (etajul) și apelantelor - interveniente atât prin înscrisul despre care au „făcut vorbire la motivul anterior de revizuire, cât și prin înscrisul nou intitulat Raport de investigații - secția raională de securitate Câmpulung - Muscel, dețin dovezile contrare prezumției stabilită de instanță și că la momentul naționalizării numai tatăl lor era proprietarul bunului (hotel și prăvălii) solicitat în baza Legii nr. 10/2001. In drept, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată. Prin întâmpinările depuse la dosar de către intimații N.O., D.S.

(f. 48-49) Ș.C. și Ș.G.C. (f. 64-66), s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și nefondată întrucât cele două înscrisuri nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar revizuienții aveau posibilitatea să obțină aceste acte conform Legii nr. 187/1999. La data de 18 septembrie 2008 au formulat întâmpinare și intimata Municipiul Câmpulung, județul Argeș care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Câmpulung și respingerea cererii ca tardiv introdusă, întrucât și anterior apariției O.U.G. nr. 24/2008, cetățenii aveau acces la propriul dosar conform Legii nr. 187/1999 (f. 87-89). Și intimata S.M.A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca tardiv introdusă, având în vedere nerespectarea termenului prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc.

civ. și ca inadmisibilă sau nefondată (f. 106), concluzii care au fost formulate și de intimatele I.C.S. și N.C.E. prin întâmpinarea de la fila 118 din dosar. În ședința publică din data de 21 noiembrie 2008, Curtea a pus în discuția părților excepția de tardivitate a introducerii cererii de revizuire, excepție cu privire la care constată că este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În susținerea cererii, revizuienții au invocat două acte ca fiind înscrisuri noi, respectiv, "Fișa personală a condamnatului politic Ș.G.G. (1 iunie 1950)" și „Raport de investigații, secția raională de securitate Câmpulung Muscel". Ambele acte au fost obținute de către revizuienți de la C.N.S.A.S., Direcția Arhivă Popești Leordeni, la data de 20 mai 2008 (f. 17) și respectiv 22 mai 2008 (£.23). Având în vedere și data introducerii cererii de revizuire la instanță, respectiv 19 iunie 2008, aceasta este formulată în termenul de o lună prevăzut de textul de lege sus enunțat, așa încât nu a putut fi reținută excepția de tardivitate a introducerii cererii. Prin Decizia civilă nr. 244/ A din 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții Ș.G.M.M.

și Ș.G.G.A. împotriva Decizii civile nr. 80/ A din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în contradictoriu cu intimații I.C.S.A., N.C.E.D., S.M.A., N.O., D.S., Ș.C., Ș.G.C. și Primăria Muncipiului Câmpulung - județul Argeș. Pentru a se putea pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât revizuienții nu au fost în imposibilitate legală de a intra în posesia actelor pretinse a fi înscrisuri noi, dimpotrivă, le puteau procura, la cerere, chiar la momentul soluționării cauzei. S-a mai reținut că nu se verifică susținerea revizuienților, potrivit căreia, anterior datei de 8 februarie 2005, când s-a pronunțat decizia a cărei revizuire s-a solicitat, C.N.S.A.S.-ul era în organizare și arhivele acesteia nu puteau fi cercetate public, iar eliberarea de copii xerox de pe înscrisurile din dosare a fost reglementată abia prin O.U.G.

nr. 24 din 10 martie 2008, întrucât revizuienții aveau posibilitatea să se adreseze C.N.S.A.S.-ului și în baza Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică. Împotriva deciziei respective, la data de 30 ianuarie 2009, au declarat recurs revizuienții, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de revizuire, așa cum a fost formulată. Prin motivele de recurs, depuse odată cu cererea, s-a susținut că, în mod greșit, prima instanță a considerat că nu este admisibilă cererea de revizuire, pe baza considerentelor eronate că înscrisurile depuse în sprijinul acesteia nu îndeplinesc cerința de a fi fost imposibil de înfățișat la momentul soluționării deciziei supuse revizuirii.

În dezvoltarea acestora s-a arătat că prin decizia recurată au fost sancționați de instanță pentru neexercitarea unui drept pentru care legiuitorul nu a prevăzut sancțiunea decăderii, dreptul fiind exercitat nu în baza Legii nr. 187/1999, ci în baza O.U.G. nr. 24/2008, când au luat cunoștință de existența înscrisurilor pe baza cărora au formulat cererea de revizuire.

Pe de altă parte, s-a arătat ca nu au avut interes să apeleze la dispozițiile Legii nr. 187/1999, întrucât inițial au dobândit dreptul de proprietate în integralitate și asupra întregului imobil prin Decizia nr. 1997/ R din 1998 a Curții de Apel Pitești și numai ulterior prin Decizia civilă nr. 80/ A din 2005 a aceleiași curți, rămasa irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6387/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au pierdut dreptul de proprietate asupra parterului imobilului revendicat și totodată cota de Vi din etajul imobilului, rămânând însă în posesia întregului bun până în luna ianuarie a anului 2008 când Primăria Câmpulung i-a deposedat de parterul clădirii, ca urmare a unei acțiuni de întoarcere a executării, finalizată prin Decizia civilă nr. 321/R/2007 a Curții de Apel Pitești.

In al doilea rând, s-a susținut că prin formularea „mai presus de voința părților" legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. două ipoteze: fie că părțile nu aveau vreo posibilitate de acces fizic sau juridic la înscrisul respectiv; fie că părțile nu aveau vreo posibilitate mentală de acces la înscrisul respectiv, ceea ce înseamnă că înscrisul respectiv se afla într-un loc în care nu era de conceput că s-ar putea afla. Revizuienții au susținut că prin cererea formulata se încadrează în cea de-a doua ipoteză, întrucât s-au aflat în imposibilitatea mentală de a procura înscrisurile respective, în condițiile în care nu este de specificul unui dosar de securitate să conțină înscrisuri referitoare la elementele patrimoniale ale unei persoane.

La data de 2 iunie 2009, respectiv la data de 26 martie 2010, intimații Ș.C., Ș.G.C., I.C.S.A. și N.C.E.D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursul declarat de revizuienți, ca nefondat. De asemenea, la data de 2 iunie 2009, au formulat întâmpinare și intimatele D.S. și N.O., solicitând respingerea recursului declarat de către revizuienți. Analizând recursul declarat de revizuienți prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va constata faptul că este întemeiat și-l va admite, avându-se în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel, se poate cere : dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Acest motiv de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată și pentru a fi admisibil trebuie a fi îndeplinite cumulativ o serie de condiții, precum : revizuirea poate fi cerută numai în cazul unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii; imposibilitatea prezentării înscrisurilor la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții, iar înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

În cauză, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite aceste condiții de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5, teza I-a C. proc. civ., întrucât nu a fost îndeplinită cerința imposibilității prezentării înscrisurilor invocate în fața instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, în condițiile în care revizuienții aveau posibilitatea de a se adresa instituției ce deținea înscrisurile respective, cu o simplă cerere, anterior pronunțării deciziei atacate cu această cale de atac extraordinară. Aceste considerente ale primei instanțe sunt greșite, întrucât nu li se poate imputa revizuienților lipsa de diligente în ceea ce privește neprocurarea înscrisurilor respective, deoarece era de neconceput ca înscrisurile invocate, legate de patrimoniul autorului acestora, să se găsească într-un dosar de securitate aflat în arhiva C.N.S.A.S.-ului.

Aceasta întrucât specificul informațiilor din conținutul unui dosar de securitate constă în date referitoare la activitățile desfășurate de persoana urmărită contra regimului comunist, în perioada posterioară naționalizării, într-o perioadă în care patrimoniul acestuia fusese diminuat cu cele mai importante bunuri mobile și imobile. În același timp, aceste înscrisuri au fost descoperite întâmplător în arhivele securității, cu ocazia solicitării dosarului întocmit de poliția politică comunistă autorului Ș.G., cerere formulată pentru obținerea informațiilor prevăzute de Legea nr. 187/1999, și nicidecum pentru obținerea unor înscrisuri legate de averea imobilă deținută de autorul acestora. Se poate spune astfel că nu a existat o imposibilitate de a studia dosarul autorului aflat în arhivele securității, însă a existat imposibilitatea pentru revizuienți de a cunoaște faptul că în aceste arhive se află înscrisuri ce descriu bunurile deținute de către acesta.

Se poate reține așadar faptul că circumstanțele speciale și particulare ale cauzei, duc la concluzia că fiind vorba de înscrisuri ce nu puteau fi obținute prin diligente obișnuite, cererea de revizuire poate fi admisibilă. Aceasta întrucât înscrisurile invocate se găseau în arhivele C.N.S.AS.-ului și nu în Arhivele Naționale - Direcția Generală și Direcția Județeană Argeș sau în arhivele Primăriei Câmpulung-Argeș, instituții cărora revizuienții li s-au adresat, și unde, în mod obișnuit, se găsesc documente legate de patrimoniul naționalizat a unei persoane, și nicidecum în arhivele unei instituții care, de regulă, nu cuprinde informații legate de patrimoniu. Aceste informații au fost obținute în momentul în care s-a solicitat deconspirarea dosarului de urmărire al autorului revizuienților, fiind de neimaginat că vor obține dovezi cu privire la întinderea proprietății acestuia.

În consecință, este greșită teza primei instanțe potrivit căreia revizuienții nu s-au aflat în imposibilitatea de a procura înscrisurile invocate anterior pronunțării deciziei supuse revizuirii. Fiind îndeplinită condiția respectivă, se impune a se stabili faptul dacă aceste înscrisuri pot fi considerate relevante, în sensul că prezintă forță probantă prin ele înseși, în sensul că ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții dacă ar fi fost cunoscute de către instanța de fond. Acest lucru însă nu poate fi stabilit pentru prima dată în fața instanței de recurs, astfel încât, pentru a se respecta principiul dublului grad de jurisdicție, se impune admiterea recursului declarat de revizuienți, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru analizarea tuturor condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc.

civ., în conformitate cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuenții Ș.G.M.M. și Ș.G.G.A. împotriva Deciziei nr. 244/ A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.