ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4467/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4467/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06

martie 2013 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, petenții Ș.G.G.A.

și Ș.D.A. au formulat, în contradictoriu cu intimații I.C.S.A., N.C.E.D.,

S.M.A., N.O., D.S., Ș.C., Ș.G.C. și Primăria municipiului Câmpulung, cerere de

lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 80/A din 08 februarie 2005, pronunțată

de această instanță în Dosarul nr. 532/A/2004, în sensul de a se stabili dacă

imobilul restituit în natură, situat în Câmpulung, județul Argeș, se compune

doar din etajul I al acestuia sau privește și terenul aferent acestei

construcții, precum și subsolul și mansarda imobilului.

În motivarea cererii,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., s-a

arătat, în esență, că prin hotărârile pronunțate de instanța de fond s-a dispus

restituirea în tot a imobilului, iar prin decizia instanței de apel s-au

schimbat hotărârile instanței de fond, în sensul că s-a dispus restituirea în

natură doar a etajului imobilului, fără a se arăta motivele pentru care nu s-a

dispus și restituirea terenului, a subsolului și a mansardei aceluiași imobil.

Prin încheierea

pronunțată la 10 aprilie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

respins cererea ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile legale pe care se

întemeiază și la decizia a cărei lămurire se solicită.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Deși prin cererea

petenților se solicită lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 80A din 08

februarie 2005, având în vedere că acesta este clar și nu necesită lămuriri,

iar Decizia civilă nr. 80A din 08 februarie 2005 a rămas irevocabilă prin

Decizia nr. 6389 din 29 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, rezultă că prin cererea de față se dorește modificarea Deciziei

civile nr. 80A din 08 februarie 2005, ceea ce este inadmisibil.

În consecință,

instanța de apel a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., și a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs petenții Ș.G.G.A. și Ș.D.A., care au susținut că

instanța de apel nu a analizat pe fond cererea de lămurire a dispozitivului și

au învederat și încălcarea prevederilor art. 281

1

C. proc. civ. în

adoptarea soluției, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

În susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții-petenți arată

că hotărârea instanței de apel nu reține motive pentru care subsolul și terenul

aferent construcției nu se restituie în natură. În dispozitiv se menționează că

se schimbă în tot Sentința civilă nr. 147 din 01 iunie 2004 și în parte

Sentința civilă nr. 298 din 24 octombrie 2013, sentințe care dispuneau

restituirea în totalitate a imobilului, teren și construcție și că

moștenitorilor acestui imobil li se restituie doar etajul acestuia.

În privința motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-petenți consideră că,

motivarea instanței de apel în sensul că prin cererea de lămurire au urmărit,

în fapt, modificarea deciziei pronunțate în apel, în condițiile în care această

hotărâre era definitivă și irevocabilă, nu este întemeiată.

Faptul că decizia a

rămas definitivă și irevocabilă nu are nicio relevanță atât timp cât nu s-a

împlinit termenul de prescripție a dreptului de punere în executare a acestei

hotărâri și nu s-a început executarea silită în baza acesteia. Caracterul

definitiv și irevocabil al hotărârii nu presupune că aceasta nu poate fi

analizată prin prisma art. 281

1

C. proc. civ., atât timp cât aceasta

nu reține motive pentru care anumite părți din imobilul în speță nu mai sunt

restituite în natură, deși la momentul pronunțării ele erau în proprietatea și

posesia recurenților-petenți și prin dispozitivul deciziei atacate nu sunt

atribuite niciunei părți.

În concluzie,

solicită instanței să constate că terenul și subsolul au fost solicitate, că

s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil de către prima instanță,

iar instanța de apel a analizat doar situația etajului.

Prin întâmpinarea depusă

la dosarul cauzei, intimata Primăria municipiului Câmpulung a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, considerând că, de fapt, recurenții-petenți

urmăresc modificarea dispozitivului Deciziei nr. 80A din 08 februarie 02005.

La termenul din 14

iunie 2013, Ș.O.M. a solicitat introducerea sa în cauză, în calitate de

moștenitoare a recurentului-petent Ș.M.M. (decedat la 26 septembrie 2010),

alături de fratele său, recurentul-petent Ș.D.A., și că nu a fost înștiințată

de acest proces, sens în care Înalta Curte a dispus introducerea în cauză în

calitate de intimată, având în vedere că s-a făcut dovada decesului autorului

său anterior formulării cererii de lămurire de către Ș.M.M.

De asemenea, la data

de 9 septembrie 2013, intimata Ș.O.M. a formulat întâmpinare prin care a

solicitat admiterea recursului petenților, considerând că cererea de chemare în

judecată inițială a avut ca scop restituirea integrală a imobilului, relatând,

pe larg, istoricul imobilului și al cauzei.

Examinând criticile

deduse judecății, Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al

acestora în sensul următoarelor considerente:

a) Primul motiv de

recurs cuprinde critici legate de insuficienta motivare a hotărârii recurate,

deoarece nu reține motive pentru care subsolul și terenul aferent construcției

nu se restituie în natură.

Contrar susținerilor

recurenților-petenți, instanța de apel și-a motivat soluția, astfel încât

criticile în acest sens nu sunt fondate, cu consecința inaplicabilității

cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, instanța de

apel, a răspuns apărărilor formulate de petenți, în sensul că a reținut că prin

cererea de lămurire a dispozitivului petenții urmăresc, în realitate, nu

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori înlăturarea

dispozițiilor potrivnice, ci modificarea, în această procedură, a unei decizii,

definitive și irevocabile, motiv pentru care a apreciat că cererea este

inadmisibilă.

b) Al doilea motiv de

recurs, întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este, de

asemenea, nefondat.

Dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. care au constituit temeiul juridic al cererii petenților permit

instanței ca, după momentul dezînvestirii prin pronunțarea soluției, să aducă

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului.

Contrar susținerilor

recurenților-petenți, dispozitivul Deciziei nr. 80A din 08 februarie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Pitești este explicit și neechivoc, nefiind

susceptibil de lămurire, în condițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Se reține că, prin

Sentința civilă nr. 298 din 24 octombrie 2003, Tribunalul Argeș a admis

plângerea formulată de I.C.S.A. și N.C.E.D. în contradictoriu cu Primăria

municipiului Câmpulung, a dispus anularea dispoziției nr. 137 din 7 august

2002, emisă de pârâtă și a retrocedat petentelor, alături de intervenienții

Ș.G.A. și Ș.M.M. imobilul situat în Câmpulung, str. Piața Republicii nr. 2, așa

cum a fost identificat în schița anexă la raport de expertiză, denumit H.U.

Cererea de intervenție

formulată de Ș.G.A. și Ș.M.M. a fost respinsă.

Într-o a doua cauză,

soluționată în fond după ce Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârile

pronunțate într-un prim ciclu procesual, prin Sentința civilă nr. 147 din 1

iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă cererea petenților

Ș.M.M. și Ș.G.G.A., a fost anulată dispoziția nr. 70 din 24 aprilie 2001, emisă

de Primăria municipiului Câmpulung și Decizia nr. 2182 din 27 aprilie 2001,

emisă de SC "E.C." SA și a fost retrocedat petenților imobilul situat

în Câmpulung.

Prin aceeași

sentință, au fost respinse cererea de intervenție în interes propriu și în

interesul Statului Român, formulată de intervenientele N.O. și D.S., cererea de

intervenție în interes propriu, formulată de intervenientele I.C.S. și N.C.E.D.

și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții Ș.C.

și Ș.G.C., precum și cererea de intervenție formulată de S.M.A.

Împotriva Sentinței

civile nr. 298 din 24 octombrie 2003 au declarat apel Primăria municipiului

Câmpulung și intervenienții Ș.M.M. și Ș.G.A., iar împotriva Sentinței civile

nr. 147 din 1 iulie 2004 au declarat apel Primăria municipiului Câmpulung,

intervenientele N.O., D.S., S.A., I.C.S., N.C.E.D., Ș.C. și Ș.G.C.

Cele două dosare

aflate în apel au fost conexate la termenul din 31 ianuarie 2005.

Prin Decizia civilă

nr. 80/A din 8 februarie 2005, Curtea de Apel Pitești, constatând că Primăria

municipiului Câmpulung a renunțat la judecata apelului, a admis toate celelalte

apeluri și a anulat dispozițiile nr. 70 din 24 aprilie 2001 și nr. 137 din 7

august ale Primăriei municipiului Câmpulung.

A schimbat în tot

Sentința civilă nr. 147 din 1 iulie 2004 și în parte Sentința civilă nr. 298

din 24 octombrie 2003, pronunțate de Tribunalul Argeș, în sensul că a dispus

retrocedarea către petenții I.C.S., N.C.E.D., Ș.M.M. și Ș.G.A. a etajului

imobilului situat în Câmpulung.

Hotărârea nr. 80/A

din 08 februarie 2005 a rămas definitivă și irevocabilă, ca urmare a

respingerii recursurilor declarate împotriva acesteia de petenții I.C.S.,

N.C.E.D., Ș.M.M. și Ș.G.A., prin Decizia nr. 6389 din 29 iunie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Coroborând aceste

dispoziții, rezultă că cererea recurenților-petenți a fost admisă exclusiv în

legătură cu restituirea în natură a etajului imobilului situat în Câmpulung.

Astfel redat,

dispozitivul Deciziei nr. 80A din 08 februarie 2005 este clar formulat și nu

necesită vreo lămurire în privința întinderii, aplicării ori înțelesului său,

în termenii art. 281

1

C. proc. civ., fiind suficientă prezentarea

dispozițiilor deciziei, în mod coroborat cu cele ale sentinței, menținute, în

parte, prin decizia din apel.

Atare modalitate de

citire sistematică a hotărârilor de primă instanță și apel, ce trebuie

executate, nu reprezintă în niciun caz o lămurire a Deciziei nr. 80A din 08

februarie 2005, dimpotrivă, demonstrează că nu este necesară operațiunea

prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., atât timp cât, pentru

executare, este suficientă o corelare a dispozițiilor hotărârilor.

În acest context,

este lipsită de relevanță referirea la considerentele hotărârii al cărei

dispozitiv se solicită a fi lămurit în cauză, care ar fi interesat analiza

cererii doar dacă s-ar fi considerat necesară clarificarea dispozițiilor

titlului executoriu.

Mai mult, soluția în

acest sens a dispozitivului este explicată și prin considerentele deciziei

(care, susținând în mod necesar dispozitivul fac corp comun cu acesta și se

bucură în mod egal de autoritate de lucru judecat).

În acest sens, în

decizia a cărui lămurire se solicită se arată, contrar susținerilor

recurenților-petenți, că aceștia nu fac dovada că, la data naționalizării,

autorul Ș.I.G. era proprietar al întregului imobil - parter și etaj, astfel că

recurenții-petenți nu erau îndreptățiți la restituirea în natură a spațiilor de

la parter.

De altfel, chiar dacă

s-ar considera, ipotetic, că ar exista o eventuală contrarietate între

considerente și dispozitiv, în măsura în care dispozitivul unei hotărâri

judecătorești este explicit și neechivoc formulat, nu este necesară lămurirea

sa, ci ar reprezenta, cel mult, o greșeală de judecată posibil a fi fost

îndreptată în calea de atac deschisă împotriva hotărârii (în cauză, fiind

declarat recurs împotriva Deciziei nr. 80/A din 08 februarie 2005), și nu pe

calea procedurii reglementate de art. 281

1

C. proc. civ.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., motiv

pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenții Ș.G.G.A. și Ș.D.A. împotriva încheierii

din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 415/46/2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV