ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 25/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 25/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2013 pe rolul Judecătoriei sectorului

1 București,

executorul judecătoresc

C.G.E., asociat în cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.D., a solicitat

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la

ordin, în dosarul de executare, pentru suma de 6.000 RON, scadentă la data de 7

septembrie 2010.

În motivarea cererii s-a arătat că solicitarea

creditoarei SC P.S. SRL privind începerea executării silite a debitorului S.N.N.F.

a fost înregistrată spre soluționare la biroul executorului judecătoresc la 5 iulie

2012, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., aplicabilă doar cererilor formulate ulterior datei de 15 februarie 2013.

Prin sentința nr. 18851 din data de 3 octombrie

2013, Judecătoria sectorului 1 București,

invocând

din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că prin cererea cu a cărei soluționare a fost învestită, s-a solicitat încuviințarea

executării silite a creanței, constând într-un bilet la ordin, pe care creditorul

o are împotriva debitorului.

S-a reținut incidența dispozițiilor

art. 373 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc executarea titlurilor executorii

și a hotărârilor judecătorești de către executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul în care

se dorește urmărirea bunurilor debitorului, executarea să se facă de către executorul

judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea.

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași

text de lege, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se

va efectua executarea, în afara cazurilor în care legea dispune în alt fel.

Instanța a avut în vedere faptul că dispozițiile

art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă

absolută, iar alegerea de către creditor a unei instanțe dintre mai multe care sunt

competente, ar opera numai în situația în care ar fi identificate mai multe bunuri

aparținând debitorului în circumscripția mai multor judecătorii.

S-a mai constatat că prin cererea de încuviințare

a executării silite nu au fost indicate bunurile mobile sau imobile asupra cărora

urmează a se efectua executarea silită, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei

reiese că debitorul are domiciliul în Timișoara.

Prin sentința nr. 14096 din data de 12

noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă,

s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și constatându-se ivit

conflictul negativ de competență s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, deși domiciliul debitorului se află în Timișoara, prin cererea de executare

silită s-a solicitat încuviințarea silită a averii acestuia în toate formele prevăzute

de lege, cu privire la bunurile mobile sau imobile, corporale sau incorporale, deținute

în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 București.

Față de acest aspect, s-a constatat că

această instanță este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării

silite, în raport de dispozițiile art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Se constată că prima instanță sesizată,

respectiv Judecătoria sectorului 1 București, este competentă să soluționeze cererea

de față, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea creditoarei SC P.S. SRL privind

începerea executării silite a debitorului S.N.N.F. a fost înregistrată spre soluționare

la biroul executorului judecătoresc la data de 5 iulie 2012.

Ulterior, la data de 26 septembrie 2013,

executorul judecătoresc C.G.E., asociat în cadrul

Biroului Executorilor Judecătorești

Asociați

D.D., a solicitat

Judecătoriei sectorului 1 București încuviințarea executării silite a titlului executoriu

reprezentat de biletul la ordin, în dosarul de executare, pentru suma de 6.000 RON,

scadentă la data de 7 septembrie 2010.

Prin cererea formulată, executorul judecătoresc

a solicitat încuviințarea executării silite în toate formele prevăzute de lege doar

cu privire la bunurile mobile și imobile, corporale sau incorporale, deținute de

debitor în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 București.

Raportat la data sesizării biroului executorului

judecătoresc, respectiv 5 iulie 2012, se constată că la acel moment erau în vigoare

dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, cu modificările ulterioare, care conține

reglementări neechivoce cu privire la competența de executare a hotărârilor judecătorești

și a celorlalte titluri executorii.

Astfel, dispozițiile art. 373 alin.

(1) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc

din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori,

în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel în care se află acestea.

De asemenea, art. 373 alin. (2) din același

cod stipulează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia

se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, prin cererea de încuviințare

a executării silite, biroul executorului judecătoresc a solicitat, în mod expres,

urmărirea bunurilor mobile și imobile, corporale și incorporale care aparțin debitorului

și care se află pe raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 București așa după

cum deja s-a arătat.

Față de obiectul cererii deduse spre soluționare

instanței, precum și în raport de caracterul imperativ al nomelor de competență

reglementate prin dispozițiile art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în

respectarea principiului disponibilității, competența de soluționare a litigiului

revine instanței în a cărei rază teritorială se află bunurile în legătură cu care

s-a solicitat încuviințarea executării silite, respectiv Judecătoriei sectorului

1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

14 ianuarie 2014.