ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 711/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 711/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 23073 din 28
noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat necompetența sa
teritorială și a trimis Judecătoriei Galați, spre competentă soluționare,
cererea formulată de creditoarea BRD SA, privind încuviințarea începerii
executării silite împotriva debitorului P.C.A., pentru aducerea la îndeplinire
a dispozițiilor titlului executor reprezentat de contractul de credit nr. 19
din 22 februarie 2008, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 373
1
C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de
instanța de executare care, potrivit art. 373
2
, este judecătoria în
circumscripția căreia se va face executarea.
Cum din datele speței
nu se poate concluziona că executarea silită s-ar desfășura în București,
instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, în speță
Judecătoria Galați.
Prin Încheierea de
ședință nr. 233 din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2014, Judecătoria
Galați a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București;
constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei la
Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de
competență.
Pentru a dispune
astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât se solicită
încuviințarea executării silite împotriva debitorului, creditorul este în drept
să solicite încuviințarea executării silite judecătoriei în circumscripția
căreia urmează a se face executarea.
Pentru analizarea
cererii de încuviințare a executării silite trebuie avută în vedere opțiunea
creditorului de a efectua executarea silită în circumscripția Judecătoriei
Sectorului 1 București.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Art. 373 alin. (1) C.
proc. civ. prevede că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile
judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul
judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze
executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc
din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile,
mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este
competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă
una dintre acestea.
Conform art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul
executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita
instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea
de executare și titlul respectiv.
Instanța de executare
este definită în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în
circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea
dispune altfel.
Așadar, încuviințarea
executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de apel în
circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face
executarea silită.
Având în vedere că,
față de art. 373
1
alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviințare a
executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este
de competența altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost
învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este
necesară pentru pornirea executării silite; creanța nu este certă, lichidă și
exigibilă; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin
executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că
executorul judecătoresc nu este obligat să indice în chiar cererea de
încuviințare a executării silite bunurile asupra cărora se va face executarea.
În plus, art. 373
1
alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite
cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate
proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în
oricare dintre formele prevăzute de lege. Prin urmare, este inutil ca la
momentul încuviințării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla
bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea și existența ca atare a
bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise. Cu alte cuvinte,
faptul că la momentul încuviințării executării silite bunul se află în raza
unei anumite instanțe, va fi total lipsit de relevanță, pentru determinarea
"instanței de executare", în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,
dacă până la momentul executării efective a ieșit din raza acelei instanțe.
În cazul în care s-a
cerut încuviințarea executării silite în toate formele de executare, sintagma
"judecătoria în circumscripția căreia se face executarea" nu poate fi
înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului
debitorului. De vreme ce, față de art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ,
creditorul își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și
sub aspectul competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului
civil, în condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea
competenței la instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului
nu are niciun suport legal.
Întrucât, în cauză,
cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta,
potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiției nr. 2628/C/1999 pentru
aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, își exercită atribuțiile pe
întreg teritoriul României, încuviințarea executării silite trebuia analizată
de prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM