ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 711/2014

HOTĂRÂRE
27.02.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 711/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 23073 din 28

noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat necompetența sa

teritorială și a trimis Judecătoriei Galați, spre competentă soluționare,

cererea formulată de creditoarea BRD SA, privind încuviințarea începerii

executării silite împotriva debitorului P.C.A., pentru aducerea la îndeplinire

a dispozițiilor titlului executor reprezentat de contractul de credit nr. 19

din 22 februarie 2008, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 373

1

instanța de executare care, potrivit art. 373

2

, este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea.

Cum din datele speței

nu se poate concluziona că executarea silită s-ar desfășura în București,

instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, în speță

Judecătoria Galați.

Prin Încheierea de

ședință nr. 233 din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2014, Judecătoria

Galați a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București;

constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

Pentru a dispune

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât se solicită

încuviințarea executării silite împotriva debitorului, creditorul este în drept

să solicite încuviințarea executării silite judecătoriei în circumscripția

căreia urmează a se face executarea.

Pentru analizarea

cererii de încuviințare a executării silite trebuie avută în vedere opțiunea

creditorului de a efectua executarea silită în circumscripția Judecătoriei

Sectorului 1 București.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Art. 373 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul

judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze

executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc

din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile,

mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este

competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă

una dintre acestea.

Conform art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul

executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.

Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita

instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea

de executare și titlul respectiv.

Instanța de executare

este definită în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în

circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel.

Așadar, încuviințarea

executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de apel în

circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face

executarea silită.

Având în vedere că,

față de art. 373

1

alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviințare a

executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este

de competența altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost

învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este

necesară pentru pornirea executării silite; creanța nu este certă, lichidă și

exigibilă; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin

executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că

executorul judecătoresc nu este obligat să indice în chiar cererea de

încuviințare a executării silite bunurile asupra cărora se va face executarea.

În plus, art. 373

1

alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite

cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate

proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în

oricare dintre formele prevăzute de lege. Prin urmare, este inutil ca la

momentul încuviințării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla

bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea și existența ca atare a

bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise. Cu alte cuvinte,

faptul că la momentul încuviințării executării silite bunul se află în raza

unei anumite instanțe, va fi total lipsit de relevanță, pentru determinarea

"instanței de executare", în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

dacă până la momentul executării efective a ieșit din raza acelei instanțe.

În cazul în care s-a

cerut încuviințarea executării silite în toate formele de executare, sintagma

"judecătoria în circumscripția căreia se face executarea" nu poate fi

înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului

debitorului. De vreme ce, față de art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ,

creditorul își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și

sub aspectul competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului

civil, în condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea

competenței la instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului

nu are niciun suport legal.

Întrucât, în cauză,

cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta,

potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiției nr. 2628/C/1999 pentru

aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, își exercită atribuțiile pe

întreg teritoriul României, încuviințarea executării silite trebuia analizată

de prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 17 iulie 2014 sub nr. 33963/299/2014 B.E.J. B.D.C. a solicitat, la cererea creditoarei SC S.R. SA în contradictoriu c
ÎCCJ 2015-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 702/2015
2014, cade sub incidența procedurii reglementată de dispozițiile înscrise în Secțiunea a 2-a intitulată „Încuviințarea urmăririi imobiliare” C. proc. civ., respectiv art. 818 – art. 825. Potrivit dispozițiilor art. 819 alin. (1) C. proc. ci
ÎCCJ 2014-02-20
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2014
asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2013 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul N.M.A., în calitate de executor judecătoresc în circumscripția Curții de Apel București, c
ÎCCJ 2012-05-09
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2012
ge să le urmărească silit și nici a formelor de executare silită de care înțelege să uzeze pentru realizarea creanței sale. În aprecierea instanței, faptul că sediul central al debitoarei se află în Sectorul 1 București nu reprezintă un cri
ÎCCJ 2018-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 274/2018
ționării cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, în circumscripția căreia se află sediul debitorului principal. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la ar
Sursă