ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 702/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: La data de 10 octombrie 2014, B.E.J.A. A., prin executor judecătoresc S.I.O., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de garanție reală imobiliară autentificat de N.P. M.O. sub nr. 3257 din 25 septembrie 2008, aferent convenției de credit nr. 0164203 din 25 septembrie 2008 și a actelor adiționale ulterioare, la solicitarea creditoarei V.R. SA, împotriva debitoarei C.S.A. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 17567 din 16 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea și că prin decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional acest text. Față de admiterea excepției de neconstituționalitate, instanța a stabilit că în temeiul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., își încetează efectele și, astfel, devine incidentă regula generală stipulată de art. 107 C. proc. civ., care atrage competența instanței de la domiciliul debitorului.

Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 17 din 6 ianuarie 2015, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea regulatorului de competență. Argumentele reținute în motivarea acestei decizii au fost acelea că în speță se aplică dispozițiile art. 819 C. proc. civ., în forma sa în vigoare de la data introducerii cererii, normă specială care derogă de la prevederile generale în materia încuviințării executării silite, prin raportare la locul situării imobilului ce aparține debitorului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare silită imobiliară formulată de petentul B.E.J.A. A., prin care creditoarea V.R. SA a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de garanție reală imobiliară autentificat de N.P. M.O. sub nr. 3257 din 25 septembrie 2008, aferent convenției de credit nr. 0164203 din 25 septembrie 2008 și a actelor adiționale ulterioare împotriva debitoarei C.S.A. asupra imobilului situat în București, Șos. Nordului.

Prin urmare, în cauză, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, formulată la data de 10 octombrie 2014, cade sub incidența procedurii reglementată de dispozițiile înscrise în Secțiunea a 2-a intitulată „Încuviințarea urmăririi imobiliare” C. proc. civ., respectiv art. 818 – art. 825. Potrivit dispozițiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., după înregistrarea cererii de executare silită, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul, încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător. Înalta Curte constată că cererile formulate în cadrul executării silite imobiliare sunt de competența judecătoriei de la locul situării imobilului, potrivit art. 819 C. proc.

civ. Cum, în speță, executarea silită se solicită a fi efectuată asupra imobilului situat în București, Șos. Nordului, potrivit cererii de executare silită aflată la dosarul Judecătoriei sectorului 1 București, rezultă că instanța de executare nu poate fi decât Judecătoria sectorului 1 București, în a cărei circumscripție teritorială se află bunul imobil urmărit. Prin urmare, întrucât în cazul executării silite imobiliare, competența aparține exclusiv judecătoriei de la locul situării imobilului, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1), raportat la art. 819 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea V.R.

SA, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.