ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 747/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 09 octombrie 2014, petenta S.C.P.E.J., D.A. și D.M.I. a solicitat, la cererea creditoarei R.B. SA, în contradictoriu cu debitorii S.C., S.C.M., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 14 martie 2014 având drept garanție imobilul descris în contractul de garanție reală imobiliară autentificat din 14 martie 2011. în drept, au fost invocate dispozițiile art 651 alin. (1) lit. a) și art. 665 C. proc. civ. Prin sentința civila nr. 948 din 21 octombrie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Buftea.

În motivarea soluției, Judecătoria Răcari a reținut că întrucât petenta dispozițiile art. 650 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. referitoare la instanța de executare au fost declarate neconstituționaîe în cauză sunt aplicabile dispozițiile art5 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la regula generală înscrisă în art. 107 din același act normativ, care stabilesc competența în favoarea instanței în circumscripția căreia domiciliază debitorul. Judecătoriei Buftea, prin sentința civilă nr. 517 din 5 februarie 2015, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Buftea, având în vedere precizarea petentei (fila 10 dos. Judecătoria Buftea), în sensul că solicită executarea silită imobiliară asupra imobilelor ce tac obiectul contractului de garanție reală imobiliară autentificat din 14 martie 2011 de B.N.P.A., G.D., G.G., O.M.D., respectiv teren intravilan în suprafață de 1.140 mp, din măsurătorile cadastrale și 1.120 mp din acte, situat în com. Poiana, jud. Dâmbovița, construcția locuință în suprafață de 85 mp și construcții anexe în suprafață de 21 mp, a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 819 C. proc.

civ., potrivit cărora instanța de executare competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite imobiliare este instanța în circumscripția căreia se află imobilul, Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin acțiunea astfel cum a fost precizată la 26 ianuarie 2015 (fila 10 dos. Jud, Buftea), petenta S.C.P.E.J., D.A. și D.M.I. a solicitat, la cererea creditoarei SC R.B. SA, în contradictoriu cu debitorii S.C., S.C.M., încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilelor ce fac obiectul contractului de garanție reală imobiliară autentificat din 14 martie 2011 de B.N.P.A., G.D., G.G., O.M.D., respectiv asupra imobilelor teren intravilan în suprafață de 1.140 mp, din măsurătorile cadastrale și 1.120 mp din acte, construcția locuință în suprafață de 85 mp și construcții anexe în suprafață de 21 mp, situate în com.

Poiana, județul Dâmbovița, proprietatea debitorilor garanți ipotecari S.C., S.C.M. Soluționarea cererii de încuviințare a executării silite imobiliare formulată în cauză cade sub incidența procedurii reglementate de dispozițiile înscrise în Secțiunea a II-a din cap. II Urmărirea imobiliară a Titlului 11 Urmărirea silită asupra hanurilor debitorului, intitulată „încuviințarea urmăririi silite" din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv art. 818 - 825. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., după înregistrarea cererii (de executare silită - s.n.), executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul, încuviințarea urmăririi lui silite.

Reiese deci, sub aspectul determinării instanței de executare că dispozițiile art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin (1) din același act normativ, stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviințarea executării silite doar instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competențe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare și, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită, legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanța de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligația de a solicita, încuviințarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripția căreia se află imobilul urmărit.

Cum în speță imobilul asupra căruia se solicită executarea silită este situat în com. Poiana, județul Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Răcari, conform H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătorești și parchetelor de pe lângă judecătorii, rezultă că instanța de executare nu poate fi decât Judecătoria Răcari. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Răcari. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2015.