ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1326/2017

HOTĂRÂRE

22.09.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1326/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1326/2017

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înaintată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "A." și înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. x/284/2017 la data de 13 aprilie 2017, creditoarea B. România SA a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară din 02 iulie 2008, împotriva debitoarei C., prin poprire.

Prin Sentința civilă nr. 366 din data de 19 aprilie 2017, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, față de sediul debitorului situat în circumscripția acestei instanțe, reținând incidența prevederilor art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, cererea a fost înregistrată la data de 11 mai 2017, iar la termenul din data de 18 mai 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin Sentința nr. 3640 din 18 mai 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, în temeiul dispozițiilor art. 400 alin. (1) cu referire la art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de de credit din 07 februarie 2008, împotriva debitorului C., în favoarea creditoarei B. România, până la concurența sumei de 10,988.47 euro prin poprirea disponibilităților bănești ale debitoarei aflate în mâinile terților popriți cu sediul în circumscripția Judecătoriei Răcari. A mai menționat petentul că a fost identificat angajatorul debitoarei ca fiind SC D. SRL, cu sediul în județul Dâmbovița, sat Mănăstirea, comuna Crevedia.

Având în vedere data formulării cererii de executare silită - 20 aprilie 2012, Judecătoria Sectorului 5 București a analizat excepția necompetenței teritoriale invocată în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. 1865, potrivit cu care: "Contestația la executare se introduce la instanța de executare" și ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865, care prevăd că "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", nefiind aplicabile dispozițiile art. 651 din noul C. proc. civ.

Întrucât Cartea V a Codului de procedură civilă 1865 privind executarea silită conține dispoziții speciale derogatorii de la cele privind litigiile patrimoniale de drept comun, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că prevederile anterior citate instituie o competență teritorială absolută, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., dar și prin interpretarea per a contrario a art. 19 C. proc. civ., pe care părțile nu o pot înlătura. Prin urmare, potrivit art. 159

alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În cauză, s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprirea disponibilităților bănești ale debitoarei aflate în mâinile terțului poprit SC D. SRL, instanța de executare fiind, așadar, cea în circumscripția căreia se află sediul terțului poprit.

Întrucât sediul terțului poprit este situat în județul Dâmbovița, sat Mănăstirea, comuna Crevedia, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține Judecătoriei Răcari.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria sectorului 1 București a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa.

Cu privire la conflictul negativ de competența Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum corect a reținut Judecătoria Sectorului 5 București, cererea de începere a executării silite a fost depusă de către creditoare la sediul biroului executorului judecătoresc A. la data de 20 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că, în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură de aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, în speță, sunt incidente prevederile vechiului C. proc. civ. (denumit în continuare "Codul de procedură civilă").

În cauza de față, creditoarea B. România SA, cu sediul în București, sector 1, a solicitat, prin B.E.J. A. cu sediul în municipiul București, executarea silită a debitoarei C., cu domiciliul în București, sector 5, pentru recuperarea debitului restant, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară din 02 iulie 2008, prin poprire.

Potrivit art. 373

C. proc. civ.: "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv", iar, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Or, din dispozițiile legale sus evocate rezultă că "încuviințarea executării este de competența instanței de executare".

Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel".

Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării.

Or, în cauză, prin cererea având ca obiect încuviințarea executării silite, cu care a fost învestită Judecătoria Răcari de executorul judecătoresc s-a solicitat în mod expres încuviințarea executării silite la terțul SC D. SRL, angajatorul debitoarei, cu sediul în județul Dâmbovița, sat Mănăstirea, comuna Crevedia, creditoarea indicând, astfel, faptul că dorește executarea silită prin poprirea salariului debitoarei preferând, astfel, să-și recupereze creanța prin urmărirea salariilor și altor venituri periodice de la locul de muncă al debitoarei, sens în care se prezumă că locul unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită urmează a fi cel de la sediul terțului poprit, în speță, angajatorul debitoarei.

Dintre instanțele prevăzute de lege a fi competente în mod egal (art. 373 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ.), în cazul de față, cea de la domiciliul debitorului și cea de la sediul terțului poprit, executorul judecătoresc a făcut alegerea, învestind cu cererea de încuviințare a executării silite instanța de la sediul terțului poprit.

Sub aspectul mai sus relevat, Judecătoria Răcari învestită este competentă să judece cererea, fiind instanța de la sediul terțului poprit.

Totodată, se reține că nu există un text de lege care să oblige executorul judecătoresc să solicite încuviințarea executării numai la domiciliul debitorului, existând doar o prezumție simplă că bunurile debitorului ce pot fi urmărite se află la domiciliul sau, prezumție care însă nu interzice executarea silită și în alt loc în măsura în care debitorul deține bunuri ori are, eventual, deschise conturi la bănci care au sediul pe raza teritorială a altei judecătorii decât cea de domiciliu.

De altfel, în această etapă procesuală - încuviințarea executării silite, parcursă fără citarea părților, nu interesează împrejurarea dacă sunt întrunite condițiile pentru executarea silită prin poprire, care pentru soluționare va parcurge toate etapele prevăzute de lege, în cadrul cărora administrarea de probe se va impune sau nu, potrivit celor ce se vor stabili de instanța învestită cu o atare cerere.

Față de cele ce preced, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.