ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1957/2017

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 16.11.2016 pe rolul Judecătoriei Găiești sub nr. x/232/2016, având ca obiect întoarcerea executării, reclamanta SC E. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7.133 RON compusă din drepturi bănești de 5.730 RON, cheltuieli de executare de 1.222 RON și actualizarea în funcție de rata inflației, precum și la plata dobânzii legale în sumă de 181 lei, calculată până la data de 01.03.2016 și, în continuare, până la data plății efective.

În motivare, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 8497 din 03.10.2013, pronunțată în dosar nr. x/2012 și sentința civilă nr. 1658 din 13 februarie 2014 pronunțată în dosar nr. x/2012/al de Tribunalul București în primă instanță, hotărâri executorii, a fost obligată la plata salariului suplimentar, primei de paște, primei de Crăciun și primei Feroviar pentru anul 2012 și diferențele de salariu pentru perioada 01.10.2009 - 31.12.2011 și cheltuieli de judecată.

Urmare a dosarului de executare nr. x/2014 al BEJA B., C. și D. a fost încheiată la data de 01.04.2014 convenția de eșalonare prin care s-a obligat la plata drepturilor salariale cuvenite în dosarele mai sus menționate, inclusiv cheltuieli de executare, în două tranșe egale, prima tranșă în data de 15.04.2014, iar cea de-a II a tranșă la data de 30.08.2014. Executarea silită pentru creditorul A. a fost realizată integrai asupra sumei de 13.313,24 RON, așa cum reiese din ordinele de plată atașate cererii Reclamanta a arătat că, împotriva sentinței civile nr. 849 din 03.10.2013 a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 145 din 14.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București a fost modificată sentința menționată în sensul că s-a respins solicitarea iui A. privind acordarea primei de Paște, salariului suplimentar, primei de Crăciun pe anul 2012 și diferențele de salariu pe perioada 01.01.2011 - 31.12,2011, menținându-se doar obligația de a-i îl achitate acestuia diferențele de salariu pentru perioada 01.10.2009-31.12.2010. De asemenea, reclamanta a arătat că a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 1658 din 13 februarie 2015, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 1922 din 05 octombrie 2015, fiind respinse pretențiile lui A. referitoare la prima de feroviar aferentă anului 2012.

Reclamanta a susținut că nu mai există temei legal în ceea ce privește obligația de a plăti suma de 5.730 RON ce reprezintă primă de paște, salariu suplimentar, prima de Crăciun, prima de feroviar pe anul 2012 și diferențe de salariu pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011.

În drept, au fost invocate prevederile art. 722-724 C. proc. civ.

Judecătoria Găiești, prin sentința civilă nr. 73 din 20 februarie 2017, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari cu motivarea că domiciliul pârâtului se află pe raza teritorială a Judecătoriei Răcari.

Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 531 din 07.06.2017 pronunțată în dosar nr. x/2016 și-a decimat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, reținând că acesta este instanța de executare, în raport de norma aplicabilă în vigoare la data începerii executării silite inițiale, potrivit art. 25 alin. (2) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 16.08.2017, sub numărul x/4/2017.

Prin sentința nr. 12038 din 03 octombrie 2017, Judecătoria sectorului 4 București și-a declinat, la rândul său, către Judecătoria Răcari competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC E. S.A. în contradictoriu cu pârâții A., având ca obiect întoarcere executare.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în raport de art. 135 C. proc. civ., l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Judecătoria sectorului 4 București a motivat, în esență, că Judecătoria Răcari a invocat excepția necompetenței teritoriale ulterior momentului reprezentat de primul termen de judecată și după încuviințarea probelor, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari pentru considerentele care succed.

Acțiunea formulată de reclamanta SC E. S.A. în contradictoriu cu pârâtul A. ia data de 16.11.2016, are ca obiect întoarcerea executării demarate în cadrul dosarului de executare nr. 569/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B., C. și D. (din raza Curții de Apel București) șt restabilirea situației anterioare, respectiv obligarea pârâtului A. la restituirea sumelor plătite în temeiul a două titluri puse în executare în condițiile art. 637 alin. (1) C. proc. civ., titluri executorii care au fost ulterior desființate, respectiv modificate în căile de atac.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2) din același articol, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în redactarea dinaintea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, prevedea următoarele:

"Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale, la data publicării deciziei, textul de lege neconstituțional încetându-și efectele.

Punând de acord norma procedurală cu statuările Curții Constituționale, prin Legea nr. 138/2014 s-a prevăzut că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. va avea următorul conținut: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 07 iunie 2014 și Legea nr. 138/2014 ce a modificat textul declarat neconstituțional au fost publicate în Monitorul Oficial anterior formulării cererii reclamantei de întoarcere a executării, ce face obiectul prezentei cauze, (16.11.2017) așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, devenit art. 651 alin. (1) după republicarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Aceasta, întrucât o normă declarată neconstituțională nu mai poate constitui temei pentru stabilirea competenței instanței, față de efectele general obligatorii pe care le produce publicarea deciziilor Curții Constituționale în Monitorul Oficial, conform art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Astfel, verificarea și stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunea având ca obiect întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare se face în raport de cadrul normativ în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea acestei cereri (16.11.2016) și nu data când fostul reclamant-creditor

Maxinese Vasile (pârâtul-debitor din prezenta cauză) a înregistrat cererea de executare silită ia biroul executorului judecătoresc (6.03.2014).

Totodată, potrivit art. 622 alin. (1) C. proc. civ. "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie."

Alin. (2) al art. 622 C. proc. civ. prevede că "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, (...) dacă prin lege specială nu se prevede altfel."

După cum se observă, prima ipoteză pe care legiuitorul a avut-o în vedere în materia punerii în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii este aceea a executării benevole de către debitorul în sarcina căruia s-a instituit o anumită obligație, executarea silită fiind tratată ca o ipoteză subsidiară, în care creditorul se vede nevoit să apeleze la forța de constrângere a statului.

Totodată, potrivit art. 637 alin. (1) C. proc. civ. "Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate ti atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.

În speță, A. (creditorul care a pus în executare - conform art. 637 alin. (1) C. proc. civ. - titlurile executorii ulterior desființate) nu a semnat angajament de plată a sumelor plătite de reclamanta din prezenta cauză (fostă debitoare) și care, în consecință, devine, la rându-i creditoare pentru aceste creanțe

Raportând dispozițiile art. 622 alin. (1) și (2) și ale art. 637 alin. (1) C. proc. civ. la dispozițiile art. 723-724 din același cod, se constată că debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de aceiași mijloc procesual, precum debitorul care a fost supus executării silite, iar raportul juridic obiigațional se inversează ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.

De altfel, legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor, devenit creditor, un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit să apeleze la procedura mai anevoioasă a unei acțiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor.

În cererea de întoarcere a executării silite reclamanta are calitatea de creditoare, iar, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cauza este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul-debitor din cererea de întoarcere a executării A., respectiv Judecătoria Răcari, în a cărui circumscripție teritorială se află domiciliul acestuia.

Mai mult, este de reținut că, după înregistrarea cauzei pe rolul său - ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Găiești - Judecătoria Răcari, la primul termen de judecată, când părțile au fost legal citate, prin încheierea din 05.04.2017, interlocutorie, a statuat, în raport de art. 131 C. proc. civ., "că este competentă general material și teritorial, să soluționeze prezenta cauză" și a dispus administrarea probatoriilor încuviințate la acel termen, amânând judecarea cauzei pentru acest motiv.

În aceste condiții, la termenul de judecată ulterior, din 07.06.2017, Judecătoria Răcari nu mai putea invoca excepția necompetenței sale teritoriale și nu-și mai putea declina, la rândul său, competența în soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București decât cu ignorarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. ("Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legai citate în fața primei instanțe.).

Așa fiind, și din această perspectivă, Judecătoria Răcari este instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării și restabilire a situației anterioare formulată de reclamantă în contradictoriu cu A.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Răcari competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. S.A. în contradictoriu cu pârâtul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Judecătoriei Răcari competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. E. S.A. în contradictoriu cu pârâtul A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.