ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2014

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Hunedoara la data de 31 ianuarie 2012, așa cum a fost

precizată, reclamantul S.C. a chemat în judecată pârâta Casa națională de

pensii publice Hunedoara, solicitând pârâtei să-i achite renta lunară care i se

cuvine în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 44/1994 republicată, astfel cum

a fost completată prin O.U.G. nr. 12/2004, în sensul de a i se calcula începând

cu luna martie 2004 renta lunară în procent de 50% din solda de grad și solda

de funcție, la minim ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale

și nu numai în procent de 50% din solda de grad cum i s-a achitat până la data

introducerii acțiunii.

Prin sentința

nr. 2604/LM din 25 octombrie 2012, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată

de pârâta Casa națională de pensii publice și, ca urmare, acțiunea reclamantului

împotriva acestei pârâte a fost respinsă pe excepție, iar pe fondul cauzei s-a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Casa județeană de pensii

Hunedoara.

Prin decizia

nr. 808 din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

S.C. împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei

decizii a declarat un nou recurs reclamantul S.C., solicitând admiterea acțiunii

și obligarea pârâtei Casa județeană de pensii Hunedoara să-i calculeze renta lunară,

în conformitate cu actele normative incidente.

Recurentul a arătat

că mențiunea „irevocabilă” din hotărârea Curții de Apel Alba-Iulia este ilegală,

deoarece îi încalcă dreptul de a se adresa până la instanța supremă din stat, conform

art. 21 din Constituția României și a cerințelor C.E.D.O., care prevăd că orice

cetățean membru al U.E. se poate adresa la C.E.D.O. numai după ce a epuizat toate

mijloacele care sunt în drept să hotărască în cazul veteranilor de război: tribunalele

județene, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din data de 21 ianuarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra

excepției inadmisibilității recursului. Această excepție se impune a fi analizată

cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac,

respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea

ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, nici

uneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească

nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului

căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una

din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în

aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează

odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza

de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Potrivit art.

299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

Totodată, dispozițiile

art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca

fiind hotărârile date în recurs, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii,

nu mai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă

o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea

de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil

al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo

discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

În speță, prin

decizia nr. 808 din 29 aprilie 2013, irevocabilă, Curtea de Apel Alba-lulia a soluționat

recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva sentinței nr. 2604/LM din 25

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Așadar, în cauză,

nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva deciziei irevocabile

a Curții de Apel Alba-lulia, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi

atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește

unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Drept urmare,

cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale

extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamantul S.C. este inadmisibil

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatorul S.C. împotriva deciziei nr. 808 din data de 29

aprilie 2013 a Curții de Apel Alba-lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.