ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 30 iunie 2011, reclamantul B.C.H.W. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC S.L. SRL, SC A.L. SRL și SC A.C. SRL să se dispună: - anularea contractului de închiriere încheiat între pârâtele SC S.L. SRL și SC A.L. SRL având ca obiect spațiul situat în localitatea S. județul Alba; - obligarea pârâtei SC S.L. SRL la eliberarea acestui spațiu; - obligarea pârâtei SC S.L. SRL la schimbarea sediului social al societății din localitatea S., județul Alba și radierea mențiunilor privind sediul din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba; - obligarea pârâtei SC S.L.

SRL la sistarea activității de producție, confecții piele, textile, ce o desfășoară în spațiul menționat; - obligarea pârâtelor SC S.L. SRL, SC A.L. SRL și SC A.C. SRL la revenirea spațiului de producție situat în localitatea S., județul Alba, la situația anterioară încheierii contractului de închiriere. Prin sentința civilă nr. 24/COM/2011, Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamantului, reținând în considerente că imobilul care face obiectul contractului de închiriere contestat a fost dobândit de către pârâta SC A.L. SRL prin cumpărare de la SC A. SA, ulterior dreptul de proprietate fiind transmis către SC A.C. SRL, ca urmare a hotărârii A.G.A. din 2008 de divizare a SC A.L. SRL. Legalitatea transmisiunii dreptului de proprietate ca urmare a divizării, precum și ipotecarea acestui imobil în favoarea Băncii C.R.

au fost contestate în instanță de către reclamant, în cadrul Dosarului nr. 6433/107/2009 al Tribunalului Alba, iar prin decizia nr. 3046 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă acțiunea promovată de către reclamant. S-a constatat că reclamantul a solicitat, în cadrul Dosarului nr. 5793/107/2010 a Curții de Apel Alba-lulia și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor și Comerțului, vizând imobilul închiriat, prin sentința nr. 241/2011, instanța de fond respingând, ca tardivă, acțiunea reclamantului. Tribunalul a reținut că la acest moment nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat nelegalitatea dobândirii și transmiterii către pârâta SC A.L.

SRL a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt amplasate construcțiile ce fac obiectul locațiunii către SC S.L. SRL. În măsura în care cu privire la imobilul în cauză s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că ipotecarea acestuia este legală s-a apreciat că aceeași soluție este valabilă și în cazul închirierii, care figurează, alături de ipotecare, printre operațiunile juridice menționate de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. În concluzie, prima instanță a reținut că, de fapt, contractul de închiriere nr. 1737/2005 nu este anulabil sub aspectul reglementării prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prin decizia nr. 54 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Alba-lulia, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.C.H.W.

împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii. La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța a analizat cu prioritate această excepție. Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. Dispozițiile art. 101 C. proc. civ.

prevăd modul de calcul al termenului, iar potrivit alin. (1) „Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.” Totodată, alin. (5) al art. 101 prevede că „Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.” În speța dedusă judecății, cererea de recurs a fost depusă la data de 17 august 2012, fiind înregistrată la Curtea de Apel Alba-lulia la data de 21 august 2012. Decizia atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 31 iulie 2012, ultima zi de formulare a recursului fiind 16 august 2012 (într-o zi de joi), astfel că recursul s-a declarat peste termenul legal, urmând a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.C.H.W. împotriva deciziei nr. 54 din data de 27 iunie 2012 a Curții de Apel Alba-lulia, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.