ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 6 august 2014,

reclamanta SC T.E. SRL a formulat cerere de înființare a popririi asigurătorii

asupra conturilor bancare;ale pârâtei I.W.C. Gmbh, asupra părților sociale

deținute de pârâtă la societățile SC I.P.R. SRL, SC I.W.R. SRL, SC I.T. SRL, și

SC I.R. SRL, asupra dividendelor cuvenite pârâtei de la societățile menționate

și asupra părților ce s-ar cuveni pârâtei prin lichidarea societăților

respective, până la concurența sumei de 554.123 euro,

Prin Încheierea nr. 182 din 8 august 2014

pronunțată de Tribunalul Alba a fost admisă cererea formulată de reclamantă,

dispufiându-se instituirea măsurii popririi asigurătorii asupra conturilor

bancare jale pârâtei, asupra părților sociale deținute de pârâtă ia societățile

SC I.P.R. SRL, SC I.W.R. SRL, SC I.T. SRL și.; SC I.R. SRL, asupra dividendelor

cuvenite pârâtei de ia societățile menționate și asupra părților ce s-ar cuveni

pârâtei prin lichidarea societăților respective, până la concurența sumei de

554.123 euro.

Prin Decizia civilă nr. 426 din 30

octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a

fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva Încheierii nr. 182 din 08 august

2014 dispunându-se anularea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului București, cu motivarea că în cauză raporturile juridice sunt

între două societăți distincte, fiind incidente dispozițiile art. 1.26 din

N.C.P.C. În speță, prin an.16.8 din Acordul de cooperare încheiat între părți

s-a convenit ca eventualele litigii ce se nasc în legătură cu execțitarea

acordului să fie soluționate de Tribunalul București, competența teritorială

fiind alternativă în ipotezele reglementate de art. 113 din N.C.P.C.

Prin sentința civilă nr. 6011 din 2

decembrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare

a-cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținând că obiectul cauzei îl

reprezintă, o cerere în materie de societate, fiind vorba de o transmitere a

părților sociale;, astfel încât competența teritorială de soluționare a

acesteia se determină în. copdițiile artl 19 din N.C.P.C.

În vederea soluționării conflictului

negativ de competență, la data de 21 ianuarie 2015, cauza a fost înregistrată

pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 10

februarie 2015, instanța a rămas în pronunțare cu privire lai competența

funcțională a secției I civile de a soluționa conflictul negativ de competență

cu care a fost învestită.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta

SC T.E. SRL a solicitat înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor

bancare ale pârâtei I.W.C. Gmbh, asupra părților sociale deținute de pârâtă la

societățile SC I.F.R. SRL, SC I.W.R. SRL, SC I.T. SRL și SC I.R. SRL, asupra

dividendelor cuvenite pârâtei de la societățile menționate și asupra părților

ce s-ar cuveni pârâtei prin lichidarea societăților respective, până la concurența

sumei de 554.123 euro.

De asemenea, prin acțiunea de fond,

reclamanta a solicitat constatarea intervenirii opțiunii SC T.E. SRL de vânzare

către pârâtă a părților sociale deținute de reclamantă la SC A.E. SRL -art. 13.3

din Acordul de cooperare din 1 februarie 2013, pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de contract de cesiune a celor 2.205 părți sociale, obligarea

pârâtei la plata prețului opțiunii de vânzare, în cuantum de 554,123 euro,

efectuarea cuvenitelor mențiuni la O.R.C. Alba, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, rezultă că stabilirea

instanței competente sa soluționeze pricina depinde de calificarea acțiunii, ca

fiind un litigiu între profesioniști ori o cerere în materie de societate.

Potrivit Anexei 1. la Hotărârea nr. 8

din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție (anexă care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a

dosarelor între secția I-a civilă și secția a II-a civilă) la nivelul secției a

II-a civile funcționează complete specializate, pentru soluționarea dosarelor

având ca obiect raporturile juridice privind societățile comerciale și

raporturile juridice dintre profesioniști.

Obiectul prezentei pricini se

circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată

ale secției a II-a civile, identificate prin nomenclatorul de obiecte din Anexa

I a hotărârii menționate.

În atare situație, competența

funcțională de soluționare a conflictului de competență revine secției a II-a

civile, așa încât cauza urmează a fi scoasă de pe rolul secției I-a civile și

trimis, spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rol și o trimite

spre competentă soluționare secției a II-a civile, a Înaltei Curți de casație

și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 februarie 2015.