ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 913/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 6 august 2014, sub nr. 3769/107/2014 reclamanta SC T.E. SRL a formulat cerere de înființare a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale pârâtei I.W.C. GMBH, asupra părților sociale deținute de pârâtă la societățile I.P.R. SRL, IWC … 1 SRL, IWC T. SRL și IWC R. SRL, asupra dividendelor cuvenite pârâtei de la societățile menționate și asupra părților ce s-ar cuveni pârâtei prin lichidarea societăților respective, până la concurența sumei de 554.123 euro. Prin Încheierea nr. 182 din 8 august 2014, pronunțată de Tribunalul Alba a fost admisă cererea formulată de reclamantă, dispunându-se instituirea măsurii popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale pârâtei asupra părților sociale deținute de pârâtă la societățile I.P.R.

SRL, IWC … 1 SRL, IWC T. SRL și IWC R. SRL asupra dividendelor cuvenite pârâtei de la societățile menționate și asupra părților ce s-ar cuveni pârâtei prin lichidarea societăților respective, până la concurența sumei de 554.123 euro. Prin Decizia civilă nr. 426/2014 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3769/107/2014 a fost admis apelul declarat de pârâta I.W.C. GMBH împotriva Încheierii nr. 182/CC/F/2014 a Tribunalului Alba, fiind anulată încheierea atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 126 C. proc. civ., iar nu dispozițiile art. 119 C. proc. civ., întrucât „în prezenta cauză raporturile juridice sunt între două societăți distincte", obiectul cauzei neputând fi calificat drept o cerere în materie de societăți comerciale.

Pe rolul Tribunalului București, litigiul a fost înregistrat la data de 24 noiembrie 2014, sub nr. 40719/3/2014. Prin Sentința civilă nr. 6011 din 2 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, fiind declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.E. SRL și pe pârâta I.W.C. GMBH, în favoarea Tribunalului Alba. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut față de obiectul litigiului, ce vizează o transmitere a părților sociale și de calitatea părților, asociați în cadrul societății A.E.

SRL, precum și de împrejurarea că transmiterea părților sociale trebuie adusă la cunoștința terților prin înscrierea acesteia în registrul comerțului în care este înregistrată societatea ale cărei părți sociale sunt în discuție, că acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 3737/107/2014 constituie o cerere în materie de societate, astfel încât, competența teritorială de soluționare a acesteia se determină în condițiile art. 119 C. proc. civ. S-a mai reținut că, fiind o normă imperativă, părțile nu pot deroga de la norma de competență instituită de art. 119 C. proc. civ., astfel încât, clauza inclusă la art. 16.8 din Acordul de cooperare nu poate determina în privința litigiului de fond o prorogare convențională a competenței, în favoarea unei alte instanțe decât cea competentă teritorial în baza prevederii legale menționate.

Tribunalul București a apreciat că, nefiind în prezența unui conflict negativ de competență, în condițiile în care nu există declinări reciproce de competență, acesta fiind învestit cu soluționarea litigiului ca urmare a admiterii apelului declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba, nu va face aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ. Tribunalul Alba, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 16/2015 din 16 ianuarie 2015 a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba și a declinat competența de soluționare a cererii de poprire asigurătorie, în favoarea Tribunalului București, reținând că în speța de față, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de control judiciar, a stabilit că cererea de înființare a popririi asigurătorii cu care a fost sesizat Tribunalul Alba este de competența Tribunalului București.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 20 februarie 2015, petenta SC T.E. SRL a solicitat preschimbarea termenului de judecată stabilit pentru termenul din 21 aprilie 2015, în raport de obiectul și natura cauzei, precum și de caracterul urgent prevăzut de dispozițiile art. 953 alin. (2) C. proc. civ. Prin Încheierea din 24 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta SC T.E. SRL, dispunând preschimbarea termenului de judecată de la data de 21 aprilie 2015 la data de 24 martie 2015, constatând că este o măsură legală, în raport de dispozițiile art. 230 C. proc. civ. Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 426/2014 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3769/107/2014 a fost analizată cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocate de apelanta SC T.E. SRL, potrivit art. 248 C. proc.

civ., reținându-se că aceasta este întemeiată față de prevederile art. 16.8 din Acordul de cooperare încheiat între părți prin care au convenit ca eventualele litigii ce se nasc între părți în legătură executarea respectivului acord este Tribunalul București și nu Tribunalul Alba, părțile uzând astfel de dreptul instituit de art. 126 C. proc. civ., în speță fiind înlăturată posibilitatea prevăzută de art. 113 din același cod, de a alege între instanțele alternativ competente. Soluțiile pe care le pronunță instanța de apel, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., „în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.

Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului". În acest context, se reține că în speța de față, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de control judiciar, a stabilit că cererea de înființare a popririi asigurătorii cu care a fost sesizat Tribunalul Alba, este de competența Tribunalului București, întrucât aceasta este instanța competentă a soluționa și acțiunea de fond.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că Tribunalul București este competent să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015. Procesat de GGC - LM