ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2014

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Judecătoriei Deva la data de 21 august 2012 reclamanții V.D. și V.I.A.I.

au chemat-o în judecată pe pârâta V.R., solicitând instanței să constate că, urmare

a dezbaterii succesorale după defuncții V.G.I. și V.I.I.F., părțile sunt coproprietari

asupra bunurilor imobile precizate în certificatul de moștenitor de pe urma acestora,

precum și partajarea acestora.

Prin sentința civilă

nr. 429 din 24 ianuarie 2013 Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale

absolute a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel,

judecătoria a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 14 pct. 2 C. proc.

civ., în sensul că cererile în materie de moștenire sunt de competența celui din

urmă domiciliu al defunctului, care, în speță, este în Galați, chiar dacă în masa

succesorală s-ar afla un bun imobil situat în raza teritorială a altei instanțe.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Galați a pronunțat sentința civilă nr. 11143 din 26 noiembrie 2013,

prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat

cauza în favoarea Judecătoriei Deva și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, judecătoria

a arătat că în speța de față este vorba despre două moșteniri, deschise succesiv,

așa încât competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine instanței

de la ultimul domiciliu al primului defunct.

A mai arătat instanța

și că cererea de împărțeală a bunurilor succesorale, formulată după finalizarea

proceduri succesorale, este de competența instanței în a cărei rază teritorială

se află imobilul, conform art. 13 C. proc. civ.

Analizând conflictul de

competență, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 13 C. proc.

civ. „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la

instanța în circumscripția căreia se află imobilele”.

În speță, cererea de chemare

în judecată este o cerere de împărțeală a bunurilor succesorale, între care și un

imobil, formulată după finalizarea procedurii succesorale, așa încât competența

de soluționare a cauzei aparține instanței în raza teritorială a căreia se află

imobilul, respectiv Judecătoria Deva.

Regula instituită în

art. 14 C. proc. civ., care atrage competența instanței ultimului domiciliu al defunctului,

invocată de Judecătoria Deva, nu se aplică în cauză, deoarece această normă de competență

este incidentă numai până la finalizarea procedurii succesorale.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în

judecată, ce are ca obiect partaj de bunuri imobile succesorale după finalizarea

procedurii succesorale, formulată de reclamanții V.D. și V.I.A.I. în contradictoriu

cu pârâta V.R., în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Deva.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.