ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3741/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3741/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din

data de 12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

11207/95/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpat prin apărător ales

privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art.

174-175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen.

În baza art.

20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.a fost condamnat inculpatul M.B., în

prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 8 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus reținerea

și arestul preventiv de la 26 iulie 2012, la pronunțare. A fost menținută starea

de arest a inculpatului.

S-a dispus recoltarea

de Ia inculpat a probelor biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare.

S-a luat act că

Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. nu se constituie parte civilă.

A fost obligat

inculpatul la 1.518,00 RON către Serviciul Județean de Ambulanță G., reprezentând

cheltuielile ocazionate de transportul părții vătămate D.D.

A fost obligat

inculpatul la 5.827,80 RON, către Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reprezentând

cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.D.

A fost respinsă

cererea de constituire parte civilă formulată de către D.V. și D.M., atât cu privire

la despăgubirile materiale, cât și cu privire la despăgubirile morale.

A fost admisă

în parte acțiunea civilă a părții vătămate D.D., în sensul că a fost obligat inculpatul

la plata de daune morale către partea vătămată în cuantum de 10.000 RON.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.227,88 RON către T.L., traducător interpret autorizat

de limba rromani, reprezentând contravaloarea traducerii convorbirilor interceptate

și înregistrate în mediu ambiental.

A fost obligat

inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 565/P/2012

din 25 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului, M.B. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la

art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-au reținut în

fapt următoarele: La data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, inculpatul M.B.

se deplasa cu autoturismul marca Z1, având ca pasager pe scaunul din dreapta față

pe nepotul său G.S.

Ajungând într-o

curbă denumită „deasupra de P.P.” inculpatul M.B. a observat deplasându-se în același

sens de mers un grup format din 3 persoane, respectiv partea vătămată D.D., concubina

acestuia B.F. și fiica celei din urmă B.R.A.

Martora B.F.,

concubina părții vătămate D.D., se deplasa pe marginea drumului, fiica sa la mijloc

iar D.D. se deplasa pe partea dinspre axul drumului.

Ajungând la mică

distanță de grupul respectiv, inculpatul M.B. a efectuat brusc o manevră spre stânga,

lovind cu autoturismul pe care-l conducea, pe partea vătămată D.D. care a fost proiectată

în șanțul de pe marginea drumului.

Inculpatul și-a

continuat deplasarea fără a se opri pentru a acorda primul ajutor victimei, deplasându-se

inițial spre localitatea H. și apoi în localitatea R.V.

În urma impactului

partea vătămată D.D. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile

unui accident rutier din data de 24 iulie 2012, fiindu-i acordate inițial un număr

de 8-9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 25

iulie 2012 eliberat de S.M.L. Gorj.

Prin adresa din

13 august 2012 a S.M.L. Gorj, s-a concluzionat că durata îngrijirilor medicale necesare

vindecării leziunilor suferite în urma accidentului rutier din 24 iulie 2012 este

de 25-30 zile îngrijiri medicale în care se includ și cele acordate inițial și că

acestea nu au pus în primejdie viața victimei.

Partea vătămată

a fost transportată la Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. iar apoi la Spitalul Clinic

Județean de Urgență C., fiind internată între 24 iulie 2012-6 august 2012.

Prin adresa din

8 august 2012 a Spitalului Orășenesc de Urgență T.C., a precizat că unitatea sanitară

nu se constituie parte civilă în cauză.

Pe parcursul cercetărilor

au fost ridicate imaginile capturate de camerele de supraveghere de la Stația P.P.

din T.C., din care rezultă cu certitudine intenția inculpatului M.B. de a lovi cu

autoturismul pe partea vătămată D.D., având în vedere că acesta a efectuat brusc

un viraj spre stânga, împrejurare în care a acroșat victima, nu a acționat sistemul

de frânare, a părăsit locul faptei și nu a anunțat organele de poliție despre producerea

evenimentului rutier.

Din nota de constatare

tehnică a autovehiculului s-a reținut că acesta corespundea din punct de vedere

tehnic și nu au fost identificate defecțiuni.

Datorită faptului

că inculpatul M.B. s-a sustras inițial urmăririi penale, prin ordonanța nr. 2090/P/2012

a Parchetului de pe lângă Judecătoria T.C. s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu

a localizării, interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de

inculpatul M.B. de la posturile telefonice cu nr. X1 și X2, ordonanță care a fost

confirmată prin încheierea nr. 96 din 27 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10529/95/2012

al Tribunalului Gorj.

Din conținutul

convorbirilor telefonice purtate în seara zilei de 24 iulie 2012 și noaptea de

24 din 25 iulie 2012, s-a reținut că rezultă în mod cert că inculpatul a lovit victima

D.D. cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

Starea de fapt

reținută în sarcina inculpatului a fost probată cu: proces-verbal de cercetare la

fața locului; declarații inculpat; declarații martori; notă de constatare tehnică

a autovehiculului; certificat medico-legal din 25 iulie 2012 emis de S.M.L Gorj

și adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj; note privind convorbirile telefonice;

acte medicale.

Prin rezoluția

din data de 25 iulie 2012, ora 23:40 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj,

s-a început urmărirea penală față de învinuitul M.B., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat Ia art. 174 C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen.

Prin ordonanța

nr. 565/P/2012 din data de 26 iulie 2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj,

a fost luată față de învinuitul M.B. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore,

de la data de 26 iulie 2012, orele 00:05 până la 27 iulie 2012, orele 00:05.

Prin ordonanța

nr. 565/P/2012 din data de 26 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj

a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul M.B. pentru infracțiunea

de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prin încheierea

nr. 54 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Gorj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului

M.B. pe o durată de 25 de zile, începând cu data de 26 iulie 2012 până la 19

august 2012.

Inculpatul M.B.

pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine relativ sinceră, a arătat că nu

a intenționat să lovească victima cu autoturismul ci a dorit doar să sperie, împrejurare

în care a acroșat-o cu partea stângă a autovehiculului, nu este cunoscut cu antecedente

penale și a încercat să se sustragă urmăririi penale fiind necesară autorizarea

provizorie a interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpat în vederea

localizării acestuia. Deși inculpatul a negat că a lovit cu intenție partea vătămată,

din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acesta a acționat cu

intenția directă de a suprima viața victimei, având în vedere viteza cu care a lovit

victima, faptul că nu a oprit pentru a-i acorda primul ajutor, nu a anunțat organele

de poliție, nu a efectuat nici o manevră de frânare sau de evitare a impactului.

Inculpatul M.B.

se afla în relații de dușmănie cu victima D.D., aceștia având un conflict la începutul

anului 2012 în Portugalia, M.B. formulând o plângere penală împotriva numitului

D.D. pentru fapta de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cauză cea

făcut obiectul Dosarului nr. 1406/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Târgu Cărbunești, împrejurare care conduce încă o dată Ia concluzia că inculpatul

a acționat cu intenția de a ucide victima prin lovirea sa cu autovehiculul. Pe parcursul

urmăririi penale partea vătămată nu a formulat pretenții de natură civilă față de

inculpat, nefiind posibilă audierea sa din cauza stării de sănătate, însă tatăl

său D.D. a precizat că se constituie parte civilă împreună cu soția sa D.M. cu suma

de 25.000 RON, în calitate de părinți ai victimei, întrucât au suportat cheltuieli

cu partea vătămată.

Spitalul Orășenesc

de Urgență T.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar Spitalul Clinic Județean

de Urgență C. nu a comunicat cuantumul cheltuielilor de spitalizare.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 11207/95/2012 la data de 14 august 2012, având

prim termen de judecată stabilit aleatoriu la data de 11 septembrie 2012, iar termen

intermediar la data de 11 septembrie 2012, când s-a menținut starea de arest a inculpatului,

ca fiind temeinică și legală.

La termenul din

data de 11 septembrie 2012 au fost introduse, conceptate și citate în cauză părțile

civile Spitalul Orășenesc de Urgență T.C., Spitalul Clinic de Urgență C. și Serviciul

de Ambulanță G. și s-a admis cererea inculpatului, acordându-se un nou termen pentru

ca acesta să-și angajeze un apărător la data de 25 septembrie 2012.

Din adresa

din 14 septembrie 2012 s-a reținut că Spitalul orășenesc de Urgență T.C. nu se constituie

parte civilă.

Din adresa

din 20 septembrie 2012 s-a reținut că Serviciul Județean de Ambulanță G. se constituie

parte civilă cu suma de 1518,00 RON, ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor

ocazionate cu transportul părții vătămate D.D.

S-a menționat

că această adresă anulează adresa din data de 18 septembrie 2012.

Din adresa

din 19 septembrie 2012 s-a reținut că Spitalul Clinic Județean de Urgență C. se

constituie parte civilă cu suma de 5827,80 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare

a părții vătămate D.D.

Prin cererea atașată

la dosarul cauzei D.V., tatăl părții vătămate, D.D.,s-a constituit parte civilă

cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune materiale și 300.000 RON daune morale.

Printr-o cerere similară, D.M., mama părții vătămate s-a constituit parte civilă

cu suma de 50.000 RON, reprezentând daune materiale și 150.000 RON daune morale.

La dosar s-au

mai depus de către apărătorii aleși ai inculpatului mai multe caracterizări privind

persoana acestuia.

În ședința publică

din 9 octombrie 2012, inculpatul, care a menținut în totalitate declarațiile date

la urmărirea penală, a recunoscut că l-a lovit cu autoturismul pe care-l conducea

pe partea vătămată D.D., însă nu a avut intenția de a-l ucide și nici măcar de a-l

lovi pe acesta. A mai precizat inculpatul că după accident l-a sunat pe unchiul

său, G.G., proprietarul autoturismului, căruia i-a spus că l-a lovit cu autoturismul

pe D.D., care circula pe partea stângă, împreună cu soția și fiica sa.

A mai arătat inculpatul

că în urma impactului nu a observat că partea vătămată căzuse la pământ.

Inculpatul a precizat

că nu este adevărat că i-ar fi spus unchiului său că ar fi avut o secure în autoturism.

A mai arătat inculpatul că pe bancheta din față-dreapta, în momentul impactului

se afla minorul G.S., în vârstă de 11 ani, pe care nu l-a avertizat înaintea impactului,

spunându-i să închidă ochii și să se pitească.

Inculpatul a arătat

că îl cunoaște pe D.D. de mai bine de 10 ani, iar în cursul anului 2012 a avut un

conflict cu acesta în timpul căreia sus-numitul l-a lovit cu un cuțit în ochi. A

mai precizat inculpatul că în ziua accidentului s-a întâlnit întâmplător cu concubina

părții vătămate într-un bar, unde a venit și partea vătămată pentru a o lua pe aceasta

acasă. A mai arătat inculpatul că la plecarea din bar, între partea vătămată și

concubina sa a avut loc un conflict. Cu privire la împrejurările în care a avut

loc accidentul, inculpatul a arătat că a ajuns cu autoturismul pe contrasens, întrucât

a ocolit un șanț, care s-a aflat în zona de drum respectivă. Șanțul respectiv se

află pe drumul național, probabil în urma lucrărilor de traversare cu o conductă

efectuate anterior. A mai precizat inculpatul că a avut viteză mică și a încercat

să evite impactul cu partea vătămată, pe care a lovit-o cu oglinda și cu stâlpul

din spate al autoturismului.

După accident,

inculpatul l-a sunat pe unchiul său, care l-a certat cu privire la cele întâmplate,

motiv pentru care inculpatul menționează că a intrat în panică, a fugit și nu a

sesizat organele de poliție. La telefon inculpatul i-a spus unchiului său că nu

a avut o viteză mai mare de 50 km/h. Inculpatul a precizat că transcrierile convorbirilor

telefonice conțin adevărul doar în proporție de 10%, pretinzând că acestea au fost

falsificate la solicitarea părții, vătămate, care are „relații”.

Partea vătămată

D.D. a formulat o cerere, atașată la dosarul cauzei, prin care s-a constituit parte

civilă cu suma de 200.000 RON,reprezentând cheltuielile efectuate pentru a-și recăpăta

starea de sănătate și cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune morale.

În ședința publică

din 6 noiembrie 2012, a fost ascultată partea vătămată D.D., care a declarat că

inculpatul l-a lovit cu autoturismul cu intenția de a-l ucide, în timp ce se deplasa

pe partea stângă a șoselei pe raza localității T.C., în dreptul stației P.P., împreună

cu soția și fiica sa. Când a observat că autoturismul condus de inculpat se îndrepta

spre el, partea vătămată a împins pe soția și fiica sa în șanțul aflat pe partea

stângă a șoselei. Partea vătămată a arătat că anterior avusese niște discuții cu

inculpatul, determinate de faptul că acesta i-a solicitat o sumă de bani împrumut,

iar el l-a refuzat. A mai arătat partea vătămată că anterior, în timp ce se afla

împreună cu inculpatul în Portugalia la muncă, a avut un conflict cu niște cetățeni

din Republica Moldova. Partea vătămată a părăsit localul în care se afla și nu cunoaște

cine I-a lovit pe inculpat.

A declarat partea

vătămată că se constituie parte civilă cu suma de 300.000 RON, din care suma de

200.000 RON despăgubiri materiale și 100.000 RON daune morale. Partea vătămată a

precizat că nu a fost amenințată personal de inculpat, însă a primit amenințări

prin diferiți intermediari. A mai arătat în declarația sa că „D.” este porecla unui

băiat din T.C., al cărui nume, nu-l cunoaște. Partea vătămată a mai arătat că suma

de 200.000 RON, cu care s-a constituit parte civilă, reprezintă „pierderea pe care

am suferit-o determinată de faptul că nu am putut să mai merg în străinătate, unde

urma să cerșesc și să fur diferite obiecte”. Partea vătămată a precizat că în momentul

producerii accidentului el se deplasa împreună cu fiica și soția sa, aflându-se

unul lângă altul și nu unul după altul, pe marginea șoselei și nu pe banda folosită

de autovehicule.

În aceeași ședință

publică, a fost ascultată martora B.F., concubina părții vătămate, care și-a menținut

declarațiile date în faza de urmărire penală. Aceasta a arătat că în cursul lunii

iulie 2012, în timp ce se deplasa împreună cu concubinul său D.D. și cu fiica acestora

spre centrul orașului T.C., pe strada T., în jurul orelor 14:00, au fost împinse

de către D.D. spre stânga drumului, în scurt timp văzându-l pe acesta la pământ.

A văzut o mașină albastră care se deplasa în viteză, dându-și seama că autorul faptei

este inculpatul M.B., cu care partea vătămată se certase anterior.

Un vecin a anunțat

ambulanța, care l-a transportat pe D.D. la spital. Părții vătămate îi curgea sânge

pe nas și pe gură. Între inculpat și partea vătămată, s-a reținut că era o stare

conflictuală mai veche. Martora a arătat că ea, concubinul și fiica sa, se deplasau

unul lângă altul.

În aceeași ședință

publică a fost ascultat martorul ocular O.E., care și-a menținut declarația dată

în faza de urmărire penală, precizând că în data de 24 iulie 2012, în jurul orelor

15:45, în timp ce stătea pe bancă în fața locuinței tatălui său din T.C., str. T.,

a văzut trecând prin fața sa un bărbat, o fetiță și o femeie. După ce au trecut

de stația P.P., mergând spre oraș, pe partea stângă a drumului bărbatul a fost lovit

din spate de un autoturism de culoare albastră. Martorul a văzut impactul în urma

căruia bărbatul a fost aruncat în șanț. Femeia și fetița în momentul producerii

impactului se aflau în picioare, în partea stângă, în spatele bărbatului lovit.

Cele 3 persoane se deplasau unul în spatele celuilalt, primul fiind bărbatul, urmat

de femeie și fetiță. Autoturismul a lovit cu partea stângă bărbatul, care a fost

aruncat în șanț. Când a revenit martorul nu a mai văzut autoturismul la fața locului.

Locul în care s-a petrecut accidentul este în curbă, în acea zonă nefiind denivelări.

Ambulanța a transportat partea vătămată la spital. În momentul producerii impactului,

autoturismul condus de inculpat a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu

victima. Martorul a asistat organele de poliție care au făcut cercetarea la fața

locului, semnând documentele în calitate de martor asistent. A mai declarat martorul

că nu a văzut urme de frânare pe asfalt.

În aceeași ședință

publică au fost ascultați martorii G.V., G.G. și G.I.E., care și-au menținut declarațiile

date în faza de urmărire penală, declarații care confirmă starea de fapt reținută

în sarcina inculpatului.

Prin încheierea

din 6 octombrie 2012 tribunalul a respins cererea apărătorului inculpatului privind

efectuarea unei expertize tehnice auto, precum și cererea formulată de același apărător

privind efectuarea unei expertize medico-legale.

Tribunalul a admis

cererea formulată de apărătorul inculpatului privind traducerea convorbirilor interceptate

în mediul ambiental în faza de urmărire penală. Prin aceeași încheiere s-a încuviințat

proba cu 2 martori în circumstanțiere, fiind admisă, de asemenea, proba cu martori

pe latură civilă, formulată de apărătorul părților civile.

La termenul din

data de 4 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpat, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia și

s-a revenit cu adresă la traducătorul autorizat de limba rromani.

Din depozițiile

martorului C.R., propus de inculpat în circumstanțiere, a rezultat că acesta nu

a mai avut abateri, se ocupă exclusiv de creșterea și educarea minorului, întrucât

soția sa este însărcinată și se apreciază că inculpatul nu ar fi fost în stare de

comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În cauză s-a efectuat

o nouă traducere a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental

la urmărirea penală din limba rromani în limba română de către traducătorul autorizat

T.L., proba fiind solicitată, așa cum s-a arătat mai sus de către inculpat prin

apărătorul ales. Noua traducere efectuată în cauză și atașată la dosar, s-a reținut

că are, în esență, același conținut cu traducerea efectuată în timpul urmăririi

penale.

Din conținutul

convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental s-a reținut că inculpatul

a acționat cu intenție directă de-a ucide pe partea vătămată D.D. Din discuțiile

telefonice efectuate de inculpat cu prieteni și rude ale sale, a rezultat că inculpatul

a acționat cu intenție directă de a omorî partea vătămată, acest lucru nefiind realizat

din cauza faptului că autoturismul nu a funcționat corespunzător, „nu a fost demaraj,

mașina nu trăgea, nu a fost demaraj, nu a fost nimic. Am vrut să mă dau jos cu securea,

eu; aia a fost ideea mea, dar țipa copilul în mașină, țipa rău de tot copilul!”

RezuItă, prin urmare, că la momentul producerii impactului în autoturism se afla

nepotul inculpatului; pe nume G.S., inculpatul având în autoturism o secure, care

nu a fost folosită și cu privire la existența căreia în autoturism nu există probai

Ia dosarul cauzei.

Inculpatul a arătat

în continuare în convorbirea telefonică faptul că nu a coborât din autoturism, deși

pusese mâna pe secure, întrucât nepotul său a început să țipe. Acest lucru s-a întâmplat

după ce partea vătămată a fost lovită cu autoturismul.

De asemenea, în

convorbirea telefonică, s-a reținut că descrie în amănunt faptul că a lovit în plin

partea vătămată cu autoturismul cu viteza de 70-80 km/h. Din discuții s-a reținut

că inculpatul a primit informații că partea vătămată se află în spital la Craiova,

unde a fost transportat pentru acordarea îngrijirilor medicale pentru leziunile

suferite prin lovirea sa de către autoturismul condus de inculpat. De asemenea,

inculpatul a fost avertizat că este căutat de către organele de urmărire penală

și ar fi bine să se predea. Inculpatul a mai explicat ce s-a întâmplat cu minorul

și autoturismul condus de el după comiterea faptei. Din aceleași convorbiri telefonice

s-a mai reținut că înainte de producerea impactului i-ar fi spus nepotului său să

se lase jos și să închisă ochii. De asemenea, mai rezultă că inculpatul a avut intenția

de a ucide numai partea vătămată, nu și pe soția și fiica sa.

S-a mai reținut

și faptul că inculpatul era nemulțumit de faptul că acțiunea sa nu se terminase

așa cum a dorit și avea intenția să meargă să caute partea vătămată, chiar și în

spital, până când își va desăvârși fapta. Din aceleași convorbiri s-a reținut că

rezultă că inculpatul că ar fi avut intenții similare cu altă persoană poreclită

„D.”, despre care afirma: „Nici pe acela nu-l las!”

La dosar inculpatul,

prin apărătorul P.A.M. formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control

judiciar, pe care și-a retras-o în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013.

Inculpatul a formulat,

tot prin apărător, o cerere prin care solicita să fie scutit de onorariu de traducător

ori să-i fie acordat un nou termen pentru a lua legătura cu familia în vederea achitării

onorariului de traducător.

Instanța a admis

cererea inculpatului și a acordat un nou termen pentru ca acesta să aibă posibilitatea

achitării onorariului traducătorului, având în vedere faptul că proba fusese solicitată

de inculpat, prin apărătorul său.

Tribunalul, analizând

ansamblul probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și

la cercetarea judecătorească, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului;

declarații inculpat; declarații martori; notă de constatare tehnică a autovehiculului;

certificat medico-legal din 25 iulie 2012 emis de S.M.L.Gorj și adresa din 13

august 2012 a S.M.L. Gorj; note privind convorbirile telefonice; acte medicale,

a constatat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Starea de fapt

reținută în sarcina inculpatului constă în următoarele: la data de 24 iulie 2012,

în jurul orelor 15:45, inculpatul M.B., se deplasa cu autoturismul marca Z1, având

ca pasager pe scaunul din dreapta față pe nepotul său G.S. Ajungând într-o curbă

denumită „deasupra de P.P." inculpatul M.B. a observat deplasându-se în același

sens de mers un grup format din 3 persoane, respectiv partea vătămată D.D.,concubina

acestuia B.F. și fiica celei din urmă B.R.A.

Martora B.F.,

concubina părții vătămate D.D., se deplasa pe marginea drumului, fiica sa la mijloc

iar D.D. se deplasa pe partea dinspre axul drumului. Când se afla la mică distanță

mică față de grupul respectiv, inculpatul M.B. a efectuat brusc o manevră spre stânga,

lovind cu autoturismul pe care-l conducea, pe partea vătămată D.D. care a fost proiectată

în șanțul de pe marginea drumului. Inculpatul și-a continuat deplasarea fără a se

opri pentru a acorda primul ajutor victimei, deplasându-se inițial spre localitatea

H. și apoi în localitatea R.V.

În urma impactului

partea vătămată D.D. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile

unui accident rutier din data de 24 iulie 2012, fiindu-i acordate inițial un număr

de 8-9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 25

iulie 2012 eliberat de S.M.L. Gorj.

Prin adresa din

13 august 2012 a S.M.L. Gorj, s-a concluzionat că durata îngrijirilor medicale necesare

vindecării leziunilor suferite în urma accidentului rutier din 24 iulie 2012 este

de 25-30 zile îngrijiri medicale în care se includ și cele acordate inițial și că

acestea nu au pus în primejdie viața victimei. Partea vătămată a fost transportată

la Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. iar apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență

C., fiind internată între 24 iulie 2012-6 august 2012.

Prin adresa din

8 august 2012 a Spitalului Orășenesc de Urgență T.C., a precizat că unitatea sanitară

nu se constituie parte civilă în cauză.

Pe parcursul cercetărilor

au fost ridicate imaginile captate de camerele de supraveghere de Ia Stația P.P.

din T.C., din care rezultă cu certitudine intenția inculpatului M.B. de a lovi cu

autoturismul pe partea vătămată D.D., având în vedere că acesta a efectuat brusc

un viraj spre stânga, împrejurare în care a acroșat victima, nu a acționat sistemul

de frânare, a părăsit locul faptei și nu a anunțat organele de poliție despre producerea

evenimentului rutier.

Din ansamblul

probelor administrate în cauză, s-a reținut că rezultă fără dubiu faptul că inculpatul

a acționat cu intenție în scopul suprimării vieții părții vătămate, însă nu și-a

putut atinge scopul propus datorită modului în care a conceput desfășurarea activității

infracționale, precum și unei cauze foarte importante, pe care însuși inculpatul

o explică în convorbirea telefonică purtată cu o persoană:

„(...) și nu a

fost demaraj, mașina nu trăgea, nu a fost demaraj, nu a fost nimic.” S-a reținut

că în intenția sa de a suprima viața părții vătămate inculpatul a fost împiedicat

de faptul că autoturismul pe care-l conducea și pe care a vrut să-l folosească în

comiterea infracțiunii, nu a funcționat la parametrii scontați. Faptul că inculpatul

a acționat cu intenție în scopul de a suprima viața părții vătămate, s-a reținut

că rezultă din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză, atât în faza

urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești. Înregistrarea convorbirilor

telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane după comiterea faptei, imaginile

captate de camerele de supraveghere de la Stația P.P. din T.C., în apropierea căreia

s-a comis fapta, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului,

declarația martorului ocular O.E., declarația martorei B.F. (concubina părții vătămate),

precum și celelalte probe administrate în cauză, formează convingerea tribunalului

că inculpatul a acționat cu intenție în scopul suprimării vieții părții vătămate

însă, din motivele care au fost expuse mai sus, infracțiunea a rămas la faza de

tentativă.

S-a apreciat că

încadrarea juridică a faptei dedusă judecății este corectă. Prin urmare, a fost

respinsă cererea adresată instanței de inculpat prin apărător ales, referitoare

la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174-art.

175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen., întrucât așa cum s-a arătat mai sus, din

ansamblul probelor administrate, rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea

dedusă judecății.

Având în vedere

că fapta inculpatului a fost comisă în public, inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art. 175

lit. i) C. pen.

Pedeapsa ce a

fost aplicată inculpatului va fi cu închisoarea cu privare de libertate, fiind orientată

spre moderat. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social

deosebit al faptei comise, împrejurările comiterii faptei, atitudinea inculpatului,

faptul că acesta nu are antecedente penale. Alături de pedeapsa principală, a fost

aplicată și pedeapsa complementară, precum și pedeapsa accesorie. S-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv și a fost menținută starea

de arest a inculpatului.

S-a dispus prelevarea

de Ia inculpat de probe biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat Ia despăgubiri civile către Serviciul

Județean de Ambulanță G., reprezentând cheltuielile cu transportul părții vătămate

la spital, precum și la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență

C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.D.

S-a luat act că

Spitalul Orășenesc T.C. nu se constituie parte civilă în cauză.

A fost respinsă

acțiunea civilă formulată de părțile civile D.V. și D.M., întrucât cererile formulate

de aceștia nu au fost dovedite în nici un mod.

În ceea ce privește

acțiunea civilă formulată de partea vătămată D.D. aceasta a fost admisă numai în

ceea ce privește daunele morale, însă nu în cuantumul solicitat de partea vătămată,

ci într-un cuantum stabilit de instanță, care a ținut cont de suferința fizică și

psihică cauzată părții vătămate prin fapta inculpatului. Inculpatul a fost obligat

la plata sumei de 1.227,88 RON către T.L., traducător interpret autorizat de limba

rromani, reprezentând contravaloarea traducerii convorbirilor interceptate și înregistrate

în mediu ambiental, conform cererii acestuia atașată la dosarul cauzei.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea vătămată

D.D. și inculpatul M.B.

În motivarea apelului

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj s-a arătat că încadrarea juridică dată faptei

este greșită, inculpatul conducând autoturismul a observat că în același sens de

mers se deplasa un grup format din trei persoane, respectiv partea vătămată D.D.,

concubina acestuia B.F. și B.R.A., și ajungând la mică distanță de grupul respectiv

inculpatul a efectuat brusc o manevră spre stânga lovind partea vătămată cu intenția

de a-i suprima viața. Ca urmare, inculpatul a acționat în condițiile art. 175

lit. e) C. pen. cu intenție directă în raport cu persoana vizată și cu intenție

indirectă în raport cu persoanele a căror viața a fost pusă în pericol.

S-a mai arătat

că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mică având în vedre modul și

împrejurările în care a săvârșit fapta, în autoturismul condus de inculpat aflându-se

și minorul G.S., care îngrozit de cele întâmplate i-a cerut plângând inculpatului

să oprească iar inculpatul și-a continuat deplasarea fără a acorda ajutor victimei,

plecând ulterior în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Instanța de fond

a obligat în mod greșit inculpatul la plata sumei de 1.227,88 RON către interpretul

autorizat întrucât această sumă se plătește din fondul cheltuielilor judiciare special

alocate potrivit dispozițiilor art. 190 alin. (5) C. proc. pen.

Hotărârea este

nelegală sub aspectul laturii civile întrucât instanța nu a dispus obligarea inculpatului

la plata despăgubirilor civile către Spitalul Județean Clinic de Urgență C. în sensul

reactualizării sumei potrivit indicelui de inflație deși partea civilă a formulat

o cerere în acest sens.

În motivele de

apel formulate de inculpatul M.B. s-a arătat că nu este corectă încadrarea juridică

întrucât inculpatul nu a premeditat să comită infracțiunea. Partea vătămată cu care

a fost împreună în Portugalia i-a adus prejudicii materiale și morale întrucât a

rămas cu sechele la ochiul stâng pentru care i-au fost acordate îngrijiri medicale

de 35-40 zile.

Impactul cu partea

vătămată a avut loc în partea din spate a autoturismului, astfel că nu se justifică

reținerea unei intenții fiind justificată reținerea infracțiunii de vătămare corporală

din culpă. Inculpatul a pierdut controlul volanului partea vătămată aflându-se într-un

loc și moment nepotrivit. Accidentul s-a produs datorită unei gropi care exista

pe partea carosabilă și pe care inculpatul a încercat să o evite.

Pedeapsa aplicată

este prea mare solicitând reducerea acesteia către minimul prevăzut de Iege. Inculpatul

este la prima abatere cu legea penală, are în întreținere doi copii, fiind singurul

întreținător al familiei. Partea vătămată avea relații de dușmănie cu inculpatul

lovindu-l anterior cu intenție cu cuțitul.

A arătat că lăsat

în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Partea vătămată

nu a depus motive scrise de apel.

Apelurile formulate

de Parchet și partea vătămată s-a apreciat că sunt fondate pentru următoarele considerente.

Criticile formulate

de inculpat în sensul greșitei încadrări juridice a faptei, s-a apreciat că sunt

neîntemeiate.

Instanța de fond

a apreciat corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă (a omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Și că nu se impune

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181

C. pen. așa cum a solicitat inculpatul.

Inculpatul a manevrat

autoturismul cu intenția de a lovi partea vătămată urmărind producerea rezultatului,

respectiv decesul părții vătămate.

Situația de fapt

reținută de către instanța de fond s-a apreciat că este confirmată de probele administrate

în cauză.

Din imaginile

surprinse de camera nr. 7 a sistemului de supraveghere montat de stația P.P. Cărbunești,

stocate pe suport optic ce a fost atașat dosarului cauzei a rezultat că în momentul

în care inculpatul s-a apropiat de partea vătămată a virat brusc spre stânga, a

pătruns pe sensul opus de circulație după care a continuat deplasarea. Martorul

O.E. a declarat că se afla pe bancă în fața locuinței tatălui său și a văzut cum

partea vătămată, concubina acestuia și fiica minoră a concubinei se deplasau pe

marginea drumului aproape de acostament partea vătămată deplasându-se în față la

distanța de 1-2 metri de celelalte persoane.

Din direcția stației

P.P. s-a deplasat în același sens de mers autoturismul condus de inculpat, cu viteză

relativ mare care a virat stânga spre celelalte trei persoane și a lovit din spate

pe partea vătămată, aruncând-o în șanț. În declarația dată în cadrul cercetării

judecătorești martorul a relatat în același fel împrejurările pe care Ie-a perceput

în mod direct precizând că locul în care s-a produs accidentul, asfaltul era neted,

fără denivelări, infirmând astfel susținerile inculpatului care a declarat că a

efectuat virajul la stânga pentru a evita o groapă.

Martora B.F.,

concubina părții vătămate a arătat în declarația dată în cadrul cercetării judecătorești

că se deplasa împreună cu partea vătămată și cu fiica sa spre centrul orașului,

a văzut-o pe partea vătămată căzută la pământ și apoi o mașină albastră care se

deplasa în viteză, dându-și seama că autorul faptei este inculpatul.

Din procesul-verbal

de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că inculpatul

a intenționat să lovească cu autoturismul partea vătămată. În cadrul convorbiri

purtate la 24 iulie 2012 inculpatul a afirmat că dacă nu ar fi fost copilul în mașină,

respectiv minorul G.S., ar fi coborât cu o secure la partea vătămată, împrejurare

din care rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide.

În declarațiile

date inculpatul a confirmat prezența minorului G.S. în autoturism precum și faptul

că a purtat convorbiri telefonice cu G.G. Inculpatul a mai arătat că se află în

relații conflictuale cu partea vătămată din luna martie 2012 întrucât acesta în

timp ce locuiau împreună într-un imobil în Portugalia, l-a lovit cu un briceag la

mâna stângă și la ochiul stâng.

Partea vătămată

a fost internată inițial la Spitalul de Urgență T.C. și ulterior la Spitalul Clinic

Județean de Urgență C. unde i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 24 iulie

2012-6 august 2012. Potrivit raportului de constatare întocmit de S.M.L. Gorj au

fost necesare 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cauzate

părții vătămate ce nu au pus în primejdie viața acesteia.

În privința încadrării

juridice a faptei instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate criticile formulate

de Parchet și inculpat.

În privința criticilor

formulate de Parchet cu privire la încadrarea juridică a faptei deși acestea nu

au mai fost susținute în cadrul dezbaterilor, instanța de apel a apreciat că în

cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de omor în forma prevăzută de

art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. respectiv prin mijloace ce pun în pericol viața

mai multor persoane, având în vedere modul în care a acționat inculpatul lovind

partea vătămată cu autoturismul, partea vătămată deplasându-se în fața celorlalte

persoane la o distanță de 1-2 metri potrivit declarațiilor martorului O.E. Întrucât

inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide partea vătămată efectuând brusc

un viraj spre stânga tocmai pentru a putea lovi partea vătămată și intrând pe sensul

opus de circulație, încadrarea juridică a faptei datorită formei de vinovăție cu

care a acționat inculpatul așa cum a rezultat din probele administrate în cauză

este cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu cea prevăzută de

art. 181 C. pen. așa cum a susținut inculpatul.

S-a impus însă

a se reține în cauză circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 alin.

(1) lit. d) C. pen. respectiv săvârșirea faptei din motive josnice întrucât așa

cum rezultă din declarația dată de inculpat, partea vătămată și martora B.F., inculpatul

a săvârșit fapta din răzbunare având în vedere un conflict mai vechi cu partea vătămată

în cadrul căruia aceasta l-ar fi lovit cu cuțitul.

Procedând la individualizarea

judiciară a pedepsei și în raport cu această circumstanță precum și cu criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei

așa cum rezultă din împrejurările în care a fost săvârșită fapta precum și atitudinea

inculpatului după comiterea faptei, acesta ascunzându-se într-o altă localitate,

dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea

unei pedepse de opt ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopului

educativ, preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. urmând a se aplica

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de trei ani.

În privința laturii

civile, s-a apreciat că este întemeiat motivul de apel formulat de Parchet cu privire

la modul în care a fost soluționată acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean

Clinic de Urgență C., impunându-se obligarea inculpatului la plata despăgubirilor

civile către această parte civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma ce

urmează a fi reactualizată potrivit coeficientului de inflație la data achitării

prejudiciului.

Instanța a apreciat,

că nu este întemeiată critica formulată de Parchet cu privire la modul în care s-a

dispus obligarea la plata sumei reprezentând onorariul traducătorului autorizat

de limba rromani. Este adevărat că potrivit dispozițiile art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. Inculpatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor privind interpreții

desemnați de organele judiciare. Potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (1) C.

proc. pen., desemnarea unui interpret pentru inculpat are ca premisă situația în

care inculpatul nu cunoaște limba în care se desfășoară procedura ori nu se poate

exprima iar prezența interpretului îi asigură inculpatului posibilitatea de a participa

în mod nemijlocit la procedura care se desfășoară și de a-și pregăti și efectua

în mod eficient apărarea. În speță însă inculpatul vorbește limba română astfel

că nu a fost necesară desemnarea unui interpret ci, ca urmare a solicitării inculpatului

s-a solicitat unui traducător autorizat să se verifice exactitatea traducerii convorbirilor

purtate de inculpat cu alte persoane în lima rromani. În cauză, s-a reținut că nu

sunt incidente nici dispozițiile art. 128 alin. (2) C. proc. pen. întrucât la dosarul

cauzei nu sunt înscrisuri în altă limbă decât cea română, procesul-verbal de redare

rezumativă a convorbirilor interceptate fiind întocmit în limba română.

Ca urmare, instanța

de fond a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata onorariului traducătorului

întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiile invocate de Parchet în motivele

de apel.

Instanța de fond

a apreciat în mod corect că nu se impune acordarea daunelor materiale întrucât nu

s-a făcut dovada unui prejudiciu. În privința daunelor morale, cuantumul a fost

stabilit în mod just, în raport cu suferințele fizice și psihice produse părții

vătămate ca urmare a faptei inculpatului.

Având în vedere

considerentele de mai sus, s-au admis apelurile declarate de Parchet și partea vătămată

și s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.B. Ia pedeapsa de

8 ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 ani.

În baza art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 5.827,80 RON despăgubiri civile către partea civilă

Spitalul Județean Clinic de Urgență C., sumă ce va fi reactualizată potrivit coeficientului

de inflație la data plății despăgubirilor civile.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

măsura arestării preventive față de inculpat. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

detenția preventivă, în continuare la zi.

Împotriva acestei

decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub

aspectul laturii penale.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise

de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând următoarele:

- schimbarea încadrării

juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea

de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen.

- în subsidiar,

reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare aplicate inculpatului pentru

tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Examinând recursul

declarat de inculpatul M.B. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

9

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede,

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, la data de 27 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare

la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data

de 6 noiembrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 13 noiembrie

2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față,

instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul

inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice

dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al

art. 385

9

C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută

în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I al art. 385

9

C. proc. pen.,

însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 204 din 27 mai

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.B., durata reținerii și arestării preventive

de la 26 iulie 2012 la 27 noiembrie 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 204 din 27 mai

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului M.B., durata reținerii și arestării preventive de

la 26 iulie 2012 la 27 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 27 noiembrie 2013.