ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3741/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 11207/95/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpat prin apărător ales privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.a fost condamnat inculpatul M.B., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 26 iulie 2012, la pronunțare. A fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a dispus recoltarea de Ia inculpat a probelor biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. S-a luat act că Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. nu se constituie parte civilă. A fost obligat inculpatul la 1.518,00 RON către Serviciul Județean de Ambulanță G., reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul părții vătămate D.D. A fost obligat inculpatul la 5.827,80 RON, către Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.D.

A fost respinsă cererea de constituire parte civilă formulată de către D.V. și D.M., atât cu privire la despăgubirile materiale, cât și cu privire la despăgubirile morale. A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții vătămate D.D., în sensul că a fost obligat inculpatul la plata de daune morale către partea vătămată în cuantum de 10.000 RON. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.227,88 RON către T.L., traducător interpret autorizat de limba rromani, reprezentând contravaloarea traducerii convorbirilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental. A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 565/P/2012 din 25 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, M.B.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. S-au reținut în fapt următoarele: La data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, inculpatul M.B. se deplasa cu autoturismul marca Z1, având ca pasager pe scaunul din dreapta față pe nepotul său G.S. Ajungând într-o curbă denumită „deasupra de P.P.” inculpatul M.B. a observat deplasându-se în același sens de mers un grup format din 3 persoane, respectiv partea vătămată D.D., concubina acestuia B.F. și fiica celei din urmă B.R.A. Martora B.F., concubina părții vătămate D.D., se deplasa pe marginea drumului, fiica sa la mijloc iar D.D.

se deplasa pe partea dinspre axul drumului. Ajungând la mică distanță de grupul respectiv, inculpatul M.B. a efectuat brusc o manevră spre stânga, lovind cu autoturismul pe care-l conducea, pe partea vătămată D.D. care a fost proiectată în șanțul de pe marginea drumului. Inculpatul și-a continuat deplasarea fără a se opri pentru a acorda primul ajutor victimei, deplasându-se inițial spre localitatea H. și apoi în localitatea R.V. În urma impactului partea vătămată D.D. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier din data de 24 iulie 2012, fiindu-i acordate inițial un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 25 iulie 2012 eliberat de S.M.L.

Gorj. Prin adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj, s-a concluzionat că durata îngrijirilor medicale necesare vindecării leziunilor suferite în urma accidentului rutier din 24 iulie 2012 este de 25-30 zile îngrijiri medicale în care se includ și cele acordate inițial și că acestea nu au pus în primejdie viața victimei. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. iar apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., fiind internată între 24 iulie 2012-6 august 2012. Prin adresa din 8 august 2012 a Spitalului Orășenesc de Urgență T.C., a precizat că unitatea sanitară nu se constituie parte civilă în cauză. Pe parcursul cercetărilor au fost ridicate imaginile capturate de camerele de supraveghere de la Stația P.P.

din T.C., din care rezultă cu certitudine intenția inculpatului M.B. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată D.D., având în vedere că acesta a efectuat brusc un viraj spre stânga, împrejurare în care a acroșat victima, nu a acționat sistemul de frânare, a părăsit locul faptei și nu a anunțat organele de poliție despre producerea evenimentului rutier. Din nota de constatare tehnică a autovehiculului s-a reținut că acesta corespundea din punct de vedere tehnic și nu au fost identificate defecțiuni. Datorită faptului că inculpatul M.B. s-a sustras inițial urmăririi penale, prin ordonanța nr. 2090/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T.C. s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a localizării, interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.B.

de la posturile telefonice cu nr. X1 și X2, ordonanță care a fost confirmată prin încheierea nr. 96 din 27 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10529/95/2012 al Tribunalului Gorj. Din conținutul convorbirilor telefonice purtate în seara zilei de 24 iulie 2012 și noaptea de 24 din 25 iulie 2012, s-a reținut că rezultă în mod cert că inculpatul a lovit victima D.D. cu intenția de a suprima viața părții vătămate. Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului a fost probată cu: proces-verbal de cercetare la fața locului; declarații inculpat; declarații martori; notă de constatare tehnică a autovehiculului; certificat medico-legal din 25 iulie 2012 emis de S.M.L Gorj și adresa din 13 august 2012 a S.M.L.

Gorj; note privind convorbirile telefonice; acte medicale. Prin rezoluția din data de 25 iulie 2012, ora 23:40 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a început urmărirea penală față de învinuitul M.B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat Ia art. 174 C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Prin ordonanța nr. 565/P/2012 din data de 26 iulie 2012, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost luată față de învinuitul M.B. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 26 iulie 2012, orele 00:05 până la 27 iulie 2012, orele 00:05. Prin ordonanța nr. 565/P/2012 din data de 26 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul M.B.

pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Prin încheierea nr. 54 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Gorj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.B. pe o durată de 25 de zile, începând cu data de 26 iulie 2012 până la 19 august 2012. Inculpatul M.B. pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine relativ sinceră, a arătat că nu a intenționat să lovească victima cu autoturismul ci a dorit doar să sperie, împrejurare în care a acroșat-o cu partea stângă a autovehiculului, nu este cunoscut cu antecedente penale și a încercat să se sustragă urmăririi penale fiind necesară autorizarea provizorie a interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpat în vederea localizării acestuia.

Deși inculpatul a negat că a lovit cu intenție partea vătămată, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acesta a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei, având în vedere viteza cu care a lovit victima, faptul că nu a oprit pentru a-i acorda primul ajutor, nu a anunțat organele de poliție, nu a efectuat nici o manevră de frânare sau de evitare a impactului. Inculpatul M.B. se afla în relații de dușmănie cu victima D.D., aceștia având un conflict la începutul anului 2012 în Portugalia, M.B. formulând o plângere penală împotriva numitului D.D. pentru fapta de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cauză cea făcut obiectul Dosarului nr. 1406/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești, împrejurare care conduce încă o dată Ia concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima prin lovirea sa cu autovehiculul.

Pe parcursul urmăririi penale partea vătămată nu a formulat pretenții de natură civilă față de inculpat, nefiind posibilă audierea sa din cauza stării de sănătate, însă tatăl său D.D. a precizat că se constituie parte civilă împreună cu soția sa D.M. cu suma de 25.000 RON, în calitate de părinți ai victimei, întrucât au suportat cheltuieli cu partea vătămată. Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar Spitalul Clinic Județean de Urgență C. nu a comunicat cuantumul cheltuielilor de spitalizare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 11207/95/2012 la data de 14 august 2012, având prim termen de judecată stabilit aleatoriu la data de 11 septembrie 2012, iar termen intermediar la data de 11 septembrie 2012, când s-a menținut starea de arest a inculpatului, ca fiind temeinică și legală.

La termenul din data de 11 septembrie 2012 au fost introduse, conceptate și citate în cauză părțile civile Spitalul Orășenesc de Urgență T.C., Spitalul Clinic de Urgență C. și Serviciul de Ambulanță G. și s-a admis cererea inculpatului, acordându-se un nou termen pentru ca acesta să-și angajeze un apărător la data de 25 septembrie 2012. Din adresa din 14 septembrie 2012 s-a reținut că Spitalul orășenesc de Urgență T.C. nu se constituie parte civilă. Din adresa din 20 septembrie 2012 s-a reținut că Serviciul Județean de Ambulanță G. se constituie parte civilă cu suma de 1518,00 RON, ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul părții vătămate D.D. S-a menționat că această adresă anulează adresa din data de 18 septembrie 2012. Din adresa din 19 septembrie 2012 s-a reținut că Spitalul Clinic Județean de Urgență C. se constituie parte civilă cu suma de 5827,80 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.D.

Prin cererea atașată la dosarul cauzei D.V., tatăl părții vătămate, D.D.,s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune materiale și 300.000 RON daune morale. Printr-o cerere similară, D.M., mama părții vătămate s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând daune materiale și 150.000 RON daune morale. La dosar s-au mai depus de către apărătorii aleși ai inculpatului mai multe caracterizări privind persoana acestuia. În ședința publică din 9 octombrie 2012, inculpatul, care a menținut în totalitate declarațiile date la urmărirea penală, a recunoscut că l-a lovit cu autoturismul pe care-l conducea pe partea vătămată D.D., însă nu a avut intenția de a-l ucide și nici măcar de a-l lovi pe acesta.

A mai precizat inculpatul că după accident l-a sunat pe unchiul său, G.G., proprietarul autoturismului, căruia i-a spus că l-a lovit cu autoturismul pe D.D., care circula pe partea stângă, împreună cu soția și fiica sa. A mai arătat inculpatul că în urma impactului nu a observat că partea vătămată căzuse la pământ. Inculpatul a precizat că nu este adevărat că i-ar fi spus unchiului său că ar fi avut o secure în autoturism. A mai arătat inculpatul că pe bancheta din față-dreapta, în momentul impactului se afla minorul G.S., în vârstă de 11 ani, pe care nu l-a avertizat înaintea impactului, spunându-i să închidă ochii și să se pitească. Inculpatul a arătat că îl cunoaște pe D.D. de mai bine de 10 ani, iar în cursul anului 2012 a avut un conflict cu acesta în timpul căreia sus-numitul l-a lovit cu un cuțit în ochi.

A mai precizat inculpatul că în ziua accidentului s-a întâlnit întâmplător cu concubina părții vătămate într-un bar, unde a venit și partea vătămată pentru a o lua pe aceasta acasă. A mai arătat inculpatul că la plecarea din bar, între partea vătămată și concubina sa a avut loc un conflict. Cu privire la împrejurările în care a avut loc accidentul, inculpatul a arătat că a ajuns cu autoturismul pe contrasens, întrucât a ocolit un șanț, care s-a aflat în zona de drum respectivă. Șanțul respectiv se află pe drumul național, probabil în urma lucrărilor de traversare cu o conductă efectuate anterior. A mai precizat inculpatul că a avut viteză mică și a încercat să evite impactul cu partea vătămată, pe care a lovit-o cu oglinda și cu stâlpul din spate al autoturismului.

După accident, inculpatul l-a sunat pe unchiul său, care l-a certat cu privire la cele întâmplate, motiv pentru care inculpatul menționează că a intrat în panică, a fugit și nu a sesizat organele de poliție. La telefon inculpatul i-a spus unchiului său că nu a avut o viteză mai mare de 50 km/h. Inculpatul a precizat că transcrierile convorbirilor telefonice conțin adevărul doar în proporție de 10%, pretinzând că acestea au fost falsificate la solicitarea părții, vătămate, care are „relații”. Partea vătămată D.D. a formulat o cerere, atașată la dosarul cauzei, prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 RON,reprezentând cheltuielile efectuate pentru a-și recăpăta starea de sănătate și cu suma de 100.000 RON, reprezentând daune morale.

În ședința publică din 6 noiembrie 2012, a fost ascultată partea vătămată D.D., care a declarat că inculpatul l-a lovit cu autoturismul cu intenția de a-l ucide, în timp ce se deplasa pe partea stângă a șoselei pe raza localității T.C., în dreptul stației P.P., împreună cu soția și fiica sa. Când a observat că autoturismul condus de inculpat se îndrepta spre el, partea vătămată a împins pe soția și fiica sa în șanțul aflat pe partea stângă a șoselei. Partea vătămată a arătat că anterior avusese niște discuții cu inculpatul, determinate de faptul că acesta i-a solicitat o sumă de bani împrumut, iar el l-a refuzat. A mai arătat partea vătămată că anterior, în timp ce se afla împreună cu inculpatul în Portugalia la muncă, a avut un conflict cu niște cetățeni din Republica Moldova.

Partea vătămată a părăsit localul în care se afla și nu cunoaște cine I-a lovit pe inculpat. A declarat partea vătămată că se constituie parte civilă cu suma de 300.000 RON, din care suma de 200.000 RON despăgubiri materiale și 100.000 RON daune morale. Partea vătămată a precizat că nu a fost amenințată personal de inculpat, însă a primit amenințări prin diferiți intermediari. A mai arătat în declarația sa că „D.” este porecla unui băiat din T.C., al cărui nume, nu-l cunoaște. Partea vătămată a mai arătat că suma de 200.000 RON, cu care s-a constituit parte civilă, reprezintă „pierderea pe care am suferit-o determinată de faptul că nu am putut să mai merg în străinătate, unde urma să cerșesc și să fur diferite obiecte”.

Partea vătămată a precizat că în momentul producerii accidentului el se deplasa împreună cu fiica și soția sa, aflându-se unul lângă altul și nu unul după altul, pe marginea șoselei și nu pe banda folosită de autovehicule. În aceeași ședință publică, a fost ascultată martora B.F., concubina părții vătămate, care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală. Aceasta a arătat că în cursul lunii iulie 2012, în timp ce se deplasa împreună cu concubinul său D.D. și cu fiica acestora spre centrul orașului T.C., pe strada T., în jurul orelor 14:00, au fost împinse de către D.D. spre stânga drumului, în scurt timp văzându-l pe acesta la pământ. A văzut o mașină albastră care se deplasa în viteză, dându-și seama că autorul faptei este inculpatul M.B., cu care partea vătămată se certase anterior.

Un vecin a anunțat ambulanța, care l-a transportat pe D.D. la spital. Părții vătămate îi curgea sânge pe nas și pe gură. Între inculpat și partea vătămată, s-a reținut că era o stare conflictuală mai veche. Martora a arătat că ea, concubinul și fiica sa, se deplasau unul lângă altul. În aceeași ședință publică a fost ascultat martorul ocular O.E., care și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, precizând că în data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, în timp ce stătea pe bancă în fața locuinței tatălui său din T.C., str. T., a văzut trecând prin fața sa un bărbat, o fetiță și o femeie. După ce au trecut de stația P.P., mergând spre oraș, pe partea stângă a drumului bărbatul a fost lovit din spate de un autoturism de culoare albastră.

Martorul a văzut impactul în urma căruia bărbatul a fost aruncat în șanț. Femeia și fetița în momentul producerii impactului se aflau în picioare, în partea stângă, în spatele bărbatului lovit. Cele 3 persoane se deplasau unul în spatele celuilalt, primul fiind bărbatul, urmat de femeie și fetiță. Autoturismul a lovit cu partea stângă bărbatul, care a fost aruncat în șanț. Când a revenit martorul nu a mai văzut autoturismul la fața locului. Locul în care s-a petrecut accidentul este în curbă, în acea zonă nefiind denivelări. Ambulanța a transportat partea vătămată la spital. În momentul producerii impactului, autoturismul condus de inculpat a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu victima.

Martorul a asistat organele de poliție care au făcut cercetarea la fața locului, semnând documentele în calitate de martor asistent. A mai declarat martorul că nu a văzut urme de frânare pe asfalt. În aceeași ședință publică au fost ascultați martorii G.V., G.G. și G.I.E., care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, declarații care confirmă starea de fapt reținută în sarcina inculpatului. Prin încheierea din 6 octombrie 2012 tribunalul a respins cererea apărătorului inculpatului privind efectuarea unei expertize tehnice auto, precum și cererea formulată de același apărător privind efectuarea unei expertize medico-legale. Tribunalul a admis cererea formulată de apărătorul inculpatului privind traducerea convorbirilor interceptate în mediul ambiental în faza de urmărire penală.

Prin aceeași încheiere s-a încuviințat proba cu 2 martori în circumstanțiere, fiind admisă, de asemenea, proba cu martori pe latură civilă, formulată de apărătorul părților civile. La termenul din data de 4 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia și s-a revenit cu adresă la traducătorul autorizat de limba rromani. Din depozițiile martorului C.R., propus de inculpat în circumstanțiere, a rezultat că acesta nu a mai avut abateri, se ocupă exclusiv de creșterea și educarea minorului, întrucât soția sa este însărcinată și se apreciază că inculpatul nu ar fi fost în stare de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În cauză s-a efectuat o nouă traducere a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental la urmărirea penală din limba rromani în limba română de către traducătorul autorizat T.L., proba fiind solicitată, așa cum s-a arătat mai sus de către inculpat prin apărătorul ales. Noua traducere efectuată în cauză și atașată la dosar, s-a reținut că are, în esență, același conținut cu traducerea efectuată în timpul urmăririi penale. Din conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă de-a ucide pe partea vătămată D.D. Din discuțiile telefonice efectuate de inculpat cu prieteni și rude ale sale, a rezultat că inculpatul a acționat cu intenție directă de a omorî partea vătămată, acest lucru nefiind realizat din cauza faptului că autoturismul nu a funcționat corespunzător, „nu a fost demaraj, mașina nu trăgea, nu a fost demaraj, nu a fost nimic.

Am vrut să mă dau jos cu securea, eu; aia a fost ideea mea, dar țipa copilul în mașină, țipa rău de tot copilul!” RezuItă, prin urmare, că la momentul producerii impactului în autoturism se afla nepotul inculpatului; pe nume G.S., inculpatul având în autoturism o secure, care nu a fost folosită și cu privire la existența căreia în autoturism nu există probai Ia dosarul cauzei. Inculpatul a arătat în continuare în convorbirea telefonică faptul că nu a coborât din autoturism, deși pusese mâna pe secure, întrucât nepotul său a început să țipe. Acest lucru s-a întâmplat după ce partea vătămată a fost lovită cu autoturismul. De asemenea, în convorbirea telefonică, s-a reținut că descrie în amănunt faptul că a lovit în plin partea vătămată cu autoturismul cu viteza de 70-80 km/h.

Din discuții s-a reținut că inculpatul a primit informații că partea vătămată se află în spital la Craiova, unde a fost transportat pentru acordarea îngrijirilor medicale pentru leziunile suferite prin lovirea sa de către autoturismul condus de inculpat. De asemenea, inculpatul a fost avertizat că este căutat de către organele de urmărire penală și ar fi bine să se predea. Inculpatul a mai explicat ce s-a întâmplat cu minorul și autoturismul condus de el după comiterea faptei. Din aceleași convorbiri telefonice s-a mai reținut că înainte de producerea impactului i-ar fi spus nepotului său să se lase jos și să închisă ochii. De asemenea, mai rezultă că inculpatul a avut intenția de a ucide numai partea vătămată, nu și pe soția și fiica sa.

S-a mai reținut și faptul că inculpatul era nemulțumit de faptul că acțiunea sa nu se terminase așa cum a dorit și avea intenția să meargă să caute partea vătămată, chiar și în spital, până când își va desăvârși fapta. Din aceleași convorbiri s-a reținut că rezultă că inculpatul că ar fi avut intenții similare cu altă persoană poreclită „D.”, despre care afirma: „Nici pe acela nu-l las!” La dosar inculpatul, prin apărătorul P.A.M. formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pe care și-a retras-o în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013. Inculpatul a formulat, tot prin apărător, o cerere prin care solicita să fie scutit de onorariu de traducător ori să-i fie acordat un nou termen pentru a lua legătura cu familia în vederea achitării onorariului de traducător.

Instanța a admis cererea inculpatului și a acordat un nou termen pentru ca acesta să aibă posibilitatea achitării onorariului traducătorului, având în vedere faptul că proba fusese solicitată de inculpat, prin apărătorul său. Tribunalul, analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului; declarații inculpat; declarații martori; notă de constatare tehnică a autovehiculului; certificat medico-legal din 25 iulie 2012 emis de S.M.L.Gorj și adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj; note privind convorbirile telefonice; acte medicale, a constatat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului constă în următoarele: la data de 24 iulie 2012, în jurul orelor 15:45, inculpatul M.B., se deplasa cu autoturismul marca Z1, având ca pasager pe scaunul din dreapta față pe nepotul său G.S. Ajungând într-o curbă denumită „deasupra de P.P." inculpatul M.B. a observat deplasându-se în același sens de mers un grup format din 3 persoane, respectiv partea vătămată D.D.,concubina acestuia B.F. și fiica celei din urmă B.R.A. Martora B.F., concubina părții vătămate D.D., se deplasa pe marginea drumului, fiica sa la mijloc iar D.D. se deplasa pe partea dinspre axul drumului.

Când se afla la mică distanță mică față de grupul respectiv, inculpatul M.B. a efectuat brusc o manevră spre stânga, lovind cu autoturismul pe care-l conducea, pe partea vătămată D.D. care a fost proiectată în șanțul de pe marginea drumului. Inculpatul și-a continuat deplasarea fără a se opri pentru a acorda primul ajutor victimei, deplasându-se inițial spre localitatea H. și apoi în localitatea R.V. În urma impactului partea vătămată D.D. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier din data de 24 iulie 2012, fiindu-i acordate inițial un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 25 iulie 2012 eliberat de S.M.L. Gorj.

Prin adresa din 13 august 2012 a S.M.L. Gorj, s-a concluzionat că durata îngrijirilor medicale necesare vindecării leziunilor suferite în urma accidentului rutier din 24 iulie 2012 este de 25-30 zile îngrijiri medicale în care se includ și cele acordate inițial și că acestea nu au pus în primejdie viața victimei. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Orășenesc de Urgență T.C. iar apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., fiind internată între 24 iulie 2012-6 august 2012. Prin adresa din 8 august 2012 a Spitalului Orășenesc de Urgență T.C., a precizat că unitatea sanitară nu se constituie parte civilă în cauză. Pe parcursul cercetărilor au fost ridicate imaginile captate de camerele de supraveghere de Ia Stația P.P.

din T.C., din care rezultă cu certitudine intenția inculpatului M.B. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată D.D., având în vedere că acesta a efectuat brusc un viraj spre stânga, împrejurare în care a acroșat victima, nu a acționat sistemul de frânare, a părăsit locul faptei și nu a anunțat organele de poliție despre producerea evenimentului rutier.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, s-a reținut că rezultă fără dubiu faptul că inculpatul a acționat cu intenție în scopul suprimării vieții părții vătămate, însă nu și-a putut atinge scopul propus datorită modului în care a conceput desfășurarea activității infracționale, precum și unei cauze foarte importante, pe care însuși inculpatul o explică în convorbirea telefonică purtată cu o persoană: „(...) și nu a fost demaraj, mașina nu trăgea, nu a fost demaraj, nu a fost nimic.” S-a reținut că în intenția sa de a suprima viața părții vătămate inculpatul a fost împiedicat de faptul că autoturismul pe care-l conducea și pe care a vrut să-l folosească în comiterea infracțiunii, nu a funcționat la parametrii scontați.

Faptul că inculpatul a acționat cu intenție în scopul de a suprima viața părții vătămate, s-a reținut că rezultă din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești. Înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane după comiterea faptei, imaginile captate de camerele de supraveghere de la Stația P.P. din T.C., în apropierea căreia s-a comis fapta, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarația martorului ocular O.E., declarația martorei B.F. (concubina părții vătămate), precum și celelalte probe administrate în cauză, formează convingerea tribunalului că inculpatul a acționat cu intenție în scopul suprimării vieții părții vătămate însă, din motivele care au fost expuse mai sus, infracțiunea a rămas la faza de tentativă.

S-a apreciat că încadrarea juridică a faptei dedusă judecății este corectă. Prin urmare, a fost respinsă cererea adresată instanței de inculpat prin apărător ales, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen., întrucât așa cum s-a arătat mai sus, din ansamblul probelor administrate, rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății. Având în vedere că fapta inculpatului a fost comisă în public, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. Pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului va fi cu închisoarea cu privare de libertate, fiind orientată spre moderat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social deosebit al faptei comise, împrejurările comiterii faptei, atitudinea inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale. Alături de pedeapsa principală, a fost aplicată și pedeapsa complementară, precum și pedeapsa accesorie. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv și a fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a dispus prelevarea de Ia inculpat de probe biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat Ia despăgubiri civile către Serviciul Județean de Ambulanță G., reprezentând cheltuielile cu transportul părții vătămate la spital, precum și la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.D.

S-a luat act că Spitalul Orășenesc T.C. nu se constituie parte civilă în cauză. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile D.V. și D.M., întrucât cererile formulate de aceștia nu au fost dovedite în nici un mod. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată D.D. aceasta a fost admisă numai în ceea ce privește daunele morale, însă nu în cuantumul solicitat de partea vătămată, ci într-un cuantum stabilit de instanță, care a ținut cont de suferința fizică și psihică cauzată părții vătămate prin fapta inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.227,88 RON către T.L., traducător interpret autorizat de limba rromani, reprezentând contravaloarea traducerii convorbirilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental, conform cererii acestuia atașată la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea vătămată D.D. și inculpatul M.B. În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj s-a arătat că încadrarea juridică dată faptei este greșită, inculpatul conducând autoturismul a observat că în același sens de mers se deplasa un grup format din trei persoane, respectiv partea vătămată D.D., concubina acestuia B.F. și B.R.A., și ajungând la mică distanță de grupul respectiv inculpatul a efectuat brusc o manevră spre stânga lovind partea vătămată cu intenția de a-i suprima viața. Ca urmare, inculpatul a acționat în condițiile art. 175 lit. e) C. pen. cu intenție directă în raport cu persoana vizată și cu intenție indirectă în raport cu persoanele a căror viața a fost pusă în pericol.

S-a mai arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mică având în vedre modul și împrejurările în care a săvârșit fapta, în autoturismul condus de inculpat aflându-se și minorul G.S., care îngrozit de cele întâmplate i-a cerut plângând inculpatului să oprească iar inculpatul și-a continuat deplasarea fără a acorda ajutor victimei, plecând ulterior în municipiul Râmnicu Vâlcea. Instanța de fond a obligat în mod greșit inculpatul la plata sumei de 1.227,88 RON către interpretul autorizat întrucât această sumă se plătește din fondul cheltuielilor judiciare special alocate potrivit dispozițiilor art. 190 alin. (5) C. proc. pen. Hotărârea este nelegală sub aspectul laturii civile întrucât instanța nu a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către Spitalul Județean Clinic de Urgență C. în sensul reactualizării sumei potrivit indicelui de inflație deși partea civilă a formulat o cerere în acest sens.

În motivele de apel formulate de inculpatul M.B. s-a arătat că nu este corectă încadrarea juridică întrucât inculpatul nu a premeditat să comită infracțiunea. Partea vătămată cu care a fost împreună în Portugalia i-a adus prejudicii materiale și morale întrucât a rămas cu sechele la ochiul stâng pentru care i-au fost acordate îngrijiri medicale de 35-40 zile. Impactul cu partea vătămată a avut loc în partea din spate a autoturismului, astfel că nu se justifică reținerea unei intenții fiind justificată reținerea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Inculpatul a pierdut controlul volanului partea vătămată aflându-se într-un loc și moment nepotrivit. Accidentul s-a produs datorită unei gropi care exista pe partea carosabilă și pe care inculpatul a încercat să o evite.

Pedeapsa aplicată este prea mare solicitând reducerea acesteia către minimul prevăzut de Iege. Inculpatul este la prima abatere cu legea penală, are în întreținere doi copii, fiind singurul întreținător al familiei. Partea vătămată avea relații de dușmănie cu inculpatul lovindu-l anterior cu intenție cu cuțitul. A arătat că lăsat în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Partea vătămată nu a depus motive scrise de apel. Apelurile formulate de Parchet și partea vătămată s-a apreciat că sunt fondate pentru următoarele considerente. Criticile formulate de inculpat în sensul greșitei încadrări juridice a faptei, s-a apreciat că sunt neîntemeiate. Instanța de fond a apreciat corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă (a omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Și că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. așa cum a solicitat inculpatul. Inculpatul a manevrat autoturismul cu intenția de a lovi partea vătămată urmărind producerea rezultatului, respectiv decesul părții vătămate. Situația de fapt reținută de către instanța de fond s-a apreciat că este confirmată de probele administrate în cauză. Din imaginile surprinse de camera nr. 7 a sistemului de supraveghere montat de stația P.P. Cărbunești, stocate pe suport optic ce a fost atașat dosarului cauzei a rezultat că în momentul în care inculpatul s-a apropiat de partea vătămată a virat brusc spre stânga, a pătruns pe sensul opus de circulație după care a continuat deplasarea.

Martorul O.E. a declarat că se afla pe bancă în fața locuinței tatălui său și a văzut cum partea vătămată, concubina acestuia și fiica minoră a concubinei se deplasau pe marginea drumului aproape de acostament partea vătămată deplasându-se în față la distanța de 1-2 metri de celelalte persoane. Din direcția stației P.P. s-a deplasat în același sens de mers autoturismul condus de inculpat, cu viteză relativ mare care a virat stânga spre celelalte trei persoane și a lovit din spate pe partea vătămată, aruncând-o în șanț. În declarația dată în cadrul cercetării judecătorești martorul a relatat în același fel împrejurările pe care Ie-a perceput în mod direct precizând că locul în care s-a produs accidentul, asfaltul era neted, fără denivelări, infirmând astfel susținerile inculpatului care a declarat că a efectuat virajul la stânga pentru a evita o groapă.

Martora B.F., concubina părții vătămate a arătat în declarația dată în cadrul cercetării judecătorești că se deplasa împreună cu partea vătămată și cu fiica sa spre centrul orașului, a văzut-o pe partea vătămată căzută la pământ și apoi o mașină albastră care se deplasa în viteză, dându-și seama că autorul faptei este inculpatul. Din procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că inculpatul a intenționat să lovească cu autoturismul partea vătămată. În cadrul convorbiri purtate la 24 iulie 2012 inculpatul a afirmat că dacă nu ar fi fost copilul în mașină, respectiv minorul G.S., ar fi coborât cu o secure la partea vătămată, împrejurare din care rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide.

În declarațiile date inculpatul a confirmat prezența minorului G.S. în autoturism precum și faptul că a purtat convorbiri telefonice cu G.G. Inculpatul a mai arătat că se află în relații conflictuale cu partea vătămată din luna martie 2012 întrucât acesta în timp ce locuiau împreună într-un imobil în Portugalia, l-a lovit cu un briceag la mâna stângă și la ochiul stâng. Partea vătămată a fost internată inițial la Spitalul de Urgență T.C. și ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. unde i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 24 iulie 2012-6 august 2012. Potrivit raportului de constatare întocmit de S.M.L. Gorj au fost necesare 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate ce nu au pus în primejdie viața acesteia.

În privința încadrării juridice a faptei instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate criticile formulate de Parchet și inculpat. În privința criticilor formulate de Parchet cu privire la încadrarea juridică a faptei deși acestea nu au mai fost susținute în cadrul dezbaterilor, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de omor în forma prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. respectiv prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane, având în vedere modul în care a acționat inculpatul lovind partea vătămată cu autoturismul, partea vătămată deplasându-se în fața celorlalte persoane la o distanță de 1-2 metri potrivit declarațiilor martorului O.E.

Întrucât inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide partea vătămată efectuând brusc un viraj spre stânga tocmai pentru a putea lovi partea vătămată și intrând pe sensul opus de circulație, încadrarea juridică a faptei datorită formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul așa cum a rezultat din probele administrate în cauză este cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu cea prevăzută de art. 181 C. pen. așa cum a susținut inculpatul. S-a impus însă a se reține în cauză circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. respectiv săvârșirea faptei din motive josnice întrucât așa cum rezultă din declarația dată de inculpat, partea vătămată și martora B.F., inculpatul a săvârșit fapta din răzbunare având în vedere un conflict mai vechi cu partea vătămată în cadrul căruia aceasta l-ar fi lovit cu cuțitul.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei și în raport cu această circumstanță precum și cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei așa cum rezultă din împrejurările în care a fost săvârșită fapta precum și atitudinea inculpatului după comiterea faptei, acesta ascunzându-se într-o altă localitate, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de opt ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopului educativ, preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. urmând a se aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de trei ani. În privința laturii civile, s-a apreciat că este întemeiat motivul de apel formulat de Parchet cu privire la modul în care a fost soluționată acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean Clinic de Urgență C., impunându-se obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către această parte civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma ce urmează a fi reactualizată potrivit coeficientului de inflație la data achitării prejudiciului. Instanța a apreciat, că nu este întemeiată critica formulată de Parchet cu privire la modul în care s-a dispus obligarea la plata sumei reprezentând onorariul traducătorului autorizat de limba rromani. Este adevărat că potrivit dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. Inculpatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare. Potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (1) C. proc. pen., desemnarea unui interpret pentru inculpat are ca premisă situația în care inculpatul nu cunoaște limba în care se desfășoară procedura ori nu se poate exprima iar prezența interpretului îi asigură inculpatului posibilitatea de a participa în mod nemijlocit la procedura care se desfășoară și de a-și pregăti și efectua în mod eficient apărarea. În speță însă inculpatul vorbește limba română astfel că nu a fost necesară desemnarea unui interpret ci, ca urmare a solicitării inculpatului s-a solicitat unui traducător autorizat să se verifice exactitatea traducerii convorbirilor purtate de inculpat cu alte persoane în lima rromani.

În cauză, s-a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 128 alin. (2) C. proc. pen. întrucât la dosarul cauzei nu sunt înscrisuri în altă limbă decât cea română, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor interceptate fiind întocmit în limba română. Ca urmare, instanța de fond a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata onorariului traducătorului întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiile invocate de Parchet în motivele de apel. Instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune acordarea daunelor materiale întrucât nu s-a făcut dovada unui prejudiciu. În privința daunelor morale, cuantumul a fost stabilit în mod just, în raport cu suferințele fizice și psihice produse părții vătămate ca urmare a faptei inculpatului.

Având în vedere considerentele de mai sus, s-au admis apelurile declarate de Parchet și partea vătămată și s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.B. Ia pedeapsa de 8 ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.827,80 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean Clinic de Urgență C., sumă ce va fi reactualizată potrivit coeficientului de inflație la data plății despăgubirilor civile.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus detenția preventivă, în continuare la zi. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale. Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând următoarele: - schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. - în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul M.B. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc. pen.

stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 27 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data de 6 noiembrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 13 noiembrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 9 C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I al art. 385 9 C. proc.

pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 204 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.B., durata reținerii și arestării preventive de la 26 iulie 2012 la 27 noiembrie 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 204 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.B., durata reținerii și arestării preventive de la 26 iulie 2012 la 27 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2013.