ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 368 din 03 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata D.A.M., la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (l) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (l) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata a executat pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 18 raportat la art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cantitățile: 771,4 grame cocaină, 10,77 grame cocaină, 123,18 grame cocaină și 11,46 grame cocaină și 5,71 grame cocaină aflate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 021312 din 27 iunie 2011, cu obligația păstrării contraprobei potrivit art. 18 alin. (l) teza finală din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei. Pentru a pronun ța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. l048/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților: N.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere de droguri de mare risc fără drept pe teritoriul României și deținere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.I.A.
pentru s ăvârșirea infracțiunilor de organizare, recrutare și instruire de persoane în vederea săvârșirii faptei de trafic de droguri, complicitate la săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României și deținere de droguri de mare risc, fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.P.L. pentru s ăvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc fără drept, complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acela și rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de recrutare și instruire de persoane în vederea săvârșirii faptei de trafic de droguri și deținere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a dispus disjungerea materialului de urm ărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de către numitul T.C. și continuarea cercetărilor într-un dosar separat.
Prin sentin ța penală nr. 935 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 55904/3/2011, au fost condamnați inculpații N.M.A., P.I.A. și S.P.L., reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpata D.A.M., în acest din urmă dosar efectuându-se cercetare judecătorească finalizată prin pronunțarea sentinței nr. 368 din 03 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, apelată în prezenta cauză. În cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata D.A.M., potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., declarația acesteia fiind atașată la dosar. De asemenea, au fost administrate probe în susținerea acuzării, respectiv audierea investigatorului cu identitate protejată „I.M.” nume de cod; iar în apărare au fost audiați martorii T.C.G.
și T.Șt.A., precum și proba cu înscrisuri în circumstanțiere. Din oficiu, dup ă consultarea părților, Tribunalul a dispus audierea coinculpaților S.P.L., N.M.A. și P.I.A., cărora li s-a atras atenția ca prin declarațiile pe care le vor da să nu se autoincrimineze, ținând seama de împrejurarea că în dosarul disjuns nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă. Examin ând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în data de 19 mai 2011, lucrătorii de politie din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Serviciul Antidrog aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe linia prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, în baza unor informații și indicii, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații P.I.A.
și N.M.A. dețin o importantă cantitate de droguri. În aceste condi ții D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a dispus delegarea lucrătorilor de poliție din cadrul structurii susmenționate în sensul efectuării de activități specifice pentru stabilirea modului concret în care aceste persoane acționează cât și pentru prinderea acestora în flagrant. Astfel, în după-amiaza zilei de 19 mai 2011 în zona intersecției străzilor Theodor Palady și Ozana din București, sector 3, a fost observat autoturismul marca F.M. de culoare gri parcat pe un trotuar, iar în apropiere se aflau inculpații P.I.A. și N.M.A. însoțiți de inculpata D.A.M. După aproximativ 10 minute cei trei au intrat în autoturism și s-au îndreptat către sediul Băncii R. situat în zona B-dul 1 Decembrie 1918. În locul respectiv, autoturismul a fost oprit chiar în dreptul sucursalei băncii iar inculpatul N.M.A.
a intrat în incinta acesteia. în tot acest timp cei trei inculpați au fost urmăriți pas cu pas de către organele de poliție. În aceste condiții cunoscând faptul că aceștia dețin o importantă cantitate de droguri lucrătorii de poliție au intervenit, procedând la imobilizarea lor. Fiind întrebați dacă dețin substanțe sau bunuri interzise la deținere, inculpatul P.I.A. a declarat că în portbagajul autoturismului Ford se găsesc droguri care aparțin inculpatului N.M.A. La rândul său, inculpatul N.M.A. a confirmat existența drogurilor, adăugând că în locul respectiv se găsesc mai multe casete cu cocaină pe care le-a înghițit mai întâi, după care le-a eliminat pe cale naturală și că mai deține în organism aproximativ 13 casete.
În continuare, în prezența martorilor asistenți P.L. și S.N., s-a procedat la percheziționarea autoturismului. Într-un troler aparținând inculpatului N.M.A. și aflat în portbagajul autoturismului, s-au găsit 76 casete întregi și 4 jumătăți de casete ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă, fiind împachetate în trei pungi diferite. În același troler au fost găsite și ridicate mai multe tichete electronice și boarding-pass-uri privind călătoriile efectuate de către inculpatul N.M.A. în străinătate în vederea intrării în posesie și transportării drogurilor. Din examinarea acestora dar și a vizelor de călătorie existente pe pașaportul său turistic a rezultat că inculpatul N.M.A. s-a deplasat pe rutele București-Grecia (Atena) - Spania (Barcelona) - Bolivia (Santa Cruz) - Brasilia (Sao Paolo) - Italia (Roma) - România (București).
Dup ă efectuarea controlului autoturismului, inculpatul N.M.A. a fost dus la Spitalul de Urgență Floreasca unde a fost ținut sub observație medicală de specialitate până în dimineața zilei de 21 mai 2011 când a eliminat și ultima casetă de cocaină din cele 13 rămase neeliminate la momentul prinderii în flagrant. Potrivit raportului de constatare tehnico- științifică nr. 143047 din 20 mai 2011, s-a constatat că drogurile găsite în portbagajul autoturismului erau în cantitate de 783,6 grame cocaină, iar cele 13 cușete eliminate pe cale naturală, ulterior, de către inculpatul N.M.A., erau în cantitate de 130,35 grame cocaină, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 143045 din 23 mai 2011, împreună totalizând 913,95 grame cocaină.
Anterior prinderii sale în flagrant, inculpatul N.M.A. discutase cu un individ cunoscut cu apelativul de „Victor", cetățean străin, identificat ulterior în persoana inculpatului S.P.L., cu privire la venirea acestuia în București pentru a prelua cantitatea de cocaină în cauză. Mai mult, în momentul depistării de către organele de poliție, inculpatul N.M.A. se afla la sediul Băncii R. pentru a primi o sumă de bani trimisă de către inculpatul S.P.L. prin sistemul de transfer Western Union pentru a-și procura mâncare și a închiria o cameră de hotel în vederea eliminării cocainei rămase. Ulterior prinderii sale în flagrant și aflându-se internat la Spitalul de Urgență Floreasca, inculpatul N.M.A.
a informat organele de poliție cu privire la această situație și le-a precizat că inculpatul S.P.L. este, de fapt, destinatarul drogurilor și cel care a făcut conexiunile necesare pentru a intra în posesia cantității respective de cocaină în Bolivia. În aceste condi ții D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a emis în cauză ordonanța nr. 38 A din data de 20 mai 2011 prin care investigatorul sub acoperire cu nume de cod „I.M.” a fost autorizat să dețină cantitatea de 1 Kg.
cocaină pentru o perioadă de 15 zile; precum și ordonanța nr. 39 A din data de 20 mai 2011 prin care s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de 783,6 grame cocaină (cantitate care fusese eliminată până la momentul respectiv de către inculpatul N.M.A.), cu substituirea totală a acesteia, droguri ce urmau a fi livrate de investigatorul sub acoperire „I.M.” numitului „V.”, conform înțelegerii prealabile existente între acesta din urmă și inculpatul N.M.A.
În vederea probării activității infracționale a persoanelor în cauză, prin ordonanța nr. 243/A/2011 s-a dispus efectuarea, cu titlu provizoriu a înregistrării audio-video în mediul ambiental a întâlnirilor și discuțiilor directe având ca obiect livrarea de droguri purtate de către investigatorul sub acoperire I.M., numitul V., precum și alte persoane din anturajul acestuia care se ocupă cu livrarea de droguri, pentru o durată de 48 de ore, începând cu data de 20 mai 2011, ora 18:00 p ână la data de 22 mai 2011, ora 18:00, ordonanță confirmată de către Tribunalul București prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2011. Pe parcursul șederii în spital, inculpatul N.M.A. a fost contactat telefonic de către inculpatul S.P.L., care i-a spus că a ajuns în București și că dorește să se întâlnească cu el pentru a intra în posesia drogurilor.
Urm ând instrucțiunile primite din partea lucrătorilor de poliție, inculpatul N.M.A. i-a comunicat inculpatului S.P.L. că a fost nevoit să plece din București cu părinții însă drogurile sunt la prietena sa „A.” (în fapt investigatorul sub acoperire I.M.) care se va întâlni cu el pentru a i le preda. În aceste împrejurări, investigatorul sub acoperire a fost sunat de către inculpatul S.P.L. care i-a cerut să se întâlnească în fața R.C.S., situată vis-a vis de Hotelul M., pentru a intra în posesia drogurilor. În paralel, inculpatul S.P.L. era ținut sub supraveghere de către lucrători de poliție din momentul aterizării pe Aeroportul O. În continuare, în seara zilei de 20 mai 2011 a avut loc întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire și inculpatul S.P.L., în locul stabilit telefonic de către acesta.
La întâlnire, inculpatul a părut destul de agitat și suspicios, afirmând că se temea ca „A.” să nu fie arestat de poliție și că lui i s-ar putea întâmpla același lucru, motiv pentru care i-a cerut investigatorului, în mod insistent, să meargă într-un loc sigur pentru a intra în posesia drogurilor. Cedând insistențelor inculpatului, investigatorul sub acoperire a condus autoturismul până pe strada Lanțului, aflată la aproximativ 100 m de locul inițial întâlnirii, a coborât din autoturism și i-a dat inculpatului din portbagaj troienii unde se afla cantitatea de cocaină. În momentul în care inculpatul S.P.L. a luat trolerul în care se afla cocaina și a încercat să se îndepărteze de autoturism a fost imobilizat de către lucrătorii de poliție.
În prezența martorului asistent G.V., s-a trecut la percheziționarea trolerului, găsindu-se cantitatea de cocaină care fusese substituită în baza ordonanței de livrare emise în cauză. Prin rezolu ția nr. 709/D/P/2011, s-a dispus disjungerea cauzei în privința numiților P.I.A., N.M.A. și alte persoane în vederea conexării la dosarul nr. 1048/D/P/2011, iar prin rezoluția nr. 1492/D/P/2011 (dosar format în urma disjungerii) din data de 12 iulie 2011 s-a dispus conexarea dosarului 1492/D/P/2011 la dosarul 1048/D/P/2011. Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că la începutul lunii aprilie 2011 inculpatul N.M.A. a fost abordat de către inculpatul P.I.A. care i-a spus că prietena lui, inculpata D.A.M.
zisă „A.” avea cunoștință de faptul că un individ „C.” caută o persoană care să meargă în străinătate, să transporte droguri și că s-au gândit că el ar fi o bună alegere în acest sens. Pentru a-l convinge că totul va fi în regulă și că „afacerea este sigură”, inculpatul P.I.A. i-a precizat inculpatului N.M.A. că și el a făcut un transport de droguri în decembrie 2010 și că totul a decurs fără probleme. Inculpatul N.M.A. a acceptat, iar în ziua imediat următoare a mers însoțit de inculpata D.A.M. la „C.” acasă, acesta din urmă explicându-i tot ce are de făcut pentru a transporta drogurile menționându-i că modalitatea de transport este ingestia. At ât inculpatul P.I.A. cât și numitul „C.” l-au asigurat pe inculpatul N.M.A.
că dacă din întâmplare una din casetele cu droguri se va sparge nu i se va întâmpla nimic. În zilele următoare au avut loc mai multe întâlniri între inculpații P.I.A., D.A.M. și N.M.A. ocazie cu care acesta din urmă a exersat să vadă dacă poate să înghită casete cu droguri, folosind drept model morcovi tăiați corespunzător dimensiunilor casetelor. S-a precizat și faptul că inculpatul P.I.A., la momentul recrutării inculpatului N.M.A., nu era în relații bune cu numitul „C.” și nu dorea ca acesta să știe că este implicat în vreun fel. Planul inculpaților P.I.A., N.M.A. și D.A.M. era să folosească relațiile numitului C. pentru a intra în posesia drogurilor și apoi respectivul transport de droguri să fie deturnat și adus în România unde urma să fie valorificat în beneficiul acestora.
Banii pentru emiterea pa șaportului inculpatului N.M.A. au fost dați de către numitul „C.” iar inculpații D.A.M. și P.I.A. l-au însoțit pe acesta la Serviciul Pașapoarte pentru a-l obține. La începutul lunii aprilie 2011, inculpatul N.M.A. a părăsit România cu un autocar al firmei L.T. cu destinația Grecia unde s-a întâlnit cu niște cetățeni nigerieni care l-au trimis în Barcelona la omul lor de legătură pentru America de Sud, inculpatul S.P.L. În Barcelona, inculpatul N.M.A. a constatat că datele „afacerii” s-au schimbat în sensul că trebuia să transporte drogurile într-un bagaj. Întrucât i s-a părut periculos acesta a refuzat împrejurare în care inculpatul S.P.L., i-a spus că-l trimite la niște indivizi din Bolivia de unde urma să transporte cocaină prin metoda îngurgitării, destinația finală a drogurilor fiind Amsterdam.
Inculpatul N.M.A. a fost de acord cu aceast ă variantă și prin intermediul inculpatului S.P.L. a ajuns în Bolivia unde a petrecut 3 săptămâni și la finalul cărora a îngurgitat aproximativ 1 Kg. de cocaină în vederea transportului. Biletele de călătorie pe rutele Barcelona-Bolivia, Bolivia - Sao Paolo – Roma - Amsterdam i-au fost furnizate de către inculpatul S.P.L. Cu ocazia declara ției din data de 28 iulie 2011, inculpatul S.P.L. a afirmat că i s-a cerut de către un individ african cunoscut cu apelativul de „M.” să se întâlnească cu inculpatul N.M.A. pentru a vedea cum arată întrucât la un moment dat, în viitor, urmează să se întâlnească cu el pentru a prelua niște droguri. Referitor la acest cetățean african inculpatul nu poate oferi multe detalii însă adaugă, că imediat după discuția cu acesta a fost sunat de către o individă cunoscută cu numele de „S.” sau „M.” care i-a spus același lucru și i-a dat și numărul de telefon al inculpatului N.M.A.
În continuare, inculpatul S.P.L., a declarat că a făcut totul și anume: cazarea inculpatului N.M.A. la el în apartament, înmânarea biletelor de călătorie și comunicarea către acesta a numelor persoanelor de contact din Bolivia precum și a rutei pe care trebuie să o urmeze pentru a intra în posesia drogurilor și ulterior să le transporte, la cererea persoanei de sex feminin cunoscută cu numele de „S.” sau „M.”. Pe parcursul șederii în Bolivia, inculpatul N.M.A. a vorbit cu inculpatul P.I.A. care i-a cerut să se întoarcă în țară cu cocaina pentru a o comercializa, conform înțelegerii prealabile. Astfel, făcând o escală la Roma în drumul său către Amsterdam, inculpatul nu a mai respectat înțelegerea avută cu inculpatul S.P.L.
și și-a continuat drumul către București conform înțelegerii prealabile avute cu inculpații D.A.M. și P.I.A. Biletul de avion pe ruta Roma - București a fost procurat de către inculpatul P.I.A. Pe data de 18 mai 2011, inculpatul N.M.A. a ajuns în România și însoțit de către inculpatul P.I.A. s-a deplasat în orașul Călărași unde s-a cazat la un hotel și a eliminat o parte din casetele de cocaină care, de altfel, au fost găsite de către lucrătorii de poliție în momentul prinderii în flagrant. Întrucât după eliminarea parțială a casetelor, cei doi inculpați au considerat că o parte din acestea sunt distruse, iar cocaina este compromisă și pe cale de consecință nu pot s-o vândă în România cum intenționaseră, s-a hotărât ca inculpatul N.M.A.
să-l contacteze pe inculpatul S.P.L. și să-i spună că a avut loc o abatere de la plan din motive familiale și independente de voința sa și că ar fi indicat ca acesta să vină în România să-și recupereze drogurile iar ei să obțină banii aferenți transportului acesteia. Inculpatul S.P.L., a men ționat în plus că a venit în București să preia drogurile la cererea aceleiași individe cunoscută cu numele de „S.” sau „M.” și că trebuia să le ducă în Amsterdam să le predea acesteia. A șa cum s-a reținut anterior, inculpații P.I.A., N.M.A. și D.A.M. au fost prinși în flagrant, deținând cantitatea de cocaină, introdusă în țară de către N.M.A., iar inculpatul S.P.L., a fost depistat în momentul în care a intrat, în posesia aceleiași cantități de cocaină, cantitate livrată de către investigatorul sub acoperire.
Fiind audiat ă în cursul procesului penal, inculpata D.A.M., deși inițial a recunoscut participarea sa la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, ulterior a negat implicarea sa, motivând că a fost sfătuită la urmărire penală să recunoască infracțiunile comise, întrucât atât ea, cât și tatăl său, care este polițist, vor avea o situație mai ușoară. A men ționat că singurele probe împotriva sa sunt declarațiile numiților P.I.A. și N.M.A. care doresc să o încrimineze pe ea și pe numitul T.C. în dorința de a scăpa ei de acuzații, iar relația cu P.I.A. a fost de natură sentimentală și că apelurile telefonice purtate cu acesta se referă exclusiv la această relație, inculpata neavând cunoștință de activitatea infracțională a acestui inculpat.
Din declara țiile martorului N.M.A. a rezultat că a fost contactat de martorul P.I.A. care i-a adus la cunoștință faptul că numitul C. are nevoie de o persoană care să transporte droguri (cocaină) din Bolivia în Olanda, informație pe care martorul P.I.A. o avea de la Ada, respectiv inculpata D.A.M. Despre ruta pe care avea să o urmeze, modalitatea de transport (ingestie), persoanele de contact și suma pe care urma s ă o primească ca rezultat al călătoriei sale (respectiv 4000 euro care trebuiau împărțiți între martor, inculpată și martorul P.I.A.), martorul a fost informat de către numitul C. în prezența inculpatei D.A.M.
Martorul a mai precizat c ă la întâlnirile cu numitul „C.”, acesta nu i-a spus exact cantitatea de cocaină pe care trebuia să o transporte însă, a exersat împreună cu Iulian acest lucru folosind morcovi care erau tăiați în așa fel încât să aibă dimensiunea casetei de cocaină, de față fiind și A. Acela și martor a mai declarat că anterior plecării spre Bolivia (via Grecia-Spania) nu poseda pașaport, iar banii pentru plata taxei de eliberare a pașaportului, i-au fost înmânați de C., fiind trimiși de cineva din Grecia, iar la Serviciul Pașapoarte a fost însoțit de către I. și A. C. i-a spus martorului că va primi o sumă de bani pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie, de față fiind inculpata și martorul P. În continuare, martorul a relatat că înainte de a pleca din țară la data de 06 aprilie 2011, s-a întâlnit cu inculpata și cu martorul P.I.A.
și, împreună, au hotărât să aducă cocaina în țară și să o vândă, iar banii obținuți să-i împartă egal. Depozi ția martorului N.M.A. a fost susținută de declarația martorului P.I.A., de interceptările telefonice realizate în cauză și de depoziția investigatorului cu identitate protejată. Astfel, martorul P.I.A. a mai relatat c ă în cursul lunii aprilie 2011 inculpata i-a comunicat că o cunoștință de a ei are nevoie de o persoană care să transporte droguri din America Latină în Europa, mai exact în Olanda, motiv pentru care acest martor l-a contactat pe martorul N.M.A. care a fost de acord să efectueze transportul respectiv. În privința rutei de deplasare, modalității de transport a cocainei și a persoanelor de contact s-au purtat discuții împreună cu numitul C. la care a asistat și inculpata, inclusiv când martorul N.M.A.
exersa metoda de ingestie. Totodat ă, martorul a mai declarat că împreună cu inculpata l-au însoțit pe martorul P.I.A. la Serviciul Pașapoarte în vederea obținerii documentului pentru călătoria ce urma să o efectueze, iar înaintea plecării acestuia din țară au stabilit ca drogurile să nu fie transportate în Olanda și predate martorului S.P.L. ci să le aducă în tară și să le valorifice iar banii obținuți să îi împartă în mod egal. Tribunalul a avut în vedere și transcrierea înregistrărilor telefonice de la dosarul cauzei, mai exact convorbirile dintre inculpată și martorul P.I.A. din datele de 18 mai 2011 și 19 mai 2011, din care a rezultat că inculpata avea cunoștință de scopul călătoriei martorului N.M.A., împrejurarea că acesta s-a întors în țară cu marfa respectivă care urma să fie valorificată de cei trei și că luau în calcul ca martorul N. să mai efectueze un transport, precum și de scuza oferită de acest martor față de S.P.L.
că nu s-au întâlnit în Olanda (așa cum fusese îndrumat de numitul C.). Nu în ultimul rând, Tribunalul a mai avut în vedere declarația investigatorului cu identitate protejată „I.M.”, nume de cod, care descrie comportamentul inculpatei în momentul realizării flagrantului „plângea și țipa”, comportament care coroborat cu probele analizate anterior trădează implicarea inculpatei în comiterea infracțiunilor de care este acuzată. Prin urmare, sus ținerile inculpatei nu s-au coroborat, în condițiile art. 69 C. proc. pen., cu faptele și împrejurările ce au fost analizate mai sus. Astfel, Tribunalul nu a re ținut apărarea inculpatei că a fost supusă unor presiuni pentru a recunoaște faptele, întrucât pe de o parte la audieri a fost asistată de avocat din oficiu iar pe de altă parte atitudinea pasivă a inculpatei, care deși susține că a fost vătămată în drepturile sale, nu s-a adresat organelor abilitate pentru lămurirea situației.
De asemenea, instan ța de fond nu a reținut nici apărarea conform căreia cei doi coinculpați, martorii din această cauză N.M.A. și P.I.A., au declarat împotriva sa pentru a scăpa ei de acuzații întrucât atitudinea acestora de recunoaștere a faptelor comise este constantă, nu și-au schimbat depozițiile nici la urmărire penală nici în fața instanței de judecată, astfel încât dacă cei doi martori și-au recunoscut vinovăția nu se poate pune problema că s-au dezvinovățit pe ei pentru a acuza o altă persoană. Situa ția de fapt reținută de instanța de fond, a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant a inculpaților N.M.A., P.I.A. și D.A.M.; raport de constatare tehnico-științifică nr. 143027 din 20 mai 2011; raport de constatare tehnico-științifică nr. 143045 din 23 mai 2011; declarațiile martorilor asistenți S.N.
și P.L.; biletele de călătorie aparținând inculpatului N.M.A. din care rezultă rutele urmate de către acesta pentru a intra în posesia drogurilor și a le transporta ulterior; proces verbal de prindere în flagrant a inculpatului S.P.L.; proces-verbal de redare a discuțiilor purtate de către inculpatul S.P.L. cu investigatorul sub acoperire I.M., discuții înregistrate în baza ordonanței provizorii emise în cauză; declarația martorului asistent G.V.; bilet de externare din spital a inculpatului N.M.A.; procese verbale de redare a convorbirilor dintre inculpații N.M.A. și S.P.L. și dintre inculpații P.I.A. și D.A.M., interceptate în baza autorizațiilor emise în cauză; raport de constatare tehnico-științifică nr. 1567014 din 26 mai 2011 privind expertizarea urmelor papilare ridicate de pe pungile în care au fost ambalate ovulele cu cocaină; declarațiile inculpaților N.M.A., P.I.A., S.P.L.
și D.A.M. În drept, faptele inculpatei D.A.M. care în luna aprilie 2011 împreună cu inculpatul P.I.A. l-a recrutat și instruit pe inculpatul N.M.A. în vederea efectuării de transporturi de droguri în străinătate, iar la data de 19 mai 2011 a fost prinsă în flagrant deținând împreună cu inculpații P.I.A. și N.M.A. cantitatea de aproximativ 900 grame cocaină întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de recrutare și instruire de persoane în vederea săvârșirii faptei de trafic de droguri și deținere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Av ând în vedere cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art. 52 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata D.A.M., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că la judecarea cauzei nu au existat probe evidente care să ducă la acuzarea sa, aceasta aflându-se pur și simplu alături de inculpații N.M.A. și P.I.A. care-i erau prieteni. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Instanța de apel a apreciat criticile ca fiind neîntemeiate. Sub aspectul vinovăției s-a arătat, argumentat, prin trimitere la probele administrate, că inculpata a comis infracțiunile deduse judecății, situația de fapt fiind cert stabilită în sensul că, în cursul lunii aprilie 2011, inculpata, împreună cu inculpatul P.I.A., l-a recrutat și instruit pe inculpatul N.M.A.
în vederea efectuării de transporturi de droguri în străinătate, iar în data de 19 mai 2011 a fost prinsă în flagrant deținând împreună cu inculpații N.M.A. și P.I.A. cantitatea de aproximativ 900 gr. cocaină destinată valorificării. Sub aspectul individualizării pedepsei, de asemenea, criticile inculpatei au fost apreciate ca nefondate, reținându-se că pedepsele aplicate de prima instanță, ca și modalitatea de executare, sunt proporționale cu gravitatea faptelor, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatei. În consecință, prin decizia penală nr. 273/ A din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D.A.M., invocând următoarele motive:
Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cea mai mare parte a deciziei fiind ocupată de istoricul dosarului, iar motivarea propriu, zisă este formată din susțineri și ipoteze lipsite de orice bază probatorie, fără să răspundă la numeroase motive de apel.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., susținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii în ceea ce privește aprecierea probelor, dându-se o valență sporită declarațiilor infractorilor, martori și ignorându-se celelalte probe administrate în cauză.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., ce vizează erorile grave de fapt, succesive, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea pedepsei, solicitându-se reducerea acesteia și schimbarea modalității de executare prin aplicarea art. 81 C. pen. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpată, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. În susținerea acestui motiv de recurs se arată că cea mai mare parte a deciziei este ocupată de istoricul cauzei, astfel încât motivarea propriu – zisă se rezumă la un sfert din cuprinsul actului. Înalta Curte reține, sub acest aspect, că orice hotărâre pronunțată, într-o cale de atac, cuprinde referiri la hotărârea supusă examinării, iar modul în care desfășurarea procesului penal până la acel moment este redată, într-o formă mai largă sau doar în esență, este la latitudinea judecătorului redactor, fără nicio legătură, însă, cu cazul de casare la care se face referire. Art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., are în vedere ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori, din această perspectivă, Înalta Curte constată critica nefondată, din cuprinsul deciziei recurate rezultând o analiză completă a probelor care susțin hotărârea de condamnare a inculpatei. Recurenta face o confuzie voită între motivele de apel și argumentele aduse în susținerea acestora atunci când arată că instanța de apel nu ar fi răspuns „numeroaselor motive de apel”. În realitate, inculpata a invocat două motive de apel: unul cu caracter principal, prin care a criticat greșita sa condamnare și a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și cel de-al doilea, cu caracter subsidiar, prin care a criticat greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului și schimbarea modalității de executare. Ambele motive de apel au fost analizate de instanță și, chiar dacă nu s-a răspuns, punctual, fiecărui argument din susținerea apelului, în cuprinsul deciziei au fost analizate probele ce au condus la stabilirea situației de fapt și reținerea vinovăției inculpatei, precum și motivele pentru care s-a apreciat că pedeapsa este just individualizată de prima instanță. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. Inculpata recurentă susține, cu referire la acest caz de casare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre cele două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, sens în care solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a) Pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se arată că împrejurarea concretă de fapt în care la momentul flagrantului, inculpata se afla în autoturismul lui P.I.A., în interiorul căruia se găsea drogul descoperit de organele de poliție, nu poate echivala cu o deținere în sensul prevederilor legale, neprobându-se că inculpata avea cunoștință de existența drogurilor. Înalta Curte reține că inculpata, în prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, neînțelegând să uzeze de dreptul la tăcere și având cunoștință că orice declară poate fi folosit și împotriva sa. Ulterior, fără nici motivare convingătoare, inculpata a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere, însă, în mod corect, ambele instanțe au constatat că declarațiile inițiale, de asumare a faptelor, se coroborează cu întreg materialul probator administrat. Participarea inculpatei la comiterea infracțiunii de trafic de droguri în forma deținerii rezultă din analiza desfășurării întregii activități infracționale, constând în realizarea actelor materiale de organizare a traficului de droguri, respectiv în recrutarea și pregătirea inculpatului N.M.A. în perspectiva unui scop comun urmărit de toți inculpații, acela de a beneficia de valorificarea drogurilor. În acest context, momentul constatării în flagrant a infracțiunii dobândește semnificația unui act material de deținere în scopul valorificării. Inculpata cunoștea că în autoturism sunt droguri, întrucât era implicată în organizarea traficului de droguri, astfel cum rezultă fără dubiu din probele administrate și la care se va face trimitere în continuare, în analiza elementelor constitutive pentru cea de-a doua infracțiune. Astfel, pe fondul implicării în întreaga activitate, devine explicabilă atitudinea inculpatei din momentul prinderii în flagrant, surprinsă de martorul I.M., care o prezintă ca având „un comportament disperat, în sensul că plângea și țipa”. b) Pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 se susține că nu există probe care să ateste că inculpata ar fi fost implicată în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, respectiv organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 -
Prealabil examinării pe fond a apărărilor, Înalta Curte constată că, deși formal inculpata a indicat pentru aceasta tot cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., în realitate se dorește a se demonstra că inculpata nu a săvârșit această faptă, că organizarea traficului de droguri a fost realizată de inculpații N.M.A. și P.I.A., iar inculpata doar s-a aflat în preajma acestora datorită relațiilor de prietenie cu inculpatul P.I.A. Din această perspectivă, aceste apărări vor fi examinate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., întrucât nu se invocă lipsa unui element constitutiv al acestei infracțiuni, ceea ce ar atrage achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., ci împrejurarea că fapta nu a fost comisă de inculpată, ci de ceilalți doi inculpați menționați [(ceea ce ar presupune achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.)]. Înalta Curte apreciază, însă, că apărările inculpatei nu sunt fondate, iar implicarea acesteia în organizarea traficului de droguri a fost pe deplin probată. Contrar declarațiilor inculpatei survenite ulterior recunoașterii inițiale, martorii N.M.A. și P.I.A. au susținut, constant, că inculpata a avut propria contribuție în desfășurarea activității infracționale. Solicitarea martorului P.I.A., depusă de inculpată în recurs, în sensul de a fi din nou audiat, nu modifică cu nimic situația de fapt reținută în cauză, câtă vreme vinovăția inculpatei nu a fost stabilită doar prin declarația acestui martor ci prin coroborarea tuturor probelor administrate (interceptările convorbirilor telefonice, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză). Din toate aceste probe rezultă că inculpata a inițiat întreaga activitate infracțională în care i-a implicat și pe inculpații N.M.A., P.I.A. Astfel, la solicitarea martorului T.C.G., prin intermediul prietenului ei P.I.A. l-a racolat pe inculpatul N.M.A., care a fost de acord să transporte droguri și l-a condus pe acesta la locuința martorului pentru stabilirea detaliilor. Argumentarea instanței de apel, în sensul că „racolarea” și „pregătirea” inculpatului N.M.A., sunt subsumate noțiunii de „organizare” ca element material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este corectă. Racolarea s-a realizat prin oferirea unei informații valorificate de inculpatul P.I.A. (de a găsi o persoană care să transporte droguri prin metoda îngurgitării), conducerea persoanei găsite de inculpat și punerea în legătură a acesteia cu martorul T.C.G. Tot din declara țiile coinculpaților menționați rezultă că inculpata a cunoscut că racolarea inculpatului N.M.A. s-a realizat pentru efectuarea transportului transfrontalier al unor droguri, acest fapt rezultând din activitatea ei concretă ulterioară, constând în aceea că împreună cu inculpatul P.I.A. s-au implicat în obținerea pașaportului pentru inculpatul N.M.A., s-au preocupat de pregătirea acestuia pentru îngurgitarea drogurilor, scop în care l-au pus să înghită bucăți de morcov. Preg ătirea inculpatului N.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri constituie, de asemenea, o activitate de „organizare” în sensul vizat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000. Examinând conținutul redărilor convorbirilor telefonice dintre inculpată și coinculpatul P.I.A. din 18 mai 2011 (cu o zi înainte de constatarea în flagrant a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), Curtea constată că acestea atestă, fără echivoc împrejurarea că inculpata cunoștea detaliile comiterii infracțiunilor de trafic internațional de droguri și trafic de droguri de mare risc. Astfel, relevantă sub aspectul implicării inculpatei este solicitarea acesteia de a cunoaște toate detaliile desfășurării acțiunii chiar și atunci când inculpatul se ferește să dea amănunte prin telefon (Ada: „.Zi-mi și mie așa … în mare.”), context în care inculpatul îi spune că urmează să-l trimită din nou pe inculpatul N. să transporte droguri: „încă o dată pentru B. sau pentru M.” pentru că „e foarte bun la înghițit”. În același context, inculpatul se pune de acord cu inculpata să-i spună martorului T.C.G. că inculpatul N.M.A. a adus drogurile în țară în loc de a le duce la Amsterdam (P.I.A.: „Ii zic (lui T.C.G. sn.) că am vorbit acum cu A. și de-abia a venit, de-abia a ajuns în țară, a fost să rezolve și a rezolvat tot. înțelegi? Că să-l trimit pentru B. sau pentru M. o dată să dea gherlă, că noi ne-am făcut relații în altă parte.”) înțelegerea dintre inculpați cu privire la ce îi vor spune martorului T.C.G. despre sosirea în țară a inculpatului N.M.A. demonstrează că ambii cunoșteau detaliile infracțiunii de trafic internațional de droguri. Totodată, inculpata este informată în legătură cu ceea ce inculpatul N. M.A. va trebui să spună persoanei din Olanda, la care drogurile trebuia să ajungă (P.I.A.: „(N.M.A. sn) a venit în țară, că s-a întâlnit cu unchiul său în Roma și … l-a pus pe avion și a venit acasă. Nu l-a lăsat să plece în Olanda la ei, în Amsterdam”.) Aceste împrejurări ce rezultă din redările convorbirilor telefonice sunt confirmate prin declarațiile coinculpaților N.M.A. și P.I.A. care, în plus, au arătat că banii obținuți din valorificarea drogurilor urmau să se împartă și cu inculpata. Deși inculpata a susținut că aceste redări ale convorbirilor telefonice cu inculpatul P.I.A. nu demonstrează participarea sa la comiterea faptei de trafic de droguri de mare risc, nu a oferit nicio explicație care să conducă la o altă interpretare a acestora. De asemenea, Curtea reține că din conținutul redărilor convorbirilor telefonice din 18 și 19 mai 2011, dintre inculpații P.I.A. și D.A. M., dintre acest inculpat și Bordei, dintre inculpat și o persoană necunoscută dar și declarațiile coinculpaților N.M.A. și P.I.A. rezultă, fără echivoc, că scopul deturnării transportului de droguri de mare risc și a introducerii lor în România a fost acela de a le valorifica pe piața românească. După ce au realizat că drogurile nu sunt bune pentru a fi valorificate întrucât se deterioraseră, inculpații au hotărât să le vândă destinatarului inițial, inculpatul S. P.L. Din procesul verbal de constatare în flagrant a infracțiunilor din data de 19 mai 2011 rezultă că inculpata a fost surprinsă împreună cu inculpații N.M. A. și P.I.A. deținând cantitatea de aproximativ 900 grame de cocaină destinată valorificării. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., apărarea inculpatei s-a referit la modalitatea pretins „nelegală” prin care au fost valorificare declarațiile coinculpaților care s-au prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Sub acest aspect, Înalta Curte apreciaz ă că valorificarea probatorie a declarațiilor date de martorii N.M.A. și P.I.A., coinculpați care s-au prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în cauza disjunsă de cea care formează obiectul prezentului dosar, se impune cu atât mai mult cu cât, aceștia au fost de acord să dea declarații în cauză, depozițiile acestora din cursul procesului penal au fost constant sincere și nu sunt unicul temei al soluției de condamnare, ci doar elemente probatorii apreciate în contextul altor probe pertinente, pe care Înalta Curte le-a analizat în considerentele prezentei decizii. Ca atare, este lipsit ă de temei și susținerea recurentei inculpate în sensul că soluția instanței de fond s-ar fi întemeiat exclusiv pe declarațiile coinculpaților. Dimpotriv ă, declarația inculpatei nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate urmând a fi înlăturată ca fiind nesinceră. Declara ția martorului T.C.G. față de care cauza s-a disjuns fiind cercetat pentru participarea sa la comiterea faptelor într-un dosar penal separat, nu poate fi valorificată, întrucât cu privire la aspectele esențiale, în mod evident acesta nu se putea autoincrimina. În ceea ce privește declarația investigatorului sub acoperire trebuie remarcat că acesta a fost autorizat la data de 20 mai 2011, așa încât nu avea cum să cunoască împrejurări anterioare acestei date, respectiv activitatea infracțională a inculpatei desfășurată înainte de acest moment. Cu caracter subsidiar, inculpata a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare. Nici această critică nu este fondată. În favoarea inculpatei au fost deja reținute largi circumstanțe atenuante, cu efectul coborârii sub minimul special al pedepselor aplicate. În același timp, gravitatea sporită a infracțiunilor comise, cantitatea mare de droguri de mare risc ce a făcut obiectul infracțiunii și necesitatea păstrării unei proporții juste între pedepsele aplicate inculpatei (8 ani închisoare) și cele ce au fost aplicate inculpaților care s-au prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (7 ani închisoare) fac ca solicitarea inculpatei de reducere a pedepsei să nu poată fi primită. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.A.M. împotriva deciziei penale nr. 273/ A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.