ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

368 din

03 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în baza art. 10 din

Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata D.A.M.,

la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 65 alin. (l) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen.

În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.

(l) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64

alin. (l) lit. teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 65 alin. (l) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata a executat pedeapsa

de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64

alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei

principale potrivit art. 66 C. pen.

În

baza art. 18 raportat la art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea, în vederea distrugerii, cantitățile: 771,4 grame cocaină, 10,77

grame cocaină, 123,18 grame cocaină și 11,46 grame cocaină și 5,71 grame

cocaină aflate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 021312

din 27 iunie 2011, cu obligația păstrării contraprobei potrivit art. 18 alin.

(l) teza finală din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.

Pentru

a pronun

ța

această sentință, instanța de fond a reținut

că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. l048/P/2011, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților: N.M.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor de introducere de droguri de mare risc fără drept pe

teritoriul României și deținere de droguri de mare risc fără drept, fapte

prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

P.I.A. pentru s

ăvârșirea

infracțiunilor de organizare, recrutare și instruire de persoane în vederea

săvârșirii faptei de trafic de droguri, complicitate la săvârșirea infracțiunii

de introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României și deținere de

droguri de mare risc, fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

S.P.L. pentru s

ăvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc fără drept, complicitate la

infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen., raportat la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Prin

acela

și

rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpatei D.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de recrutare și instruire de

persoane în vederea săvârșirii faptei de trafic de droguri și deținere de

droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din Legea 143/2000

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a

dispus disjungerea materialului de urm

ărire penală sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de către numitul T.C. și continuarea

cercetărilor într-un dosar separat.

Prin

sentin

ța

penală nr. 935 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în dosarul nr. 55904/3/2011, au fost condamnați inculpații N.M.A., P.I.A.

și S.P.L., reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. și s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpata D.A.M., în

acest din urmă dosar efectuându-se cercetare judecătorească finalizată prin

pronunțarea sentinței nr. 368 din 03 mai 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, apelată în prezenta cauză.

În

cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata D.A.M., potrivit art. 70

alin. (2) C. proc. pen., declarația acesteia fiind atașată la dosar.

De

asemenea, au fost administrate probe

în susținerea acuzării, respectiv audierea

investigatorului cu identitate protejată „I.M.” nume de cod; iar în apărare au

fost audiați martorii T.C.G. și T.Șt.A., precum și proba cu înscrisuri în

circumstanțiere.

Din

oficiu, dup

ă

consultarea părților, Tribunalul a dispus audierea coinculpaților S.P.L., N.M.A.

și P.I.A., cărora li s-a atras atenția ca prin declarațiile pe care le vor da

să nu se autoincrimineze, ținând seama de împrejurarea că în dosarul disjuns nu

s-a pronunțat o hotărâre definitivă.

Examin

ând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în

data de 19 mai 2011,

lucrătorii de politie din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Serviciul Antidrog

aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe linia prevenirii și

combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, în baza unor informații

și indicii, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații P.I.A. și

N.M.A. dețin o importantă cantitate de droguri.

În

aceste condi

ții

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a dispus delegarea lucrătorilor

de poliție din cadrul structurii susmenționate în sensul efectuării de

activități specifice pentru stabilirea modului concret în care aceste persoane

acționează cât și pentru prinderea acestora în flagrant.

Astfel,

în

după-amiaza zilei de 19 mai 2011 în zona intersecției străzilor Theodor Palady

și Ozana din București, sector 3, a fost observat autoturismul marca F.M. de

culoare gri parcat pe un trotuar, iar în apropiere se aflau inculpații P.I.A. și

N.M.A. însoțiți de inculpata D.A.M. După aproximativ 10 minute cei trei au

intrat în autoturism și s-au îndreptat către sediul Băncii R. situat în zona

B-dul 1 Decembrie 1918. În locul respectiv, autoturismul a fost oprit chiar în

dreptul sucursalei băncii iar inculpatul N.M.A. a intrat în incinta acesteia.

în tot acest timp cei trei inculpați au fost urmăriți pas cu pas de către

organele de poliție.

În

aceste condiții cunoscând faptul că aceștia dețin o importantă cantitate de

droguri lucrătorii de poliție au intervenit, procedând la imobilizarea lor.

Fiind

întrebați

dacă dețin substanțe sau bunuri interzise la deținere, inculpatul P.I.A. a

declarat că în portbagajul autoturismului Ford se găsesc droguri care aparțin

inculpatului N.M.A. La rândul său, inculpatul N.M.A. a confirmat existența

drogurilor, adăugând că în locul respectiv se găsesc mai multe casete cu

cocaină pe care le-a înghițit mai întâi, după care le-a eliminat pe cale

naturală și că mai deține în organism aproximativ 13 casete.

În

continuare, în prezența martorilor asistenți P.L. și S.N., s-a procedat la

percheziționarea autoturismului.

Într-un

troler aparținând inculpatului N.M.A. și aflat în portbagajul autoturismului,

s-au găsit 76 casete întregi și 4 jumătăți de casete ce conțineau o substanță

pulverulentă de culoare albă, fiind împachetate în trei pungi diferite.

În

același troler au fost găsite și ridicate mai multe tichete electronice și

boarding-pass-uri privind călătoriile efectuate de către inculpatul N.M.A. în

străinătate în vederea intrării în posesie și transportării drogurilor. Din

examinarea acestora dar și a vizelor de călătorie existente pe pașaportul său

turistic a rezultat că inculpatul N.M.A. s-a deplasat pe rutele

București-Grecia (Atena) - Spania (Barcelona) - Bolivia (Santa Cruz) - Brasilia

(Sao Paolo) - Italia (Roma) - România (București).

Dup

ă efectuarea

controlului autoturismului, inculpatul N.M.A. a fost dus la Spitalul de Urgență

Floreasca unde a fost ținut sub observație medicală de specialitate până în

dimineața zilei de 21 mai 2011 când a eliminat și ultima casetă de cocaină din

cele 13 rămase neeliminate la momentul prinderii în flagrant.

Potrivit

raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 143047 din 20 mai 2011, s-a

constatat că drogurile găsite în portbagajul autoturismului erau în cantitate

de 783,6 grame cocaină, iar cele 13 cușete eliminate pe cale naturală,

ulterior, de către inculpatul N.M.A., erau în cantitate de 130,35 grame

cocaină, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 143045 din 23

mai 2011, împreună totalizând 913,95 grame cocaină.

Anterior

prinderii sale

în

flagrant, inculpatul N.M.A. discutase cu un individ cunoscut cu apelativul de

„Victor", cetățean străin, identificat ulterior în persoana inculpatului S.P.L.,

cu privire la venirea acestuia în București pentru a prelua cantitatea de

cocaină în cauză. Mai mult, în momentul depistării de către organele de

poliție, inculpatul N.M.A. se afla la sediul Băncii R. pentru a primi o sumă de

bani trimisă de către inculpatul S.P.L. prin sistemul de transfer Western Union

pentru a-și procura mâncare și a închiria o cameră de hotel în vederea

eliminării cocainei rămase. Ulterior prinderii sale în flagrant și aflându-se

internat la Spitalul de Urgență Floreasca, inculpatul N.M.A. a informat

organele de poliție cu privire la această situație și le-a precizat că

inculpatul S.P.L. este, de fapt, destinatarul drogurilor și cel care a făcut

conexiunile necesare pentru a intra în posesia cantității respective de cocaină

în Bolivia.

În

aceste condi

ții

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a emis în cauză ordonanța nr. 38

A din data de 20 mai 2011 prin care investigatorul sub acoperire cu nume de cod

„I.M.” a fost autorizat să dețină cantitatea de 1 Kg. cocaină pentru o perioadă

de 15 zile; precum și ordonanța nr. 39 A din data de 20 mai 2011 prin care s-a

dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de

783,6 grame cocaină (cantitate care fusese eliminată până la momentul respectiv

de către inculpatul N.M.A.), cu substituirea totală a acesteia, droguri ce

urmau a fi livrate de investigatorul sub acoperire „I.M.” numitului „V.”,

conform înțelegerii prealabile existente între acesta din urmă și inculpatul N.M.A.

În

vederea probării activității infracționale a persoanelor în cauză, prin

ordonanța nr. 243/A/2011 s-a dispus efectuarea, cu titlu provizoriu a

înregistrării audio-video în mediul ambiental a întâlnirilor și discuțiilor

directe având ca obiect livrarea de droguri purtate de către investigatorul sub

acoperire I.M., numitul V., precum și alte persoane din anturajul acestuia care

se ocupă cu livrarea de droguri, pentru o durată de 48 de ore, începând cu data

de 20 mai 2011, ora

18:00

p

ână la

data de 22 mai 2011, ora 18:00, ordonanță confirmată de către Tribunalul

București prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2011.

Pe

parcursul

șederii

în spital, inculpatul N.M.A. a fost contactat telefonic de către inculpatul S.P.L.,

care i-a spus că a ajuns în București și că dorește să se întâlnească cu el

pentru a intra în posesia drogurilor.

Urm

ând instrucțiunile

primite din partea lucrătorilor de poliție, inculpatul N.M.A. i-a comunicat

inculpatului S.P.L. că a fost nevoit să plece din București cu părinții însă

drogurile sunt la prietena sa „A.” (în fapt investigatorul sub acoperire I.M.)

care se va întâlni cu el pentru a i le preda.

În

aceste

împrejurări,

investigatorul sub acoperire a fost sunat de către inculpatul S.P.L. care i-a

cerut să se întâlnească în fața R.C.S., situată vis-a vis de Hotelul M., pentru

a intra în posesia drogurilor.

În

paralel, inculpatul S.P.L. era ținut sub supraveghere de către lucrători de

poliție din momentul aterizării pe Aeroportul O.

În

continuare, în seara zilei de 20 mai 2011 a avut loc întâlnirea dintre

investigatorul sub acoperire și inculpatul S.P.L., în locul stabilit telefonic

de către acesta. La întâlnire, inculpatul a părut destul de agitat și

suspicios, afirmând că se temea ca „A.” să nu fie arestat de poliție și că lui

i s-ar putea întâmpla același lucru, motiv pentru care i-a cerut

investigatorului, în mod insistent, să meargă într-un loc sigur pentru a intra

în posesia drogurilor. Cedând insistențelor inculpatului, investigatorul sub

acoperire a condus autoturismul până pe strada Lanțului, aflată la aproximativ

100 m de locul inițial întâlnirii, a coborât din autoturism și i-a dat

inculpatului din portbagaj troienii unde se afla cantitatea de cocaină.

În

momentul în care inculpatul S.P.L. a luat trolerul în care se afla cocaina și a

încercat să se îndepărteze de autoturism a fost imobilizat de către lucrătorii

de poliție. În prezența martorului asistent G.V., s-a trecut la

percheziționarea trolerului, găsindu-se cantitatea de cocaină care fusese

substituită în baza ordonanței de livrare emise în cauză.

Prin

rezolu

ția

nr. 709/D/P/2011, s-a dispus disjungerea cauzei în privința numiților P.I.A., N.M.A.

și alte persoane în vederea conexării la dosarul nr. 1048/D/P/2011, iar prin

rezoluția nr. 1492/D/P/2011 (dosar format în urma disjungerii) din data de 12

iulie 2011 s-a dispus conexarea dosarului 1492/D/P/2011 la dosarul 1048/D/P/2011.

Din

probele administrate

în

cauză, instanța de fond a reținut că la începutul lunii aprilie 2011 inculpatul

N.M.A. a fost abordat de către inculpatul P.I.A. care i-a spus că prietena lui,

inculpata D.A.M. zisă „A.” avea cunoștință de faptul că un individ „C.” caută o

persoană care să meargă în străinătate, să transporte droguri și că s-au gândit

că el ar fi o bună alegere în acest sens. Pentru a-l convinge că totul va fi în

regulă și că „afacerea este sigură”, inculpatul P.I.A. i-a precizat

inculpatului N.M.A. că și el a făcut un transport de droguri în decembrie 2010

și că totul a decurs fără probleme.

Inculpatul

N.M.A. a acceptat, iar

în

ziua imediat următoare a mers însoțit de inculpata D.A.M. la „C.” acasă, acesta

din urmă explicându-i tot ce are de făcut pentru a transporta drogurile

menționându-i că modalitatea de transport este ingestia.

At

ât inculpatul P.I.A. cât

și numitul „C.” l-au asigurat pe inculpatul N.M.A. că dacă din întâmplare una

din casetele cu droguri se va sparge nu i se va întâmpla nimic.

În

zilele următoare au avut loc mai multe întâlniri între inculpații P.I.A., D.A.M.

și N.M.A. ocazie cu care acesta din urmă a exersat să vadă dacă poate să

înghită casete cu droguri, folosind drept model morcovi tăiați corespunzător

dimensiunilor casetelor.

S-a

precizat

și

faptul că inculpatul P.I.A., la momentul recrutării inculpatului N.M.A., nu era

în relații bune cu numitul „C.” și nu dorea ca acesta să știe că este implicat

în vreun fel. Planul inculpaților P.I.A., N.M.A. și D.A.M. era să folosească

relațiile numitului C. pentru a intra în posesia drogurilor și apoi respectivul

transport de droguri să fie deturnat și adus în România unde urma să fie

valorificat în beneficiul acestora.

Banii

pentru emiterea pa

șaportului

inculpatului N.M.A. au fost dați de către numitul „C.” iar inculpații D.A.M. și

P.I.A. l-au însoțit pe acesta la Serviciul Pașapoarte pentru a-l obține.

La

începutul

lunii aprilie 2011, inculpatul N.M.A. a părăsit România cu un autocar al firmei

L.T. cu destinația Grecia unde s-a întâlnit cu niște cetățeni nigerieni care

l-au trimis în Barcelona la omul lor de legătură pentru America de Sud,

inculpatul S.P.L.

În

Barcelona, inculpatul N.M.A. a constatat că datele „afacerii” s-au schimbat în

sensul că trebuia să transporte drogurile într-un bagaj. Întrucât i s-a părut

periculos acesta a refuzat împrejurare în care inculpatul S.P.L., i-a spus că-l

trimite la niște indivizi din Bolivia de unde urma să transporte cocaină prin

metoda îngurgitării, destinația finală a drogurilor fiind Amsterdam.

Inculpatul

N.M.A. a fost de acord cu aceast

ă variantă și prin intermediul inculpatului S.P.L.

a ajuns în Bolivia unde a petrecut 3 săptămâni și la finalul cărora a

îngurgitat aproximativ 1 Kg. de cocaină în vederea transportului. Biletele de

călătorie pe rutele Barcelona-Bolivia, Bolivia - Sao Paolo – Roma - Amsterdam

i-au fost furnizate de către inculpatul S.P.L.

Cu

ocazia declara

ției

din data de 28 iulie 2011, inculpatul S.P.L. a afirmat că i s-a cerut de către

un individ african cunoscut cu apelativul de „M.” să se întâlnească cu

inculpatul N.M.A. pentru a vedea cum arată întrucât la un moment dat, în

viitor, urmează să se întâlnească cu el pentru a prelua niște droguri.

Referitor la acest cetățean african inculpatul nu poate oferi multe detalii

însă adaugă, că imediat după discuția cu acesta a fost sunat de către o

individă cunoscută cu numele de „S.” sau „M.” care i-a spus același lucru și

i-a dat și numărul de telefon al inculpatului N.M.A. În continuare, inculpatul

S.P.L., a declarat că a făcut totul și anume: cazarea inculpatului N.M.A. la el

în apartament, înmânarea biletelor de călătorie și comunicarea către acesta a

numelor persoanelor de contact din Bolivia precum și a rutei pe care trebuie să

o

urmeze

pentru a intra

în

posesia drogurilor și ulterior să le transporte, la cererea persoanei de sex

feminin cunoscută cu numele de „S.” sau „M.”.

Pe

parcursul

șederii

în Bolivia, inculpatul N.M.A. a vorbit cu inculpatul P.I.A. care i-a cerut să

se întoarcă în țară cu cocaina pentru a o comercializa, conform înțelegerii

prealabile. Astfel, făcând o escală la Roma în drumul său către Amsterdam,

inculpatul nu a mai respectat înțelegerea avută cu inculpatul S.P.L. și și-a

continuat drumul către București conform înțelegerii prealabile avute cu

inculpații D.A.M. și P.I.A. Biletul de avion pe ruta Roma - București a fost

procurat de către inculpatul P.I.A.

Pe

data de 18 mai 2011, inculpatul N.M.A. a ajuns

în România și însoțit de către

inculpatul P.I.A. s-a deplasat în orașul Călărași unde s-a cazat la un hotel și

a eliminat o parte din casetele de cocaină care, de altfel, au fost găsite de

către lucrătorii de poliție în momentul prinderii în flagrant.

Întrucât

după eliminarea parțială a casetelor, cei doi inculpați au considerat că o

parte din acestea sunt distruse, iar cocaina este compromisă și pe cale de

consecință nu pot s-o vândă în România cum intenționaseră, s-a hotărât ca

inculpatul N.M.A. să-l contacteze pe inculpatul S.P.L. și să-i spună că a avut

loc o abatere de la plan din motive familiale și independente de voința sa și

că ar fi indicat ca acesta să vină în România să-și recupereze drogurile iar ei

să obțină banii aferenți transportului acesteia.

Inculpatul

S.P.L., a men

ționat

în plus că a venit în București să preia drogurile la cererea aceleiași

individe cunoscută cu numele de „S.” sau „M.” și că trebuia să le ducă în

Amsterdam să le predea acesteia.

A

șa cum s-a reținut

anterior, inculpații P.I.A., N.M.A. și D.A.M. au fost prinși în flagrant,

deținând cantitatea de cocaină, introdusă în țară de către N.M.A., iar

inculpatul S.P.L., a fost depistat în momentul în care a intrat, în posesia

aceleiași cantități de cocaină, cantitate livrată de către investigatorul sub

acoperire.

Fiind

audiat

ă

în cursul procesului penal, inculpata D.A.M.,

deși inițial a recunoscut participarea

sa la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată,

ulterior a negat implicarea sa, motivând că a fost sfătuită la urmărire penală

să recunoască infracțiunile comise, întrucât atât ea, cât și tatăl său, care

este polițist, vor avea o situație mai ușoară.

A

men

ționat

că singurele probe împotriva sa sunt declarațiile numiților P.I.A. și N.M.A. care

doresc să o încrimineze pe ea și pe numitul T.C. în dorința de a scăpa ei de

acuzații, iar relația cu P.I.A. a fost de natură sentimentală și că apelurile

telefonice purtate cu acesta se referă exclusiv la această relație, inculpata

neavând cunoștință de activitatea infracțională a acestui inculpat.

Din

declara

țiile

martorului N.M.A. a rezultat că a fost contactat de martorul P.I.A. care i-a

adus la cunoștință faptul că numitul C. are nevoie de o persoană care să

transporte droguri (cocaină) din Bolivia în Olanda, informație pe care martorul

P.I.A. o avea de la Ada, respectiv inculpata D.A.M. Despre ruta pe care avea să

o urmeze, modalitatea de transport (ingestie), persoanele de contact și suma pe

care

urma s

ă

o primească ca rezultat al călătoriei sale (respectiv 4000 euro care trebuiau

împărțiți între martor, inculpată și martorul P.I.A.), martorul a fost informat

de către numitul C. în prezența inculpatei D.A.M.

Martorul

a mai precizat c

ă

la întâlnirile cu numitul „C.”, acesta nu i-a spus exact cantitatea de cocaină

pe care trebuia să o transporte însă, a exersat împreună cu Iulian acest lucru

folosind morcovi care erau tăiați în așa fel încât să aibă dimensiunea casetei

de cocaină, de față fiind și A.

Acela

și martor a mai

declarat că anterior plecării spre Bolivia (via Grecia-Spania) nu poseda

pașaport, iar banii pentru plata taxei de eliberare a pașaportului, i-au fost

înmânați de C., fiind trimiși de cineva din Grecia, iar la Serviciul Pașapoarte

a fost însoțit de către I. și A. C. i-a spus martorului că va primi o sumă de

bani pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie, de față fiind inculpata și

martorul P.

În

continuare, martorul a relatat că înainte de a pleca din țară la data de 06

aprilie 2011, s-a întâlnit cu inculpata și cu martorul P.I.A. și, împreună, au

hotărât să aducă cocaina în țară și să o vândă, iar banii obținuți să-i împartă

egal.

Depozi

ția martorului N.M.A.

a fost susținută de declarația martorului P.I.A., de interceptările telefonice

realizate în cauză și de depoziția investigatorului cu identitate protejată.

Astfel,

martorul P.I.A. a mai relatat c

ă în cursul lunii aprilie 2011 inculpata i-a comunicat că

o cunoștință de a ei are nevoie de o persoană care să transporte droguri din

America Latină în Europa, mai exact în Olanda, motiv pentru care acest martor l-a

contactat pe martorul N.M.A. care a fost de acord să efectueze transportul

respectiv.

În

privința rutei de deplasare, modalității de transport a cocainei și a

persoanelor de contact s-au purtat discuții împreună cu numitul C. la care a

asistat și inculpata, inclusiv când martorul N.M.A. exersa metoda de ingestie.

Totodat

ă, martorul a mai

declarat că împreună cu inculpata l-au însoțit pe martorul P.I.A. la Serviciul

Pașapoarte în vederea obținerii documentului pentru călătoria ce urma să o

efectueze, iar înaintea plecării acestuia din țară au stabilit ca drogurile să

nu fie transportate în Olanda și predate martorului S.P.L. ci să le aducă în

tară și să le valorifice iar banii obținuți să îi împartă în mod egal.

Tribunalul

a avut

în

vedere și transcrierea înregistrărilor telefonice de la dosarul cauzei, mai

exact convorbirile dintre inculpată și martorul P.I.A. din datele de 18 mai 2011

și 19 mai 2011, din care a rezultat că inculpata avea cunoștință de scopul

călătoriei martorului N.M.A., împrejurarea că acesta s-a întors în țară cu

marfa respectivă care urma să fie valorificată de cei trei și că luau în calcul

ca martorul N. să mai efectueze un transport, precum și de scuza oferită de

acest martor față de S.P.L. că nu s-au întâlnit în Olanda (așa cum fusese

îndrumat de numitul C.).

Nu

în

ultimul rând, Tribunalul a mai avut în vedere declarația investigatorului cu

identitate protejată „I.M.”, nume de cod, care descrie comportamentul

inculpatei în momentul realizării flagrantului „plângea și

țipa”, comportament

care coroborat cu probele analizate anterior trădează implicarea inculpatei în

comiterea infracțiunilor de care este acuzată.

Prin

urmare, sus

ținerile

inculpatei nu s-au coroborat, în condițiile art. 69 C. proc. pen., cu faptele

și împrejurările ce au fost analizate mai sus.

Astfel,

Tribunalul nu a re

ținut

apărarea inculpatei că a fost supusă unor presiuni pentru a recunoaște faptele,

întrucât pe de o parte la audieri a fost asistată de avocat din oficiu iar pe

de altă parte atitudinea pasivă a inculpatei, care deși susține că a fost

vătămată în drepturile sale, nu s-a adresat organelor abilitate pentru

lămurirea situației.

De

asemenea, instan

ța

de fond nu a reținut nici apărarea conform căreia cei doi coinculpați, martorii

din această cauză N.M.A. și P.I.A., au declarat împotriva sa pentru a scăpa ei

de acuzații întrucât atitudinea acestora de recunoaștere a faptelor comise este

constantă, nu și-au schimbat depozițiile nici la urmărire penală nici în fața

instanței de judecată, astfel încât dacă cei doi martori și-au recunoscut

vinovăția nu se poate pune problema că s-au dezvinovățit pe ei pentru a acuza o

altă persoană.

Situa

ția de fapt reținută

de instanța de fond, a rezultat din următoarele mijloace de probă:

proces-verbal de prindere în flagrant a inculpaților N.M.A., P.I.A. și D.A.M.;

raport de constatare tehnico-științifică nr. 143027 din 20 mai 2011; raport de

constatare tehnico-științifică nr. 143045 din 23 mai 2011; declarațiile

martorilor asistenți S.N. și P.L.; biletele de călătorie aparținând

inculpatului N.M.A. din care rezultă rutele urmate de către acesta pentru a

intra în posesia drogurilor și a le transporta ulterior; proces verbal de

prindere în flagrant a inculpatului S.P.L.; proces-verbal de redare a

discuțiilor purtate de către inculpatul S.P.L. cu investigatorul sub acoperire

I.M., discuții înregistrate în baza ordonanței provizorii emise în cauză;

declarația martorului asistent G.V.; bilet de externare din spital a

inculpatului N.M.A.; procese verbale de redare a convorbirilor dintre

inculpații N.M.A. și S.P.L. și dintre inculpații P.I.A. și D.A.M., interceptate

în baza autorizațiilor emise în cauză; raport de constatare tehnico-științifică

nr. 1567014 din 26 mai 2011 privind expertizarea urmelor papilare ridicate de pe

pungile în care au fost ambalate ovulele cu cocaină; declarațiile inculpaților

N.M.A., P.I.A., S.P.L. și D.A.M.

În

drept,

faptele

inculpatei D.A.M. care

în

luna aprilie 2011 împreună cu inculpatul P.I.A. l-a recrutat și instruit pe

inculpatul N.M.A. în vederea efectuării de transporturi de droguri în

străinătate, iar la data de 19 mai 2011 a fost prinsă în flagrant deținând

împreună cu inculpații P.I.A. și N.M.A. cantitatea de aproximativ 900 grame

cocaină întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de recrutare și

instruire de persoane în vederea săvârșirii faptei de trafic de droguri și

deținere de droguri de mare risc fără drept, fapte prevăzute de art. 10 din

Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Av

ând în vedere cele

expuse, Tribunalul a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea care să

răspundă scopului acesteia definit prin art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpata

D.A.M., solicitând achitarea sa în baza art. 10

lit. d) C. proc. pen., arătând că la judecarea cauzei nu au existat probe

evidente care să ducă la acuzarea sa, aceasta aflându-se pur și simplu alături

de inculpații

N.M.A.

și P.I.A. care-i erau prieteni. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea

pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Instanța de apel a

apreciat criticile ca fiind neîntemeiate.

Sub aspectul

vinovăției s-a arătat, argumentat, prin trimitere la probele administrate, că

inculpata a comis infracțiunile deduse judecății, situația de fapt fiind cert

stabilită în sensul că, în cursul lunii aprilie 2011, inculpata, împreună cu

inculpatul P.I.A., l-a recrutat și instruit pe inculpatul N.M.A. în vederea

efectuării de transporturi de droguri în străinătate, iar în data de 19 mai

2011 a fost prinsă în flagrant deținând împreună cu inculpații N.M.A. și P.I.A.

cantitatea de aproximativ 900 gr. cocaină destinată valorificării.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, de asemenea, criticile inculpatei au fost apreciate ca nefondate,

reținându-se că pedepsele aplicate de prima instanță, ca și modalitatea de

executare, sunt proporționale cu gravitatea faptelor, dar și cu circumstanțele personale

ale inculpatei.

În consecință, prin

decizia penală nr. 273/ A din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpata

D.A.M., invocând următoarele motive:

prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., arătând că hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cea mai mare parte a deciziei

fiind ocupată de istoricul dosarului, iar motivarea propriu, zisă este formată

din susțineri și ipoteze lipsite de orice bază probatorie, fără să răspundă la

numeroase motive de apel.

prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., susținându-se că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracțiunile pentru

care inculpata a fost trimisă în judecată.

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., respectiv hotărârea

este contrară legii în ceea ce privește aprecierea probelor, dându-se o valență

sporită declarațiilor infractorilor, martori și ignorându-se celelalte probe

administrate în cauză.

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., ce vizează erorile grave

de fapt, succesive, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri

greșite.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea

pedepsei, solicitându-se reducerea acesteia și schimbarea modalității de

executare prin aplicarea art. 81 C. pen.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de

inculpată, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

În susținerea acestui

motiv de recurs se arată că cea mai mare parte a deciziei este ocupată de

istoricul cauzei, astfel încât motivarea propriu – zisă se rezumă la un sfert

din cuprinsul actului.

Înalta Curte reține,

sub acest aspect, că orice hotărâre pronunțată, într-o cale de atac, cuprinde referiri

la hotărârea supusă examinării, iar modul în care desfășurarea procesului penal

până la acel moment este redată, într-o formă mai largă sau doar în esență,

este la latitudinea judecătorului redactor, fără nicio legătură, însă, cu cazul

de casare la care se face referire.

Art. 385

9

pct.

9 C. proc. pen., are în vedere ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, ori, din această perspectivă, Înalta Curte

constată critica nefondată, din cuprinsul deciziei recurate rezultând o analiză

completă a probelor care susțin hotărârea de condamnare a inculpatei.

Recurenta face o

confuzie voită între motivele de apel și argumentele aduse în susținerea

acestora atunci când arată că instanța de apel nu ar fi răspuns „numeroaselor motive

de apel”.

În realitate,

inculpata a invocat două motive de apel: unul cu caracter principal, prin care

a criticat greșita sa condamnare și a solicitat achitarea în baza art. 10 lit.

d) C. proc. pen. și cel de-al doilea, cu caracter subsidiar, prin care a

criticat greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului

și schimbarea modalității de executare.

Ambele motive de apel

au fost analizate de instanță și, chiar dacă nu s-a răspuns, punctual, fiecărui

argument din susținerea apelului, în cuprinsul deciziei au fost analizate

probele ce au condus la stabilirea situației de fapt și reținerea vinovăției

inculpatei, precum și motivele pentru care s-a apreciat că pedeapsa este just

individualizată de prima instanță.

Cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Inculpata recurentă susține,

cu referire la acest caz de casare, că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale niciuneia dintre cele două infracțiuni pentru care a fost

trimisă în judecată, sens în care solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

a) Pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se

arată că împrejurarea concretă de fapt în care la momentul flagrantului,

inculpata se afla în autoturismul lui P.I.A., în interiorul căruia se găsea

drogul descoperit de organele de poliție, nu poate echivala cu o deținere în

sensul prevederilor legale, neprobându-se că inculpata avea cunoștință de

existența drogurilor.

Înalta Curte reține

că inculpata, în prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală, a

recunoscut săvârșirea faptelor, neînțelegând să uzeze de dreptul la tăcere și

având cunoștință că orice declară poate fi folosit și împotriva sa.

Ulterior, fără nici

motivare convingătoare, inculpata a revenit asupra declarațiilor de

recunoaștere, însă, în mod corect, ambele instanțe au constatat că declarațiile

inițiale, de asumare a faptelor, se coroborează cu întreg materialul probator

administrat.

Participarea

inculpatei la comiterea infracțiunii de trafic de droguri în forma deținerii

rezultă din analiza desfășurării întregii activități infracționale, constând în

realizarea actelor materiale de organizare a traficului de droguri, respectiv

în recrutarea și pregătirea inculpatului N.M.A. în perspectiva unui scop comun

urmărit de toți inculpații, acela de a beneficia de valorificarea drogurilor.

În acest context,

momentul constatării în flagrant a infracțiunii dobândește semnificația unui

act material de deținere în scopul valorificării.

Inculpata cunoștea că

în autoturism sunt droguri, întrucât era implicată în organizarea traficului de

droguri, astfel cum rezultă fără dubiu din probele administrate și la care se

va face trimitere în continuare, în analiza elementelor constitutive pentru cea

de-a doua infracțiune.

Astfel, pe fondul

implicării în întreaga activitate, devine explicabilă atitudinea inculpatei din

momentul prinderii în flagrant, surprinsă de martorul I.M., care o prezintă ca

având „un comportament disperat, în sensul că plângea și țipa”.

b) Pentru infracțiunea

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 se susține că nu există probe care

să ateste că inculpata ar fi fost implicată în vreuna din modalitățile

prevăzute de lege, respectiv organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor

prevăzute la art. 2 - 9.

Prealabil examinării

pe fond a apărărilor, Înalta Curte constată că, deși formal inculpata a indicat

pentru aceasta tot cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., în realitate se dorește a se demonstra că inculpata nu a săvârșit

această faptă, că organizarea traficului de droguri a fost realizată de

inculpații N.M.A. și P.I.A., iar inculpata doar s-a aflat în preajma

acestora datorită relațiilor de prietenie cu inculpatul P.I.A.

Din această

perspectivă, aceste apărări vor fi examinate în cadrul cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., întrucât nu se invocă lipsa unui

element constitutiv al acestei infracțiuni, ceea ce ar atrage achitarea în baza

art. 10 lit. d) C. proc. pen., ci împrejurarea că fapta nu a fost comisă de

inculpată, ci de ceilalți doi inculpați menționați [(ceea ce ar presupune achitarea

în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.)].

Înalta Curte

apreciază, însă, că apărările inculpatei nu sunt fondate, iar implicarea acesteia

în organizarea traficului de droguri a fost pe deplin probată.

Contrar declarațiilor

inculpatei survenite ulterior recunoașterii inițiale, martorii N.M.A. și P.I.A.

au susținut, constant, că inculpata a avut propria contribuție în desfășurarea

activității infracționale.

Solicitarea martorului

P.I.A., depusă de inculpată în recurs, în sensul de a fi din nou audiat, nu

modifică cu nimic situația de fapt reținută în cauză, câtă vreme vinovăția

inculpatei nu a fost stabilită doar prin declarația acestui martor ci prin

coroborarea tuturor probelor administrate (interceptările convorbirilor

telefonice, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză).

Din toate aceste

probe rezultă că inculpata a inițiat întreaga activitate infracțională în care

i-a implicat și pe inculpații N.M.A., P.I.A.

Astfel, la

solicitarea martorului T.C.G., prin intermediul prietenului ei P.I.A. l-a

racolat pe inculpatul N.M.A., care a fost de acord să transporte droguri și l-a

condus pe acesta la locuința martorului pentru stabilirea detaliilor.

Argumentarea instanței

de apel, în sensul că „racolarea” și „pregătirea” inculpatului N.M.A., sunt

subsumate noțiunii de „organizare” ca element material al laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este corectă.

Racolarea s-a

realizat prin oferirea unei informații

valorificate de inculpatul P.I.A. (de a găsi

o persoană care să transporte droguri prin metoda îngurgitării), conducerea

persoanei găsite de inculpat și punerea în legătură a acesteia cu martorul T.C.G.

Tot

din declara

țiile

coinculpaților menționați rezultă că inculpata a cunoscut că racolarea

inculpatului N.M.A. s-a realizat pentru efectuarea transportului

transfrontalier al unor droguri, acest fapt rezultând din activitatea ei

concretă ulterioară, constând în aceea că împreună cu inculpatul P.I.A. s-au

implicat în obținerea pașaportului pentru inculpatul N.M.A., s-au preocupat de

pregătirea acestuia pentru îngurgitarea drogurilor, scop în care l-au pus să

înghită bucăți de morcov.

Preg

ătirea inculpatului N.M.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri constituie,

de asemenea, o activitate de „organizare” în sensul vizat de dispozițiile art. 10

din Legea nr. 143/2000.

Examinând

conținutul redărilor convorbirilor telefonice dintre inculpată și

coinculpatul

P.I.A. din 18 mai 2011 (cu o zi înainte de constatarea

în

flagrant a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), Curtea constată că

acestea

atestă,

fără echivoc împrejurarea că inculpata cunoștea detaliile comiterii

infracțiunilor de trafic internațional de droguri

și trafic de droguri de mare risc.

Astfel,

relevantă sub aspectul implicării inculpatei este solicitarea acesteia de a

cunoaște

toate detaliile desfășurării acțiunii chiar și atunci când inculpatul se

ferește să dea amănunte prin telefon (Ada: „.Zi-mi și mie așa … în mare.”),

context în care

inculpatul îi spune că urmează să-l trimită din nou pe

inculpatul N. să transporte

droguri: „încă o dată pentru B. sau

pentru M.” pentru că „e foarte bun la

înghițit”.

În

același context, inculpatul se pune de acord cu inculpata să-i spună martorului

T.C.G. că inculpatul N.M.A. a adus

drogurile în țară în

loc de a le duce la Amsterdam (P.I.A.: „Ii zic

(lui T.C.G. sn.)

că am vorbit acum cu A. și de-abia a venit, de-abia a ajuns în țară, a fost să

rezolve și a rezolvat tot. înțelegi? Că să-l trimit pentru

B.

sau pentru M. o dată să dea gherlă, că noi ne-am făcut relații în altă parte.”)

înțelegerea dintre inculpați cu privire la ce îi vor

spune martorului T.C.G. despre sosirea în țară a inculpatului N.M.A. demonstrează

că ambii cunoșteau detaliile infracțiunii de trafic internațional de droguri.

Totodată,

inculpata este informată în legătură cu ceea ce inculpatul N.

M.A.

va trebui să spună persoanei din Olanda, la care drogurile trebuia să

ajungă

(P.I.A.: „(N.M.A. sn) a venit în țară, că s-a

întâlnit cu

unchiul său în Roma și … l-a pus pe avion și a venit acasă. Nu l-a lăsat să

plece în Olanda la

ei, în Amsterdam”.)

Aceste

împrejurări ce rezultă din redările convorbirilor telefonice sunt

confirmate

prin declarațiile coinculpaților N.M.A. și P.I.A. care, în plus, au arătat că

banii obținuți din valorificarea drogurilor urmau

să se împartă și cu

inculpata.

Deși

inculpata a susținut că aceste redări ale convorbirilor telefonice cu

inculpatul

P.I.A. nu demonstrează participarea sa la comiterea

faptei

de trafic de droguri de mare risc, nu a oferit nicio explicație care să conducă

la

o

altă interpretare a acestora.

De

asemenea, Curtea reține că din conținutul redărilor convorbirilor telefonice

din

18 și 19 mai 2011, dintre inculpații P.I.A. și D.A.

M.,

dintre acest inculpat și Bordei, dintre inculpat și o persoană necunoscută dar

și

declarațiile coinculpaților N.M.A. și P.I.A.

rezultă, fără

echivoc, că scopul deturnării transportului de droguri de mare risc și a

introducerii

lor în România a fost acela de a le valorifica pe piața românească. După

ce au realizat că

drogurile nu sunt bune pentru a fi valorificate întrucât se

deterioraseră, inculpații au hotărât să le vândă

destinatarului inițial, inculpatul S.

P.L.

Din procesul verbal

de constatare în flagrant a infracțiunilor din data de

19 mai 2011 rezultă că inculpata a fost surprinsă împreună cu

inculpații N.M.

A. și P.I.A. deținând cantitatea de aproximativ 900 grame

de cocaină destinată valorificării.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., apărarea inculpatei s-a referit la modalitatea pretins „nelegală” prin

care au fost valorificare declarațiile coinculpaților care s-au prevalat de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Sub acest aspect,

Înalta Curte

apreciaz

ă că valorificarea

probatorie a declarațiilor date de martorii N.M.A. și P.I.A., coinculpați care

s-au prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în cauza

disjunsă de cea care formează obiectul prezentului dosar, se impune cu atât mai

mult cu cât, aceștia au fost de acord să dea declarații în cauză, depozițiile

acestora din cursul procesului penal au fost constant sincere și nu sunt unicul

temei al soluției de condamnare, ci doar elemente probatorii apreciate în

contextul altor probe pertinente, pe care Înalta Curte le-a analizat în

considerentele prezentei decizii.

Ca

atare, este lipsit

ă

de temei și susținerea recurentei inculpate în sensul că soluția instanței de

fond s-ar fi întemeiat exclusiv pe declarațiile coinculpaților.

Dimpotriv

ă, declarația

inculpatei nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate urmând a fi

înlăturată ca fiind nesinceră.

Declara

ția martorului T.C.G.

față de care cauza s-a disjuns fiind cercetat pentru participarea sa la

comiterea faptelor într-un dosar penal separat, nu poate fi valorificată,

întrucât cu privire la aspectele esențiale, în mod evident acesta nu se putea

autoincrimina.

În

ceea ce privește declarația investigatorului sub acoperire trebuie remarcat că

acesta a fost autorizat la data de 20 mai 2011, așa încât nu avea cum să

cunoască împrejurări anterioare acestei date, respectiv activitatea

infracțională a inculpatei desfășurată înainte de acest moment.

Cu

caracter subsidiar, inculpata a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei și schimbarea modalității

de executare.

Nici

această critică nu este fondată.

În

favoarea inculpatei au fost deja reținute largi circumstanțe atenuante, cu

efectul coborârii sub minimul special al pedepselor aplicate.

În

același timp, gravitatea sporită a infracțiunilor comise, cantitatea mare de

droguri de mare risc ce a făcut obiectul infracțiunii și necesitatea păstrării

unei proporții juste între pedepsele aplicate inculpatei (8 ani închisoare) și

cele ce au fost aplicate inculpaților care s-au prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (7 ani închisoare) fac ca solicitarea inculpatei de reducere a

pedepsei să nu poată fi primită.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.A.M. împotriva deciziei penale nr. 273/ A din

3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2013.