ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4097/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 150/2012 din 31 ianuarie 2012, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3398/104/2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Râmnicu Vâlcea și a fost obligată pârâta SC I.C. SRL Slatina să încheie procesul-verbal de recepție finală privind blocurile 3ABC, 4AB, 5AB, C2ABC, C4ABC, C3ABC, C1ABC, 2ABC, 1ABC, respectiv piscina din Ansamblul de locuințe 600 apartamente pentru tineri, Zona Crișan II, Slatina. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că, la data de 14 august 2006, a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr. 3 între autoritatea contractantă, SC I.C.

SRL Slatina, în calitate de achizitor și SC P. SRL Râmnicu Vâlcea, în calitate de executant, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea lucrării Ansamblul de locuințe 600 apartamente pentru tineri, zona Crișan II Slatina, contract ce a suferit modificări prin zece acte adiționale.

Acest proiect, concretizat în edificarea a nouă blocuri, a fost împărțit în trei faze, fiecare fază aferentă edificării a câte trei blocuri, după cum urmează: la data de 28 ianuarie 2008 a avut loc recepția primelor 3 blocuri - 3ABC, 4AB și 5AB, conform celor 3 procese - verbale de recepție din 28 ianuarie 2008; la data de 22 august 2008, respectiv 08 septembrie 2008, a avut loc recepția următoarelor 3 blocuri - C2ABC, C4ABC și C3ABC, conform proceselor - verbale de recepție din 8 septembrie 2008 și din 22 august 2008; la data de 13 aprilie 2009, respectiv 29 aprilie 2009 a avut loc recepția ultimelor 3 blocuri - C1ABC, 2ABC și 1ABC, conform proceselor - verbale de recepție din 13 aprilie 2009 și din 29 aprilie 2009, iar la data de 20 mai 2009 a avut loc recepția piscinei, conform procesului - verbal de recepție din 20 mai 2009. S-a mai reținut că, prin adresa nr. 124 din 20 ianuarie 2010, societatea pârâtă a procedat la convocarea pentru recepția finală la data de 11 februarie 2010, fiind încheiat procesul - verbal din acea dată în care s-a consemnat că recepția nu poate avea loc din cauza condițiilor meteo nefavorabile, precum și a faptului că proiectantul nu a depus referatul cu privire la comportarea în timp a construcțiilor.

Ulterior, societatea pârâtă a procedat la convocarea comisiei de recepție finală de mai multe ori, însă comisia a apreciat că recepția finală nu poate avea loc, întrucât proiectantul nu era prezent. Instanța de fond a mai avut în vedere că între părți s-a purtat o amplă corespondență ce a vizat anumite lipsuri și deficiențe ale construcțiilor, conform înscrisurilor atașate. Că urmare a refuzului de a încheia procesul-verbal de recepție finală, reclamanta a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la încheierea procesului - verbal de recepție finală privind blocurile 3ABC, 4AB, 5AB, C2ABC, C4ABC, C3ABC, C1ABC, 2ABC, 1ABC, respectiv piscina din Ansamblul de locuințe 600 apartamente pentru tineri, zona Crișan II Slatina, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei să pună obiectivele a căror recepționare se solicită în stare de conservare prin grija și pe cheltuiala ei, utilizarea obiectivului urmând a fi interzisă.

S-a motivat că, potrivit art. 32 din H.G. nr. 273/1994, cu modificările ulterioare, privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, recepția finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție. Perioada de garanție este cea prevăzută în contract, iar conform art. 33 din același act normativ, la recepția finală participă investitorul, comisia de recepție numită de investitor, proiectantul lucrării și executantul. Conform art. 17.1 din contract, perioada de garanție curge de la data recepției la terminarea lucrărilor și se întinde, pe o perioadă de 24 de luni, până la recepția finală.

În cauză, instanța a constatat că perioada de garanție de 24 de luni a început să curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepție la terminarea lucrărilor, respectiv 28 ianuarie 2008, pentru prima fază aferentă edificării primelor trei blocuri, 22 august 2008, respectiv 08 septembrie 2008, pentru faza a doua aferentă edificării următoarelor trei blocuri, 13 aprilie 2009, respectiv 29 aprilie 2009, pentru faza aferentă edificării ultimelor trei blocuri și 20 mai 2009, pentru edificarea piscinei, condiții în care, raportat la data promovării prezentei cereri, 19 august 2011, perioada de garanție a expirat. S-a mai reținut că nu subzistă susținerea pârâtei ce vizează faptul că perioada de garanție nu a expirat întrucât nu a avut loc recepția finală, așa cum prevede art. 17.1 din contract, prevederea contractuală neputând fi interpretată în acest sens, întrucât ar fi contrară dispozițiilor art. 32 din H.G.

nr. 273/1994, care impune obligația investitorului de convocare a comisiei de recepție finală în termen de 15 zile de la expirarea perioadei de garanție, astfel încât expirarea perioadei de garanție nu poate echivala cu momentul recepției finale, fiind anterioară acesteia. Susținerea pârâtei potrivit căreia recepția finală nu a putut fi finalizată din cauza refuzului reclamantei de a remedia defecțiunile constatate, s-a apreciat că este nefondată, întrucât examinarea finalizării lucrărilor intră în competența comisiei de recepție finală, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, care dispune în consecință, neputându-se reține că acest aspect constituie motiv care să justifice refuzul de convocare a comisiei de recepție finală de către investitor și de încheiere a procesului-verbal.

S-a mai avut în vedere că nici lipsa nejustificată a proiectantului lucrării sau faptul că se află sub incidența procedurii insolvenței nu poate impieta asupra respectării obligației investitorului de convocare a comisiei de recepție finală sau a întocmirii procesului-verbal de recepție finală. În acest sens, instanța a reținut că, deși la recepția finală investitorul are obligația de a convoca și proiectantul, obligația legală de întocmire a procesului-verbal al recepției finale revine comisiei de recepție finală, care este numită de investitor, conform art. 33 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, și care își consemnează observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție finală, pe care-l înaintează investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei, potrivit art. 36 din același act normativ.

Dispozițiile legale ce reglementează procedura recepției finale s-a considerat că nu condiționează întocmirea procesului-verbal de recepție finală de întocmirea referatului de prezentare de către proiectant a modului în care a fost executată lucrarea, acest înscris fiind necesar comisiei de recepție a lucrărilor, așa cum impune art. 14 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 273/1994, iar nu la efectuarea recepției finale. Prima instanță a mai reținut că este neîntemeiată susținerea pârâtei privind faptul că obligația întocmirii procesului-verbal de recepție finală nu-i revine investitorului, ci comisiei de recepție finală. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că întocmirea procesului-verbal de recepție finală nu echivalează cu admiterea recepției, în condițiile în care comisia, după examinarea înscrisurilor menționate în art. 34 din H.G.

nr. 273/1994, consemnează observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție finală, pe care-l înaintează investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei, potrivit art. 36 din același act normativ. Referitor la solicitarea reclamantei, cu caracter subsidiar, de obligare a pârâtei să pună obiectivele a căror recepționare se solicită în stare de conservare prin grija și pe cheltuiala ei, utilizarea obiectivului urmând a fi interzisă, instanța a constatat că este nefondată, întrucât această obligație a investitorului, instituită de art. 38 din H.G. nr. 273/1994 este condiționată de respingerea recepției finale care este atributul investitorului, la propunerea comisiei de recepție finală, condiție ce nu se regăsește în cauză.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC I.C. SRL Slatina, care prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2012, a fost calificat de Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 282 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la obiectul litigiului dedus judecății, drept apel și a dispus conceptarea părților cu calitățile corespunzătoare acestei calificări. Prin decizia nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina, împotriva sentinței nr. 150/2012 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamantă SC P. SRL Râmnicu Vâlcea.

A respins cererea intimatei reclamante SC P. SRL Râmnicu Vâlcea de obligare a pârâtei SC I.C. SRL Slatina la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Primă instanță a reținut corect că la baza relațiilor dintre părți a stat contractul de execuție de lucrări din 14 august 2006 și a determinat natura raporturilor juridice ținând seama de clauzele acestui contract, pe care Ie-a interpretat în acord cu prevederile art. 977 și următoarele din vechiul C. civ. Regula generală de interpretare a contractelor, aceea a voinței reale a părților, instituită prin art. 977 C. civ. anterior, a fost aplicată de instanța de fond în interdependență cu regula specială, reglementată prin art. 982 din același cod, aceea a interpretării coordonate, dar și prin raportare la prevederile Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G.

nr. 273/1994, care cuprinde reguli cu caracter normativ ce reglementează recepția lucrărilor de construcții. Conform art. 17.1 din contractul de execuție lucrări, perioada de garanție curge de la terminarea lucrărilor și se întinde pe o perioadă de 24 luni, până la recepția finală. Cum art. 32 teza a II-a din Regulament prevede că perioada de garanție este cea prevăzută în contract, deci vine să consfințească prioritatea voinței reale a părților, rolul hotărâtor pe care îl are voința internă, intenția comună a acestora, se constată că instanța s-a raportat corect la dispozițiile incluse în Regulamentul cadru în materia recepției lucrărilor de construcții. Art. 17.1 din contract prevede într-adevăr că perioada de garanție expiră la momentul efectuării recepției finale, cum a susținut apelanta, însă cuprinde și mențiuni referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de 24 luni, cât constituie perioada de garanție, respectiv de la terminarea lucrărilor.

Prin urmare, s-a apreciat ca fiind corectă reținerea instanței de fond conform căreia perioada de garanție de 24 luni a început să curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepție la terminarea lucrărilor și că a expirat la data sesizării instanței, din moment ce aceste procese-verbale au fost încheiate în perioada 28 ianuarie 2008 - 20 mai 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 august 2011. Faptul că lucrarea executată nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 7.1. din contract, că executantul nu a remediat viciile grave ale lucrării, nu este de natură a întrerupe curgerea termenului de 24 luni, astfel cum a susținut apelanta, date fiind următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 3 din Regulament, recepția lucrărilor se realizează în două etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție.

Anexa nr. 5 la Regulament conține atât definiții ale acestor etape, cât și definiția perioadei de garanție. Recepția la terminarea lucrărilor este definită ca reprezentând recepția efectuată la terminarea completa a lucrărilor unui obiect sau unei părți din construcție, independentă, care poate fi utilizată separat; recepția finală este definită ca reprezentând recepția efectuată după expirarea perioadei de garanție, iar perioada de garanție este definită ca „perioada de timp cuprinsă între data recepției și terminarea lucrărilor, a cărei durata se stabilește prin contract și în cadrul căreia antreprenorul are obligația înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor deficiențelor apărute datorită nerespectării clauzelor și specificațiilor contractuale sau a prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile ” . În cadrul Capitolului III (art. 32 -39) din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G.

nr. 273/1994 sunt reglementate etapele recepției finale, după cum urmează: Dispozițiile art. 32 teza I stabilesc că, recepția finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție. Potrivit art. 33 la recepția finală participă: investitorul; comisia de recepție numită de investitor; proiectantul lucrării și executantul, iar conform art. 34, comisia de recepție finală se întrunește la data, ora și locul fixate și examinează: procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor; finalizarea lucrărilor cerute de recepția de la terminarea lucrărilor; referatul investitorului privind comportarea construcțiilor și instalațiilor aferente în exploatare pe perioada de garanție, inclusiv viciile aferente și remedierea lor.

În cazuri foarte bine justificate și/sau în cazul apariției unor vicii, comisia de recepție poate cere, potrivit art. 35, efectuarea de încercări și expertize. La terminarea recepției, în conformitate cu dispozițiile art. 36, comisia de recepție finală își consemnează observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție finală, pe care-l înaintează investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei. în cazul în care comisia de recepție finală recomandă admiterea cu obiecții, amânarea sau respingerea recepției, are obligația, prevăzută prin art. 37 din Regulament, de a propune măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate.

Comisiei de recepție finală îi revine, totodată, atribuția de a recomanda respingerea recepției finale în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigențele esențiale. Totodată, art. 38 prevede că lucrarea a cărei recepție finală a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija și pe cheltuiala investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă. Pentru recuperarea pagubelor, investitorul se va putea îndrepta împotriva factorilor implicați în executarea construcției, vinovați de viciile constatate cu ocazia recepției, cât și pentru nefuncționarea construcțiilor și/sau a instalațiilor aferente acestora.

Alin. (3) al art. 38 prevede că investitorul hotărăște admiterea recepției pe baza recomandării comisiei de recepție finală și notifică executantului hotărârea sa în termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei din procesul-verbal de recepție finală, iar conform art. 39, data recepției finale este data notificării de către investitor a hotărârii sale. Distincția pe care o face Regulamentul între cele două etape în care se realizează recepția lucrărilor de construcții a fost avută în vedere de către instanța de fond, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.

Reținerea instanței de fond potrivit căreia recepția finală poate fi finalizată, chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficiențelor constatate privind construcțiile realizate, este în acord cu prevederile art. 34 lit. b) din Regulament, potrivit cărora comisia de recepție finală examinează finalitatea lucrărilor cerute de recepția la terminarea lucrărilor, cu dispozițiile art. 37 din același Regulament, care permit comisiei de recepție finală să recomande chiar și respingerea recepției finale, în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigențele esențiale, precum și cu dispoziția art. 38, care obligă investitorul să pună în stare de conservare, prin grija și pe cheltuiala sa, lucrarea a cărei recepție finală a fost respinsă.

Cum rolul comisiei de recepție finală este de a verifica dacă în perioada de garanție, astfel cum este definită aceasta prin art. 4 din Anexa nr. 5 la Regulament, executantul și-a îndeplinit obligația înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor deficiențelor apărute datorită nerespectării clauzelor și specificațiilor din contract, instanța a respins susținerile apelantei, exprimate prin ce de-al doilea motiv de apel, conform cărora comisia de recepție poate fi convocată doar după remedierea de către executant a tuturor deficiențelor. Prevederile art. 16.2 și 16.3 din contract reglementează etapa recepției la terminarea lucrărilor, deja depășită, din moment ce s-au încheiat procesele - verbale de recepție a lucrărilor, fapt recunoscut chiar și de apelantă în cadrul motivării căii de atac, astfel încât analizarea lor ar fi fost inutilă.

Dat fiind faptul că art. 32 din Regulament obligă investitorul să convoace recepția finală în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție prevăzută în contract, intrarea în insolvență a proiectantului lucrării, participant la recepția finală, conform art. 33 lit. c), nu este de natură a determina amânarea sine die a acestei etape. Din considerentele sentinței nu rezultă că instanța de fond a obligat apelanta, în calitate de investitor, să admită sau să respingă recepția finală, în lipsa propunerii efectuate de comisia de recepție, cum a susținut apelanta la pct. 4 din motivele de recurs. Dimpotrivă, instanța s-a raportat corect la prevederile art. 36 din Regulament, care obligă comisia de recepție numită de investitor (art. 33 lit. b)) să încheie procesul - verbal de recepție finală, în cadrul căruia să consemneze observațiile și concluziile sale și să recomande investitorului să admită, cu sau fără obiecțiuni, recepția, să o amâne sau să o respingă.

S-a avut în vedere, totodată, faptul că procesul - verbal nu se poate încheia în cazul în care apelantul, în calitate de investitor, refuză să-și îndeplinească obligația ce-i revine potrivit art. 33 lit. b), de a numi membrii comisiei de recepție finală. În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a respins cererea intimatei reclamante privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedite. Împotriva deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta SC I.C. SRL Slatina, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și respingerii acțiunii reclamantei.

În criticile formulate, recurenta, după o prezentare a situației de fapt a susținut în esență următoarele: - în mod greșit instanța de apel a interpretat clauzele contractului încheiat de părți, respectiv art. 17.1, art. 17.2, art. 7.1 alin. (1), art. 16.2 alin. (2), (3) și (4), motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În acest sens a precizat că momentul încheierii perioadei de garanție este prevăzut de art. 17.1 din contract și că prin raportare la această clauză contractuală, care stipulează expres momentul efectuării recepției finale, acest moment nu a expirat, că el va expira numai atunci când reclamanta va remedia viciile grave ale lucrării, ce au fost constatate prin procesele - verbale de recepție de la terminarea lucrărilor.

Că art. 7.1 alin. (1) din contract prevede că atât la recepția de la terminarea lucrărilor, cât și la recepția finală a lucrărilor, lucrările trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ cu normativele în vigoare, și cum acestea nu corespund, societatea sa nu poate fi obligată să efectueze recepția finală a lucrărilor. S-a arătat că deși art. 17.1 din contract, prevede clar că perioada de garanție curge de la data recepției la termen a lucrărilor și se întinde pe o perioadă de 24 de luni, deci până la recepția finală, în care sunt remediate deficiențele pe cheltuiala sa de executant, această clauză nu poate fi interpretată așa cum greșit, instanța de apel a apreciat ca fiind încheiată la momentul sesizării instanței.

- Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 32-39 din Regulament, fără să aibă în vedere clauzele contractuale, fără să țină cont de faptul că reclamanta nu a executat lucrările de remediere, obligând societatea sa să facă recepția finală în aceste condiții, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 33 lit. c) din H.G. nr. 273/1994, participarea proiectantului cu un reprezentant în comisia de recepție, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A fost criticată reținerea instanței de apel, potrivit căreia recepția finală putea fi finalizată chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficiențelor constatate privind construcțiile realizate.

Recurenta a invocat excepția prematurității formulării acțiunii de către reclamantă, prin care a cerut obligarea sa la încheierea procesului - verbal de recepție finală a lucrărilor, în raport de prevederile art. 42 din H.G. nr. 273/1994, care permite părților să se adreseze instanței numai dacă nu se poate încheia procesul - verbal de recepție finală pe cale amiabilă, după parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de acest act normativ.

Or, în speță așa cum toate înscrisurile dovedesc, s-au încheiat procesele - verbale de terminare a lucrărilor, în care sunt menționate deficiențele de remediat, care nu au fost făcute, aspect dovedit de expertiza judiciară, că perioada de garanție nu a expirat astfel că potrivit legii aceasta expira la recepția finală și că reclamanta i-a comunicat o cerere de efectuare a recepției finale la care i-a răspuns că a fixat termen pentru întrunirea comisiei de recepție, dar că i-a solicitat ca până la acel termen să efectueze și remedierea deficiențelor lucrărilor de construcții și să facă dovada acestor remedieri. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta a susținut și că decizia pronunțată în apel nu a fost motivată în fapt și în drept, că motivarea este contradictorie în ceea ce privește încheierea procesului - verbal de recepție finală, constituirea comisiei de recepție, conform dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale invocate, constată că recursul este nefondat. Recurenta a încadrat primul motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă, prin această critică a vizat de fapt, cum de altfel a și precizat, greșita interpretare a dispozițiilor contractuale, nu natura juridică a actului încheiat de părți, această critică putând fi încadrată în prevederile 304 pct. 9 C. proc. civ. În speță prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se retine că soluția instanței de recurs este corectă, reținând că la baza raporturilor juridice dintre părți a stat contractul de execuție de lucrări din 14 august 2006, care a fost interpretat în acord cu voința reală a părților, instituită de art. 977 C. civ., aplicată în interdependență cu prevederile Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții, aprobate prin H.G. nr. 273/1994, ce cuprinde regulile cu caracter normativ ce reglementează recepția lucrărilor în construcții. Conform art. 17.1 din contractul de execuție lucrări, perioada de garanție curge de la terminarea lucrărilor și se întinde pe o perioadă de 24 luni, până la recepția finală.

Este adevărat că art. 17.1 din contract prevede într-adevăr că perioada de garanție expiră la momentul efectuării recepției finale, cum susține recurenta, dar se constată că acesta cuprinde și mențiuni referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de 24 luni, cât constituie perioada de garanție, respectiv de la terminarea lucrărilor.

Așa fiind, se reține că este corectă reținerea instanței de apel conform căreia perioada de garanție de 24 luni a început să curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepție la terminarea lucrărilor și că a expirat la data sesizării instanței, din moment ce aceste procese-verbale au fost încheiate în perioada 28 ianuarie 2008 - 20 mai 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 august 2011. Or, în atare situație, nu subzistă susținerea recurentei ce vizează faptul că perioada de garanție nu a expirat întrucât nu a avut loc recepția finală, așa cum prevede art. 17.1 din contract, clauza contractuală menționată neputând fi interpretată în acest sens, întrucât ar fi contrară dispozițiilor art. 32 din H.G.

nr. 273/1994, care impune obligația investitorului de convocare a comisiei de recepție finală în termen de 15 zile de la expirarea perioadei de garanție, astfel încât expirarea perioadei de garanție nu poate echivala cu momentul recepției finale, fiind anterioară acesteia. Faptul că lucrarea executată nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 7.1. din contract, că executantul nu a remediat viciile grave ale lucrării, nu este de natură a întrerupe curgerea termenului de 24 luni, astfel cum a arătat recurenta. Susținerea recurentei potrivit căreia recepția finală nu a putut fi finalizată din cauza refuzului reclamantei de a remedia defecțiunile constatate, este nefondată, întrucât examinarea finalizării lucrărilor intră în competența comisiei de recepție finală, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din H.G.

nr. 273/1994, care dispune în consecință, neputându-se reține că acest aspect constituie motiv care să justifice refuzul de convocare a comisiei de recepție finală de către investitor și de încheiere a procesului-verbal. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Regulament, recepția lucrărilor se realizează în două etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție. Distincția pe care o face Regulamentul între cele două etape în care se realizează recepția lucrărilor de construcții a fost avută în vedere de instanța de apel, astfel cum rezultă din considerentele deciziei.

Astfel se constată că, reținerea instanței conform căreia recepția finală poate fi finalizată, chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficiențelor constatate privind construcțiile realizate, este în acord cu prevederile art. 34 lit. b) din Regulament, potrivit cărora comisia de recepție finală examinează finalitatea lucrărilor cerute de recepția la terminarea lucrărilor, cu dispozițiile art. 37 din același Regulament, care permit comisiei de recepție finală să recomande chiar și respingerea recepției finale, în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigențele esențiale, precum și cu dispoziția art. 38, care obligă investitorul să pună în stare de conservare, prin grija și pe cheltuiala sa, lucrarea a cărei recepție finală a fost respinsă.

Este de reținut faptul că întocmirea procesului - verbal de recepție finală nu echivalează cu admiterea recepției, în condițiile în care comisia, după examinarea înscrisurilor menționate în art. 34 din H.G. nr 273/1994, consemnează observațiile și concluziile în procesul - verbal de recepție finală, pe care-l înaintează investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecțiuni, a recepției, de amânare sau de respingere a ei, în raport de prevederile art. 36 din același act normativ.

Cum rolul comisiei de recepție finală este de a verifica dacă în perioada de garanție, astfel cum este definită aceasta prin art. 4 din Anexa nr. 5 la Regulament, executantul și-a îndeplinit obligația înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor deficiențelor apărute datorită nerespectării clauzelor și specificațiilor din contract, nu pot fi primite susținerile recurentei, conform cărora comisia de recepție poate fi convocată doar după remedierea de către executant a tuturor deficiențelor. Instanța s-a raportat corect la prevederile art. 36 din Regulament, care obligă comisia de recepție numită de investitor (art. 33 lit. b)) să încheie procesul - verbal de recepție finală, în cadrul căruia să consemneze observațiile și concluziile sale și să recomande investitorului să admită, cu sau fără obiecțiuni, recepția, să o amâne sau să o respingă.

S-a avut în vedere, totodată, faptul că procesul - verbal nu se poate încheia în cazul în care recurenta, în calitate de investitor, refuză să-și îndeplinească obligația ce-i revine potrivit art. 33 lit. b), de a numi membrii comisiei de recepție finală. Dat fiind faptul că art. 32 din Regulament obligă investitorul să convoace recepția finală în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție prevăzută în contract, intrarea în insolvență a proiectantului lucrării, participant la recepția finală, conform art. 33 lit. c), nu este de natură a determina amânarea sine die a acestei etape. Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care a susținut că decizia a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. nu poate fi primită, întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, în concordanță cu textele de lege incidente cauzei. Nici critica prin care recurenta a invocat excepția prematurității formulării acțiunii de către reclamantă, prin care a cerut obligarea sa la încheierea procesului - verbal de recepție finală a lucrărilor, față de prevederile art. 42 din H.G. nr. 273/1994, nu poate fi primită avându-se în vedere că aceasta a fost formulată pentru prima dată în recurs, omisso medio, trecând peste apel, critică asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia instanței de apel este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.