ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4097/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4097/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.
150/2012 din 31 ianuarie 2012, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3398/104/2011, a admis
acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Râmnicu Vâlcea și a fost obligată
pârâta SC I.C. SRL Slatina să încheie procesul-verbal de recepție finală
privind blocurile 3ABC, 4AB, 5AB, C2ABC, C4ABC, C3ABC, C1ABC, 2ABC, 1ABC,
respectiv piscina din Ansamblul de locuințe 600 apartamente pentru tineri, Zona
Crișan II, Slatina.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că, la data de
14 august 2006, a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr. 3 între
autoritatea contractantă, SC I.C. SRL Slatina, în calitate de achizitor și SC
P. SRL Râmnicu Vâlcea, în calitate de executant, având ca obiect executarea,
finalizarea și întreținerea lucrării Ansamblul de locuințe 600 apartamente
pentru tineri, zona Crișan II Slatina, contract ce a suferit modificări prin
zece acte adiționale.
Acest
proiect, concretizat în edificarea a nouă blocuri, a fost împărțit în trei
faze, fiecare fază aferentă edificării a câte trei blocuri, după cum urmează:
la data de 28 ianuarie 2008 a avut loc recepția primelor 3 blocuri - 3ABC, 4AB
și 5AB, conform celor 3 procese - verbale de recepție din 28 ianuarie 2008; la
data de 22 august 2008, respectiv 08 septembrie 2008, a avut loc recepția
următoarelor 3 blocuri - C2ABC, C4ABC și C3ABC, conform proceselor - verbale de
recepție din 8 septembrie 2008 și din 22 august 2008; la data de 13 aprilie 2009,
respectiv 29 aprilie 2009 a avut loc recepția ultimelor 3 blocuri - C1ABC, 2ABC
și 1ABC, conform proceselor - verbale de recepție din 13 aprilie 2009 și din 29
aprilie 2009, iar la data de 20 mai 2009 a avut loc recepția piscinei, conform
procesului - verbal de recepție din 20 mai 2009.
S-a mai reținut că, prin adresa nr. 124 din 20 ianuarie 2010,
societatea pârâtă a procedat la convocarea pentru recepția finală la data de 11
februarie 2010, fiind încheiat procesul - verbal din acea dată în care s-a
consemnat că recepția nu poate avea loc din cauza condițiilor meteo
nefavorabile, precum și a faptului că proiectantul nu a depus referatul cu
privire la comportarea în timp a construcțiilor.
Ulterior,
societatea pârâtă a procedat la convocarea comisiei de recepție finală de mai
multe ori, însă comisia a apreciat că recepția finală nu poate avea loc,
întrucât proiectantul nu era prezent.
Instanța
de fond a mai avut în vedere că între părți s-a purtat o amplă corespondență ce
a vizat anumite lipsuri și deficiențe ale construcțiilor, conform înscrisurilor
atașate.
Că
urmare a refuzului de a încheia procesul-verbal de recepție finală, reclamanta
a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la
încheierea procesului - verbal de recepție finală privind blocurile 3ABC, 4AB,
5AB, C2ABC, C4ABC, C3ABC, C1ABC, 2ABC, 1ABC, respectiv piscina din Ansamblul de
locuințe 600 apartamente pentru tineri, zona Crișan II Slatina, iar, în
subsidiar, obligarea pârâtei să pună obiectivele a căror recepționare se
solicită în stare de conservare prin grija și pe cheltuiala ei, utilizarea
obiectivului urmând a fi interzisă.
S-a
motivat că, potrivit art. 32 din H.G. nr. 273/1994, cu modificările ulterioare,
privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și
instalații aferente acestora, recepția finală este convocată de investitor în
cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție.
Perioada
de garanție este cea prevăzută în contract, iar conform art. 33 din același act
normativ, la recepția finală participă investitorul, comisia de recepție numită
de investitor, proiectantul lucrării și executantul.
Conform
art. 17.1 din contract, perioada de garanție curge de la data recepției la
terminarea lucrărilor și se întinde, pe o perioadă de 24 de luni, până la
recepția finală.
În
cauză, instanța a constatat că perioada de garanție de 24 de luni a început să
curgă de la data încheierii proceselor - verbale de recepție la terminarea
lucrărilor, respectiv 28 ianuarie 2008, pentru prima fază aferentă edificării
primelor trei blocuri, 22 august 2008, respectiv 08 septembrie 2008, pentru
faza a doua aferentă edificării următoarelor trei blocuri, 13 aprilie 2009,
respectiv 29 aprilie 2009, pentru faza aferentă edificării ultimelor trei
blocuri și 20 mai 2009, pentru edificarea piscinei, condiții în care, raportat
la data promovării prezentei cereri, 19 august 2011, perioada de garanție a
expirat.
S-a
mai reținut că nu subzistă susținerea pârâtei ce vizează faptul că perioada de
garanție nu a expirat întrucât nu a avut loc recepția finală, așa cum prevede art.
17.1 din contract, prevederea contractuală neputând fi interpretată în acest
sens, întrucât ar fi contrară dispozițiilor art. 32 din H.G. nr. 273/1994, care
impune obligația investitorului de convocare a comisiei de recepție finală în
termen de 15 zile de la expirarea perioadei de garanție, astfel încât expirarea
perioadei de garanție nu poate echivala cu momentul recepției finale, fiind
anterioară acesteia.
Susținerea pârâtei potrivit căreia recepția finală nu a putut
fi finalizată din cauza refuzului reclamantei de a remedia defecțiunile
constatate, s-a apreciat că este nefondată, întrucât examinarea finalizării
lucrărilor intră în competența comisiei de recepție finală, conform art. 34 alin.
(1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, care dispune în consecință, neputându-se
reține că acest aspect constituie motiv care să justifice refuzul de convocare
a comisiei de recepție finală de către investitor și de încheiere a
procesului-verbal.
S-a
mai avut în vedere că nici lipsa nejustificată a proiectantului lucrării sau
faptul că se află sub incidența procedurii insolvenței nu poate impieta asupra
respectării obligației investitorului de convocare a comisiei de recepție
finală sau a întocmirii procesului-verbal de recepție finală.
În
acest sens, instanța a reținut că, deși la recepția finală investitorul are
obligația de a convoca și proiectantul, obligația legală de întocmire a
procesului-verbal al recepției finale revine comisiei de recepție finală, care
este numită de investitor, conform art. 33 alin. (1) lit. b) din H.G. nr.
273/1994, și care își consemnează observațiile și concluziile în
procesul-verbal de recepție finală, pe care-l înaintează investitorului, în
termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără
obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei, potrivit art. 36 din
același act normativ.
Dispozițiile
legale ce reglementează procedura recepției finale s-a considerat că nu
condiționează întocmirea procesului-verbal de recepție finală de întocmirea
referatului de prezentare de către proiectant a modului în care a fost
executată lucrarea, acest înscris fiind necesar comisiei de recepție a
lucrărilor, așa cum impune art. 14 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 273/1994, iar
nu la efectuarea recepției finale.
Prima
instanță a mai reținut că este neîntemeiată susținerea pârâtei privind faptul
că obligația întocmirii procesului-verbal de recepție finală nu-i revine
investitorului, ci comisiei de recepție finală. Pe de altă parte, s-a avut în
vedere că întocmirea procesului-verbal de recepție finală nu echivalează cu
admiterea recepției, în condițiile în care comisia, după examinarea
înscrisurilor menționate în art. 34 din H.G. nr. 273/1994, consemnează
observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție finală, pe care-l
înaintează investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără
obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei, potrivit art. 36 din
același act normativ.
Referitor
la solicitarea reclamantei, cu caracter subsidiar, de obligare a pârâtei să
pună obiectivele a căror recepționare se solicită în stare de conservare prin
grija și pe cheltuiala ei, utilizarea obiectivului urmând a fi interzisă,
instanța a constatat că este nefondată, întrucât această obligație a
investitorului, instituită de art. 38 din H.G. nr. 273/1994 este condiționată
de respingerea recepției finale care este atributul investitorului, la
propunerea comisiei de recepție finală, condiție ce nu se regăsește în cauză.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta SC I.C. SRL Slatina, care prin încheierea de
ședință din data de 11 octombrie 2012, a fost calificat de Curtea de Apel
Craiova, în temeiul art. 282 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la obiectul
litigiului dedus judecății, drept apel și a dispus conceptarea părților cu
calitățile corespunzătoare acestei calificări.
Prin decizia nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, Curtea de
Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de
pârâta SC I.C. SRL Slatina, împotriva sentinței nr. 150/2012 din 31 ianuarie
2012, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamantă SC P. SRL Râmnicu
Vâlcea.
A
respins cererea intimatei reclamante SC P. SRL Râmnicu Vâlcea de obligare a
pârâtei SC I.C. SRL Slatina la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Primă
instanță a reținut corect că la baza relațiilor dintre părți a stat contractul
de execuție de lucrări din 14 august 2006 și a determinat natura raporturilor
juridice ținând seama de clauzele acestui contract, pe care Ie-a interpretat în
acord cu prevederile art. 977 și următoarele din vechiul C. civ.
Regula
generală de interpretare a contractelor, aceea a voinței reale a părților,
instituită prin art. 977 C. civ. anterior, a fost aplicată de instanța de fond
în interdependență cu regula specială, reglementată prin art. 982 din același
cod, aceea a interpretării coordonate, dar și prin raportare la prevederile
Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente
acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, care cuprinde reguli cu caracter
normativ ce reglementează recepția lucrărilor de construcții.
Conform
art. 17.1 din contractul de execuție lucrări, perioada de garanție curge de la
terminarea lucrărilor și se întinde pe o perioadă de 24 luni, până la recepția
finală.
Cum
art. 32 teza a II-a din Regulament prevede că perioada de garanție este cea
prevăzută în contract, deci vine să consfințească prioritatea voinței reale a
părților, rolul hotărâtor pe care îl are voința internă, intenția comună a
acestora, se constată că instanța s-a raportat corect la dispozițiile incluse
în Regulamentul cadru în materia recepției lucrărilor de construcții.
Art.
17.1 din contract prevede într-adevăr că perioada de garanție expiră la
momentul efectuării recepției finale, cum a susținut apelanta, însă cuprinde și
mențiuni referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de 24 luni,
cât constituie perioada de garanție, respectiv de la terminarea lucrărilor.
Prin
urmare, s-a apreciat ca fiind corectă reținerea instanței de fond conform
căreia perioada de garanție de 24 luni a început să curgă de la data încheierii
proceselor - verbale de recepție la terminarea lucrărilor și că a expirat la
data sesizării instanței, din moment ce aceste procese-verbale au fost
încheiate în perioada 28 ianuarie 2008 - 20 mai 2009, iar cererea de chemare în
judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 august 2011.
Faptul
că lucrarea executată nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 7.1. din
contract, că executantul nu a remediat viciile grave ale lucrării, nu este de
natură a întrerupe curgerea termenului de 24 luni, astfel cum a susținut
apelanta, date fiind următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 3 din Regulament, recepția lucrărilor se realizează în două
etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea
perioadei de garanție. Anexa nr. 5 la Regulament conține atât definiții ale
acestor etape, cât și definiția perioadei de garanție. Recepția la terminarea
lucrărilor este definită ca reprezentând recepția efectuată la terminarea
completa a lucrărilor unui obiect sau unei părți din construcție, independentă,
care poate fi utilizată separat; recepția finală este definită ca reprezentând
recepția efectuată după expirarea perioadei de garanție, iar perioada de
garanție este definită ca „perioada de timp cuprinsă între data recepției și
terminarea lucrărilor, a cărei durata se stabilește prin contract și în cadrul
căreia antreprenorul are obligația înlăturării, pe cheltuiala sa, a tuturor
deficiențelor apărute datorită nerespectării clauzelor și specificațiilor
contractuale sau a prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile
”
.
În
cadrul Capitolului III (art. 32 -39) din Regulamentul de recepție a lucrărilor
de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994
sunt reglementate etapele recepției finale, după cum urmează:
Dispozițiile art. 32 teza I stabilesc că, recepția finală
este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de
garanție. Potrivit art. 33 la recepția finală participă: investitorul; comisia
de recepție numită de investitor; proiectantul lucrării și executantul, iar
conform art. 34, comisia de recepție finală se întrunește la data, ora și locul
fixate și examinează: procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor;
finalizarea lucrărilor cerute de recepția de la terminarea lucrărilor;
referatul investitorului privind comportarea construcțiilor și instalațiilor
aferente în exploatare pe perioada de garanție, inclusiv viciile aferente și
remedierea lor.
În
cazuri foarte bine justificate și/sau în cazul apariției unor vicii, comisia de
recepție poate cere, potrivit art. 35, efectuarea de încercări și expertize.
La terminarea recepției, în conformitate cu dispozițiile art.
36, comisia de recepție finală își consemnează observațiile și concluziile în
procesul-verbal de recepție finală, pe care-l înaintează investitorului, în
termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără
obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei. în cazul în care
comisia de recepție finală recomandă admiterea cu obiecții, amânarea sau
respingerea recepției, are obligația, prevăzută prin art. 37 din Regulament, de
a propune măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate. Comisiei de recepție
finală îi revine, totodată, atribuția de a recomanda respingerea recepției
finale în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigențele
esențiale.
Totodată,
art. 38 prevede că lucrarea a cărei recepție finală a fost respinsă va fi pusă
în stare de conservare prin grija și pe cheltuiala investitorului, iar
utilizarea ei va fi interzisă. Pentru recuperarea pagubelor, investitorul se va
putea îndrepta împotriva factorilor implicați în executarea construcției,
vinovați de viciile constatate cu ocazia recepției, cât și pentru
nefuncționarea construcțiilor și/sau a instalațiilor aferente acestora.
Alin.
(3) al art. 38 prevede că investitorul hotărăște admiterea recepției pe baza
recomandării comisiei de recepție finală și notifică executantului hotărârea sa
în termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei din procesul-verbal de
recepție finală, iar conform art. 39, data recepției finale este data
notificării de către investitor a hotărârii sale.
Distincția
pe care o face Regulamentul între cele două etape în care se realizează
recepția lucrărilor de construcții a fost avută în vedere de către instanța de
fond, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.
Reținerea
instanței de fond potrivit căreia recepția finală poate fi finalizată, chiar
dacă reclamanta a refuzat remedierea deficiențelor constatate privind
construcțiile realizate, este în acord cu prevederile art. 34 lit. b) din
Regulament, potrivit cărora comisia de recepție finală examinează finalitatea
lucrărilor cerute de recepția la terminarea lucrărilor, cu dispozițiile art. 37
din același Regulament, care permit comisiei de recepție finală să recomande
chiar și respingerea recepției finale, în cazul în care nu se respectă una sau
mai multe dintre exigențele esențiale, precum și cu dispoziția art. 38, care
obligă investitorul să pună în stare de conservare, prin grija și pe cheltuiala
sa, lucrarea a cărei recepție finală a fost respinsă.
Cum
rolul comisiei de recepție finală este de a verifica dacă în perioada de
garanție, astfel cum este definită aceasta prin art. 4 din Anexa nr. 5 la
Regulament, executantul și-a îndeplinit obligația înlăturării, pe cheltuiala
sa, a tuturor deficiențelor apărute datorită nerespectării clauzelor și
specificațiilor din contract, instanța a respins susținerile apelantei,
exprimate prin ce de-al doilea motiv de apel, conform cărora comisia de
recepție poate fi convocată doar după remedierea de către executant a tuturor
deficiențelor.
Prevederile
art. 16.2 și 16.3 din contract reglementează etapa recepției la terminarea
lucrărilor, deja depășită, din moment ce s-au încheiat procesele - verbale de
recepție a lucrărilor, fapt recunoscut chiar și de apelantă în cadrul motivării
căii de atac, astfel încât analizarea lor ar fi fost inutilă.
Dat
fiind faptul că art. 32 din Regulament obligă investitorul să convoace recepția
finală în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție prevăzută în
contract, intrarea în insolvență a proiectantului lucrării, participant la
recepția finală, conform art. 33 lit. c), nu este de natură a determina
amânarea sine die a acestei etape.
Din
considerentele sentinței nu rezultă că instanța de fond a obligat apelanta, în
calitate de investitor, să admită sau să respingă recepția finală, în lipsa
propunerii efectuate de comisia de recepție, cum a susținut apelanta la pct. 4
din motivele de recurs.
Dimpotrivă,
instanța s-a raportat corect la prevederile art. 36 din Regulament, care obligă
comisia de recepție numită de investitor (art. 33 lit. b)) să încheie procesul
- verbal de recepție finală, în cadrul căruia să consemneze observațiile și
concluziile sale și să recomande investitorului să admită, cu sau fără
obiecțiuni, recepția, să o amâne sau să o respingă. S-a avut în vedere,
totodată, faptul că procesul - verbal nu se poate încheia în cazul în care
apelantul, în calitate de investitor, refuză să-și îndeplinească obligația ce-i
revine potrivit art. 33 lit. b), de a numi membrii comisiei de recepție finală.
În
temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a respins cererea intimatei reclamante
privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Împotriva
deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta SC I.C. SRL Slatina,
întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru
nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea
deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și respingerii
acțiunii reclamantei.
În
criticile formulate, recurenta, după o prezentare a situației de fapt a
susținut în esență următoarele:
-
în mod greșit instanța de apel a interpretat clauzele contractului încheiat de
părți, respectiv art. 17.1, art. 17.2, art. 7.1 alin. (1), art. 16.2 alin. (2),
(3) și (4), motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În
acest sens a precizat că momentul încheierii perioadei de garanție este
prevăzut de art. 17.1 din contract și că prin raportare la această clauză
contractuală, care stipulează expres momentul efectuării recepției finale,
acest moment nu a expirat, că el va expira numai atunci când reclamanta va
remedia viciile grave ale lucrării, ce au fost constatate prin procesele -
verbale de recepție de la terminarea lucrărilor.
Că art. 7.1 alin. (1) din contract prevede că atât la
recepția de la terminarea lucrărilor, cât și la recepția finală a lucrărilor,
lucrările trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ cu
normativele în vigoare, și cum acestea nu corespund, societatea sa nu poate fi
obligată să efectueze recepția finală a lucrărilor.
S-a
arătat că deși art. 17.1 din contract, prevede clar că perioada de garanție
curge de la data recepției la termen a lucrărilor și se întinde pe o perioadă
de 24 de luni, deci până la recepția finală, în care sunt remediate
deficiențele pe cheltuiala sa de executant, această clauză nu poate fi
interpretată așa cum greșit, instanța de apel a apreciat ca fiind încheiată la
momentul sesizării instanței.
-
Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit
dispozițiile art. 32-39 din Regulament, fără să aibă în vedere clauzele
contractuale, fără să țină cont de faptul că reclamanta nu a executat lucrările
de remediere, obligând societatea sa să facă recepția finală în aceste
condiții, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 33 lit.
c) din H.G. nr. 273/1994, participarea proiectantului cu un reprezentant în
comisia de recepție, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A
fost criticată reținerea instanței de apel, potrivit căreia recepția finală
putea fi finalizată chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficiențelor
constatate privind construcțiile realizate.
Recurenta
a invocat excepția prematurității formulării acțiunii de către reclamantă, prin
care a cerut obligarea sa la încheierea procesului - verbal de recepție finală
a lucrărilor, în raport de prevederile art. 42 din H.G. nr. 273/1994, care
permite părților să se adreseze instanței numai dacă nu se poate încheia
procesul - verbal de recepție finală pe cale amiabilă, după parcurgerea tuturor
etapelor prevăzute de acest act normativ.
Or,
în speță așa cum toate înscrisurile dovedesc, s-au încheiat procesele - verbale
de terminare a lucrărilor, în care sunt menționate deficiențele de remediat,
care nu au fost făcute, aspect dovedit de expertiza judiciară, că perioada de
garanție nu a expirat astfel că potrivit legii aceasta expira la recepția
finală și că reclamanta i-a comunicat o cerere de efectuare a recepției finale
la care i-a răspuns că a fixat termen pentru întrunirea comisiei de recepție,
dar că i-a solicitat ca până la acel termen să efectueze și remedierea
deficiențelor lucrărilor de construcții și să facă dovada acestor remedieri.
Invocând
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta a
susținut și că decizia pronunțată în apel nu a fost motivată în fapt și în
drept, că motivarea este contradictorie în ceea ce privește încheierea
procesului - verbal de recepție finală, constituirea comisiei de recepție,
conform dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.
Înalta
Curte, analizând recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina împotriva
deciziei nr. 163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă, prin prisma criticilor formulate și în raport de
dispozițiile legale invocate, constată că recursul este nefondat.
Recurenta
a încadrat primul motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,
însă, prin această critică a vizat de fapt, cum de altfel a și precizat,
greșita interpretare a dispozițiilor contractuale, nu natura juridică a actului
încheiat de părți, această critică putând fi încadrată în prevederile 304 pct. 9
C. proc. civ.
În
speță prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
se retine că soluția instanței de recurs este corectă, reținând că la baza
raporturilor juridice dintre părți a stat contractul de execuție de lucrări din
14 august 2006, care a fost interpretat în acord cu voința reală a părților,
instituită de art. 977 C. civ., aplicată în interdependență cu prevederile
Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții, aprobate prin H.G. nr. 273/1994,
ce cuprinde regulile cu caracter normativ ce reglementează recepția lucrărilor
în construcții.
Conform
art. 17.1 din contractul de execuție lucrări, perioada de garanție curge de la
terminarea lucrărilor și se întinde pe o perioadă de 24 luni, până la recepția
finală.
Este
adevărat că art. 17.1 din contract prevede într-adevăr că perioada de garanție
expiră la momentul efectuării recepției finale, cum susține recurenta, dar se
constată că acesta cuprinde și mențiuni referitoare la momentul de la care
începe să curgă termenul de 24 luni, cât constituie perioada de garanție,
respectiv de la terminarea lucrărilor.
Așa
fiind, se reține că este corectă reținerea instanței de apel conform căreia
perioada de garanție de 24 luni a început să curgă de la data încheierii
proceselor - verbale de recepție la terminarea lucrărilor și că a expirat la
data sesizării instanței, din moment ce aceste procese-verbale au fost
încheiate în perioada 28 ianuarie 2008 - 20 mai 2009, iar cererea de chemare în
judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 19 august 2011.
Or,
în atare situație, nu subzistă susținerea recurentei ce vizează faptul că
perioada de garanție nu a expirat întrucât nu a avut loc recepția finală, așa
cum prevede art. 17.1 din contract, clauza contractuală menționată neputând fi
interpretată în acest sens, întrucât ar fi contrară dispozițiilor art. 32 din H.G.
nr. 273/1994, care impune obligația investitorului de convocare a comisiei de
recepție finală în termen de 15 zile de la expirarea perioadei de garanție,
astfel încât expirarea perioadei de garanție nu poate echivala cu momentul
recepției finale, fiind anterioară acesteia.
Faptul
că lucrarea executată nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 7.1. din
contract, că executantul nu a remediat viciile grave ale lucrării, nu este de
natură a întrerupe curgerea termenului de 24 luni, astfel cum a arătat
recurenta.
Susținerea
recurentei potrivit căreia recepția finală nu a putut fi finalizată din cauza
refuzului reclamantei de a remedia defecțiunile constatate, este nefondată,
întrucât examinarea finalizării lucrărilor intră în competența comisiei de
recepție finală, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 273/1994, care
dispune în consecință, neputându-se reține că acest aspect constituie motiv
care să justifice refuzul de convocare a comisiei de recepție finală de către
investitor și de încheiere a procesului-verbal.
Potrivit
dispozițiilor art. 3 din Regulament, recepția lucrărilor se realizează în două
etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea
perioadei de garanție.
Distincția
pe care o face Regulamentul între cele două etape în care se realizează
recepția lucrărilor de construcții a fost avută în vedere de instanța de apel,
astfel cum rezultă din considerentele deciziei.
Astfel
se constată că, reținerea instanței conform căreia recepția finală poate fi
finalizată, chiar dacă reclamanta a refuzat remedierea deficiențelor constatate
privind construcțiile realizate, este în acord cu prevederile art. 34 lit. b)
din Regulament, potrivit cărora comisia de recepție finală examinează
finalitatea lucrărilor cerute de recepția la terminarea lucrărilor, cu
dispozițiile art. 37 din același Regulament, care permit comisiei de recepție
finală să recomande chiar și respingerea recepției finale, în cazul în care nu
se respectă una sau mai multe dintre exigențele esențiale, precum și cu
dispoziția art. 38, care obligă investitorul să pună în stare de conservare,
prin grija și pe cheltuiala sa, lucrarea a cărei recepție finală a fost
respinsă.
Este
de reținut faptul că întocmirea procesului - verbal de recepție finală nu
echivalează cu admiterea recepției, în condițiile în care comisia, după
examinarea înscrisurilor menționate în art. 34 din H.G. nr 273/1994,
consemnează observațiile și concluziile în procesul - verbal de recepție
finală, pe care-l înaintează investitorului împreună cu recomandarea de
admitere, cu sau fără obiecțiuni, a recepției, de amânare sau de respingere a
ei, în raport de prevederile art. 36 din același act normativ.
Cum
rolul comisiei de recepție finală este de a verifica dacă în perioada de
garanție, astfel cum este definită aceasta prin art. 4 din Anexa nr. 5 la
Regulament, executantul și-a îndeplinit obligația înlăturării, pe cheltuiala
sa, a tuturor deficiențelor apărute datorită nerespectării clauzelor și
specificațiilor din contract, nu pot fi primite susținerile recurentei, conform
cărora comisia de recepție poate fi convocată doar după remedierea de către
executant a tuturor deficiențelor.
Instanța
s-a raportat corect la prevederile art. 36 din Regulament, care obligă comisia
de recepție numită de investitor (art. 33 lit. b)) să încheie procesul - verbal
de recepție finală, în cadrul căruia să consemneze observațiile și concluziile
sale și să recomande investitorului să admită, cu sau fără obiecțiuni,
recepția, să o amâne sau să o respingă. S-a avut în vedere, totodată, faptul că
procesul - verbal nu se poate încheia în cazul în care recurenta, în calitate
de investitor, refuză să-și îndeplinească obligația ce-i revine potrivit art. 33
lit. b), de a numi membrii comisiei de recepție finală.
Dat
fiind faptul că art. 32 din Regulament obligă investitorul să convoace recepția
finală în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție prevăzută în
contract, intrarea în insolvență a proiectantului lucrării, participant la
recepția finală, conform art. 33 lit. c), nu este de natură a determina
amânarea sine die a acestei etape.
Motivul
de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care a susținut că
decizia a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ. nu poate fi primită, întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt și
de drept pe care se sprijină, în concordanță cu textele de lege incidente
cauzei.
Nici
critica prin care recurenta a invocat excepția prematurității formulării
acțiunii de către reclamantă, prin care a cerut obligarea sa la încheierea
procesului - verbal de recepție finală a lucrărilor, față de prevederile art. 42
din H.G. nr. 273/1994, nu poate fi primită avându-se în vedere că aceasta a
fost formulată pentru prima dată în recurs, omisso medio, trecând peste apel,
critică asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
Pentru
cele ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia instanței de apel este
corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă
recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Slatina împotriva deciziei nr.
163/2012 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a
II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.