ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2230/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 29 din 16 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 423/88/2008

al Tribunalului Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ,

s-a respins excepția lipsei de interes a intervenienților și acțiunea

principală având ca obiect constatarea nulității absolute, formulată de M.V.

împotriva pârâtei SC V. SA Babadag, precum și cererile de intervenție formulate

de intervenienții în interes propriu I.A.D., M.N.L., A.T.P., T.T.G., N.T.O., K.T.E.,

D.C.C.L., G.N.D., S.D.P., V.E.M.A., F.I.E., P.St.V., Ț.G.R., C.D.V., C.O.L., B.I.Ș.,

B.G.I., N.P.C., P.V.V., C.S.A., B.I., P.C., T.M., T.D.G., M.A.C. și N.S.I.,

ca nefondate, reclamantul și intervenienții fiind obligați și la plata sumei de

5.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție

prima instanță a reținut în esență că reclamantul a solicitat constatarea

nulității absolute a Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor

societății pârâte din 14 decembrie 2007, cu motivarea că hotărârea a fost

adoptată la cea de a doua convocare, cu participarea unui număr de 214

acționari care reprezintă 20,498% din drepturile de vot și 69,3426 din

capitalul social, deși cvorumul necesar pentru adoptarea legală a hotărârii era

de 2/3.

De asemenea un alt motiv de

nelegalitate a hotărâri rezultând din nerespectarea condițiilor referitoare la

convocare. Aceleași motive fiind invocate și prin cererile de intervenție.

În privința excepției tardivității

acțiunii soluționată în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., tribunalul a arătat că în speță sunt incidente prevederile art. 132 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că dreptul la acțiune este imprescriptibil

deoarece se invocă motive de nulitate absolută, astfel încât a respins excepția

formulată de pârâtă. Situația fiind identică cu referire la excepția lipsei de

interes a intervenienților.

În acest context, prima instanță,

analizând conținutul convocatorului și al procesului-verbal al adunării

generale, prin raportare la prevederile art. 1 13, 115 și art. 117 din Legea nr.

31/1990, a arătat ca pentru data anunțată, convocatorul a fost publicat în M.

Of. al României partea a IV- a nr. 3195 din 9 noiembrie 2007 și în într-un ziar

național de largă răspândire.

De asemenea, au fost menționate

informațiile referitoare la locul și data ținerii adunării, precum și ordinea

de zi.

Referitor la cvorum, tribunalul a

reținut că fiind la a doua convocare, potrivit art. 1 15 alin. (2) din Legea nr.

31/1990, pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare era

necesară prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul

total al drepturilor de vot, condiție îndeplinită în speța. Au fost, în

consecință înlăturate susținerile reclamantului și intervenienților potrivit

cărora era necesară întrunirea unui cvorum de 2/3, cu motivarea că aceștia fac

o confuzie între dispozițiile legale aplicabile, în general, societăților

comerciale în ceea ce privește adunarea generală și cele referitoare la

adunările generale extraordinare pentru care art. 1 15 din Lege precizează

cvorumurile necesare.

Apelurile formulate de intervenienții

în interes propriu B.I., C.S.A. și S.I. - ambii în calitate de succesori ai

defunctului S.Ș. - au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 147

din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială contencios administrativ și fiscal.

Pentru a proceda astfel, curtea de

apel a reținut, în plus, față de considerentele avute în vedere de prima

instanță că dispozițiile art. 19 alin. (2) din statutul cadru al societății

pârâte, care prevede că adunările generale sunt legal constituite dacă la

lucrări participă cel puțin 2/3 din numărul membrilor și adoptă hotărâri cu

majoritatea simplă de voturi, nu poate constitui un temei pentru modificarea

sentinței deoarece această prevedere nu menționează distinct, în funcție de

felul adunării - ordinare sau extraordinare - condițiile de cvorum și de

majoritate necesare pentru luarea deciziilor.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs Brumaru Ioana, în calitate de succesoare a intervenientei decedate P.P.,

C.S.A. în calitate de succesoare a intervenientului decedat Sava Ștefan și

intervenientului în nume propriu S.I. și I.A.D. criticând-o pentru motivele de

nelegalitate a căror dezvoltare, relevă, în lipsa precizării temeiului de

drept, incidența prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret, recurenții invocă

faptul că contrar celor reținute prin decizia recurată, art. 19 din Statut

stabilește cerința unui cvorum de 2/3 doar pentru adunarea generală

extraordinară, dispoziție care este conformă cu prevederile art. 1 15 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia, în actul constitutiv se pot stipula

condiții de cvorum și majoritate mai mari, spre deosebire de adunările generale

ordinare, pentru care, în conformitate cu art. 1 12 alin. (2) nu se poate

prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.

Pe de altă parte, susțin recurenții,

nici cvorumul de o cincime nu a fost întrunit în condițiile în care

împuternicitul B.E. nu a fost prezent la adunarea generală din 14 decembrie

2007, iar acționarii pe care îi reprezenta, în mod nelegal au fost trecuți în

lista de prezență.

De altfel, hotărârea a cărei nulitate

s-a cerut a se constata a fost adoptată doar în interesul acționarilor

prezenți, cu scopul vădit de a schimba configurația acționariatului,

împrejurare ignorată prin decizia recurată.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată

că este nefondat.

Astfel, potrivit art. 19 alin. (2) din

Statutul cadru al societății pârâte „adunările generale sunt legal constituite

dacă la lucrare participă cel puțin 2/3 din numărul membrilor și adoptă hotărâri

cu majoritate simplă de voturi" iar conform art. 21, adunarea generală

extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar pentru a lua

hotărârile menționate în acest sens.

Din această perspectivă, justificat au

argumentat și instanțele anteriore că nu se poate accepta interpretarea

intervenienților potrivit cărora cvorumul necesar era de 2/3, pentru că, în mod

evident, dispozițiile statului nu confirmă această susținere. în această

situație devin incidente dispozițiile cuprinse în art. 1 15 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 31/1990, în sensul că, fiind la a doua convocare, pentru

validitatea deliberărilor în adunările generale extraordinare este necesară

prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total al

drepturilor de vot, iar hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute

de acționarii prezenți sau reprezentanți, condiții îndeplinite în speță.

Este real că potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, în actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și

majoritate mai mari, însă, în speță pentru adunarea generală extraordinară nu

există o atare precizare, singura dispoziție în această privință fiind aceea

cuprinsă în art. 21 din Statut care nu reglementează acest aspect.

Pentru identitate de rațiune și

interpretarea recurenților în sensul că prevederile art. 19 alin. (2) din

Statut, se aplică, în mod evident doar adunărilor generale extraordinare,

urmează a fi înlăturată, în lipsa unei mențiuni statuare exprese care să

prevadă un alt cvorum decât cel reglementat prin dispozițiile legale evocate.

Totodată, este nefondată și critica

referitoare la neîntrunirea cvorumului de o cincime, justificată prin lipsa

persoanei împuternicite să-i reprezinte pe unii dintre acționari, care în mod

nelegal au fost trecuți în lista de prezență.

În acest sens, potrivit art. 125 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, acționarii pot participa și vota în adunarea

generală prin reprezentare în baza unei împuterniciri acordate în acest scop,

iar conform art. 1 15 din lege, hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor

deținute de acționarii prezenți sau reprezentați, ceea ce explică întocmirea

listei de prezență cu toți acționarii prezenți personal sau prin reprezentant.

În concluzie, recursul declarat de

intervenienți este nefondat și va fi respins în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de intervenienții în nume propriu B.I., C.S.A., S.I. și I.A.D. împotriva Deciziei

nr. 147/ Com din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie 2010.