ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2010

Deliberând asupra conflictului negativ

de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea formulată de petenta SC S.C.R. I.F.N. SA Ciorogârla, județul Ilfov a

solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin fără protest,

emitent SC U.G. SRL Onești, în valoare de 45.000 lei, emis la data de 1

decembrie 2008 și scadent la 27 octombrie 2009.

Judecătoria Onești verificând biletul

la ordin a constatat că acesta este emis la București, iar locul plății este în

același oraș.

Prin sentința civilă nr. 1219 din 7

aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Onești s-a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Onești și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cererii având ca obiect învestirea cu formulă executorie în

favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.

Pentru a pronunța această sentință,

judecătoria a reținut că potrivit art. 61 din Legea cambiei și biletului la

ordin, competența pentru învestirea biletului la ordin cu formulă executorie

aparține judecătoriei, iar în ceea ce privește competența teritorială, ea

aparține judecătoriei în a cărei rază se găsește locul plății, conform art. 10 pct.

3 C. proc. civ., în speță Judecătoria Onești, loc expres menționat în biletul

la ordin.

La rândul său, Judecătoria Bolintin

Vale s-a dezînvestit prin declinarea competenței în favoarea Judecătoriei

Onești, în baza sentinței nr. 940 din 27 aprilie 2010 și constatând ivirea

conflictului negativ de competență a înaintat dosarul instanței supreme pentru

soluționarea regulatorului de competență, conform art. 22 alin. 3 C. proc. civ.

În considerentele acestei hotărâri s-a

reținut că Judecătoria Bolintin Vale nu este competentă din punct de vedere

teritorial în cauză este vorba de o competență teritorială alternativă, fiind

incidente dispozițiile art. 5 și art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care

prevăd că în cererile izvorâte dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin,

competența aparține instanței de la sediul debitorului, în speță Judecătoria

Onești, sau instanței locului de plată - în speță, locul plății fiind în

București potrivit mențiunii din biletul la ordin aflat la fila 4 dosar

Judecătoria Onești.

S-a mai reținut că art. 10 pct. 3 C.

proc. civ., nu reglementează o competență teritorială exclusivă a instanței de

la locul plății, cum a apreciat instanța anterioară în hotărârea de declinare a

competenței, ci o competență teritorială alternativă, respectiv instanța de la

sediul debitorului sau instanța de la locul plătii.

Întrucât niciunul dintre locurile

menționate în art. 5 și art. 10 pct. 3 C. proc. civ. nu se află în Bolintin

Vale, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Onești, prima instanță

sesizată în conformitate cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ.; cum creditorul

a făcut deja alegerea în favoarea Judecătoriei Onești, această instanță este

competentă să soluționeze pricina.

Totodată, s-a constatat conflictul

negativ de competență ivit între cele două judecătorii, motiv pentru care a

dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru soluționarea acestuia.

Asupra conflictului negativ de

competență, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei pricini este de

competența Judecătoriei Onești pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul

are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din examinarea textului de lege

enunțat rezultă că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea

instanței aparține reclamantului, iar odată făcută alegerea instanța nu poate

interveni, fiind legal învestită

În cauză este vorba de o competență

teritorială alternativă, respectiv instanța de la sediul debitorului - în speță

Judecătoria Onești - conform art. 5 și art. 10 pct. 3 C. proc. civ., sau

instanței de la locul plății - în speță Judecătoria Bolintin Vale - potrivit

aceluiași articol.

Cum creditorul a introdus cerere de

învestire cu formulă executorie la Judecătoria Onești, care corespunde

instanței sediului debitorului, optând în acest mod acesta și-a exercitat dreptul

de alegere conferit de lege, asupra căruia nu se poate reveni conform textelor

de lege precitate.

Prin urmare, Înalta Curte stabilește

competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, căreia i

se va trimite dosarul pentru judecarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Onești

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2010.