ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2010

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată de petenta SC S.C.R. I.F.N. SA Ciorogârla, județul Ilfov a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin fără protest, emitent SC U.G. SRL Onești, în valoare de 45.000 lei, emis la data de 1 decembrie 2008 și scadent la 27 octombrie 2009. Judecătoria Onești verificând biletul la ordin a constatat că acesta este emis la București, iar locul plății este în același oraș. Prin sentința civilă nr. 1219 din 7 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Onești s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Onești și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect învestirea cu formulă executorie în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că potrivit art. 61 din Legea cambiei și biletului la ordin, competența pentru învestirea biletului la ordin cu formulă executorie aparține judecătoriei, iar în ceea ce privește competența teritorială, ea aparține judecătoriei în a cărei rază se găsește locul plății, conform art. 10 pct. 3 C. proc. civ., în speță Judecătoria Onești, loc expres menționat în biletul la ordin. La rândul său, Judecătoria Bolintin Vale s-a dezînvestit prin declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Onești, în baza sentinței nr. 940 din 27 aprilie 2010 și constatând ivirea conflictului negativ de competență a înaintat dosarul instanței supreme pentru soluționarea regulatorului de competență, conform art. 22 alin. 3 C. proc.

civ. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că Judecătoria Bolintin Vale nu este competentă din punct de vedere teritorial în cauză este vorba de o competență teritorială alternativă, fiind incidente dispozițiile art. 5 și art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că în cererile izvorâte dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, competența aparține instanței de la sediul debitorului, în speță Judecătoria Onești, sau instanței locului de plată - în speță, locul plății fiind în București potrivit mențiunii din biletul la ordin aflat la fila 4 dosar Judecătoria Onești. S-a mai reținut că art. 10 pct. 3 C. proc. civ., nu reglementează o competență teritorială exclusivă a instanței de la locul plății, cum a apreciat instanța anterioară în hotărârea de declinare a competenței, ci o competență teritorială alternativă, respectiv instanța de la sediul debitorului sau instanța de la locul plătii.

Întrucât niciunul dintre locurile menționate în art. 5 și art. 10 pct. 3 C. proc. civ. nu se află în Bolintin Vale, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Onești, prima instanță sesizată în conformitate cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ.; cum creditorul a făcut deja alegerea în favoarea Judecătoriei Onești, această instanță este competentă să soluționeze pricina. Totodată, s-a constatat conflictul negativ de competență ivit între cele două judecătorii, motiv pentru care a dispus înaintarea dosarului la instanța supremă pentru soluționarea acestuia. Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei pricini este de competența Judecătoriei Onești pentru următoarele considerente: Potrivit art. 12 C. proc.

civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Din examinarea textului de lege enunțat rezultă că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată făcută alegerea instanța nu poate interveni, fiind legal învestită În cauză este vorba de o competență teritorială alternativă, respectiv instanța de la sediul debitorului - în speță Judecătoria Onești - conform art. 5 și art. 10 pct. 3 C. proc. civ., sau instanței de la locul plății - în speță Judecătoria Bolintin Vale - potrivit aceluiași articol. Cum creditorul a introdus cerere de învestire cu formulă executorie la Judecătoria Onești, care corespunde instanței sediului debitorului, optând în acest mod acesta și-a exercitat dreptul de alegere conferit de lege, asupra căruia nu se poate reveni conform textelor de lege precitate.

Prin urmare, Înalta Curte stabilește competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.