ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 109 din 24 martie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată

de reclamantul E.D.I. în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii

Dolj și M.A.N., ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă

formulată la data de 15 august 2008, reclamantul E.D.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.A.N. și Casa Județeană de Pensii Dolj să se dispună

anularea actului administrativ din 3 august 2005, emis de către M.A.N. - U.M. X,

de sistare a indemnizației de veteran de război, începând cu data de 1 martie 2006

și repunerea în drepturi susținând că în mod nelegal i-a fost sistată această indemnizație,

deși îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Reclamantul a luat

cunoștință de emiterea actului contestat în cursul lunii august 2005 cu ocazia

comunicării acestuia (filele 129 - 130).

În aceste condiții,

instanța de fond a constatat, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004, că acțiunea introdusă este tardivă, fiind depășit atât

termenul de prescripție de 6 luni cât și cel de decădere de 1 an.

În termen legal,

împotriva sus - menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul E.D.I.

Cererea de recurs

a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C.

proc. civ. și cu trimitere la jurisprudența C.E.D.O. (cauza Albina c România),

iar în motivarea ei s-a arătat că în condițiile în care a servit actul de

justiție ca procuror/consilier juridic/avocat peste 50 de ani și este încadrat

în gradul de handicap cu însoțitor (fiind nedeplasabil), soluția Curții de Apel

Craiova este nelegală atâta vreme cât în mod greșit s-a reținut că obiectul acțiunii

sale în contencios administrativ vizează indemnizația sa de veteran de război.

Recurentul a precizat

că nu i s-a comunicat sentința de declinare a cauzei dispusă de Tribunalul

Dolj, că în mod incorect s-a reținut că a luat cunoștință de actul contestat în

luna august 2005, în realitate fiind vorba de anul 2006, în opinia sa acțiunea

în contencios fiind depusă în termen și după urmarea procedurii prealabile prin

sesizarea ministrului apărării naționale.

Intimatul M.A.N.

a formulat întâmpinare,

subliniind că sentința recurată este temeinică și legală și că și în ipoteza în

care s-ar reține că recurentul - reclamant a luat cunoștință de actul a cărui

anulare a fost cerută în anul 2006, acțiunea introdusă în anul 2008 este

evident tardivă.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. și că nici din perspectiva art. 304

1

C. proc. civ. recursul nu este fondat.

Tribunalul Dolj, secția

contencios administrativ și fiscal, sesizat la 15 august 2008 de reclamantul E.D.I.

pentru anularea adresei M.A.N. - U.M. X și pentru repunerea în drepturile

sistate începând cu data de 1 martie 2006, a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Învestită în acest

mod, instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova a procedat în

acord cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ și constatând că actul în discuție i-a fost comunicat

reclamantului în luna august 2005 (conform actelor existente la filele 129 - 130

dosar Tribunal Dolj) a stabilit în mod corect că acțiunea este tardivă, fiind

depășit atât termenul de prescripție de 6 luni cât și cel de decădere de 1 an

pentru introducerea unei acțiuni în anularea unui act administrativ.

În raport de soluționarea

cauzei pe excepția tardivității invocată de pârâtul M.A.N., celelalte

aspecte/motive de nelegalitate invocate de reclamant nu au mai fost analizate.

Nu se poate reține

critica recurentului că instanța s-a pronunțat asupra unui alt act decât cel

dedus judecății întrucât din multitudinea memoriilor depuse atât în fond cât și

în recurs rezultă că acesta contestă că momentul luării la cunoștință despre

actul asupra căruia s-a pronunțat Curtea de Apel Craiova este cel menționat în

sentință, respectiv luna august 2005, fără însă a indica în mod clar o altă

dată.

În privința

trimiterilor făcute la jurisprudența C.E.D.O., mai exact la cauza Albina împotriva

României care vizează condamnarea Statului Român pentru nerespectarea

exigențelor unui proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că în speță nu se poate

vorbi de o încălcare a dreptului la un proces echitabil de către instanța

fondului, acesta din urmă fiind datoare să aplice întocmai normele cuprinse în

Legea nr. 554/2004 care condiționează soluționarea unei cereri în anularea unui

act pretins vătămător de introducerea ei într-un anume termen.

Pentru cele expuse, văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de E.D.I. împotriva sentinței civile nr. 109 din 24 martie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.