ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul E.D.I. în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Dolj și M.A.N., ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă formulată la data de 15 august 2008, reclamantul E.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. și Casa Județeană de Pensii Dolj să se dispună anularea actului administrativ din 3 august 2005, emis de către M.A.N. - U.M. X, de sistare a indemnizației de veteran de război, începând cu data de 1 martie 2006 și repunerea în drepturi susținând că în mod nelegal i-a fost sistată această indemnizație, deși îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Reclamantul a luat cunoștință de emiterea actului contestat în cursul lunii august 2005 cu ocazia comunicării acestuia (filele 129 - 130). În aceste condiții, instanța de fond a constatat, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, că acțiunea introdusă este tardivă, fiind depășit atât termenul de prescripție de 6 luni cât și cel de decădere de 1 an. În termen legal, împotriva sus - menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul E.D.I. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și cu trimitere la jurisprudența C.E.D.O.

(cauza Albina c România), iar în motivarea ei s-a arătat că în condițiile în care a servit actul de justiție ca procuror/consilier juridic/avocat peste 50 de ani și este încadrat în gradul de handicap cu însoțitor (fiind nedeplasabil), soluția Curții de Apel Craiova este nelegală atâta vreme cât în mod greșit s-a reținut că obiectul acțiunii sale în contencios administrativ vizează indemnizația sa de veteran de război. Recurentul a precizat că nu i s-a comunicat sentința de declinare a cauzei dispusă de Tribunalul Dolj, că în mod incorect s-a reținut că a luat cunoștință de actul contestat în luna august 2005, în realitate fiind vorba de anul 2006, în opinia sa acțiunea în contencios fiind depusă în termen și după urmarea procedurii prealabile prin sesizarea ministrului apărării naționale.

Intimatul M.A.N. a formulat întâmpinare, subliniind că sentința recurată este temeinică și legală și că și în ipoteza în care s-ar reține că recurentul - reclamant a luat cunoștință de actul a cărui anulare a fost cerută în anul 2006, acțiunea introdusă în anul 2008 este evident tardivă. Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. și că nici din perspectiva art. 304 1 C. proc. civ. recursul nu este fondat. Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, sesizat la 15 august 2008 de reclamantul E.D.I. pentru anularea adresei M.A.N. - U.M. X și pentru repunerea în drepturile sistate începând cu data de 1 martie 2006, a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită în acest mod, instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova a procedat în acord cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și constatând că actul în discuție i-a fost comunicat reclamantului în luna august 2005 (conform actelor existente la filele 129 - 130 dosar Tribunal Dolj) a stabilit în mod corect că acțiunea este tardivă, fiind depășit atât termenul de prescripție de 6 luni cât și cel de decădere de 1 an pentru introducerea unei acțiuni în anularea unui act administrativ. În raport de soluționarea cauzei pe excepția tardivității invocată de pârâtul M.A.N., celelalte aspecte/motive de nelegalitate invocate de reclamant nu au mai fost analizate.

Nu se poate reține critica recurentului că instanța s-a pronunțat asupra unui alt act decât cel dedus judecății întrucât din multitudinea memoriilor depuse atât în fond cât și în recurs rezultă că acesta contestă că momentul luării la cunoștință despre actul asupra căruia s-a pronunțat Curtea de Apel Craiova este cel menționat în sentință, respectiv luna august 2005, fără însă a indica în mod clar o altă dată.

În privința trimiterilor făcute la jurisprudența C.E.D.O., mai exact la cauza Albina împotriva României care vizează condamnarea Statului Român pentru nerespectarea exigențelor unui proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că în speță nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la un proces echitabil de către instanța fondului, acesta din urmă fiind datoare să aplice întocmai normele cuprinse în Legea nr. 554/2004 care condiționează soluționarea unei cereri în anularea unui act pretins vătămător de introducerea ei într-un anume termen. Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.D.I. împotriva sentinței civile nr. 109 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.