ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 258/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1473 din 6 aprilie 2009, Curtea de Apel a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul U.G., în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., a obligat pârâtul să stabilească un termen scurt, rezonabil, la care reclamantul să se prezinte pentru primirea cererii de redobândire a cetățeniei române și a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii privind stabilirea datei pentru primirea actelor de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia de a-i primi de îndată cererea.

Motivația demersului în instanță al reclamantului a fost refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii, formulată inițial la data de 1 septembrie 2008, și ulterior la 2 octombrie 2008, pentru care nu a primit un răspuns favorabil.

Instanța a apreciat că răspunsul Direcției Consulare din cadrul M.A.E din data de 17 septembrie 2008 și comunicat reclamantului, prin care era informat că la momentul în care se va ajunge la procesarea cererii sale, ambasada va trimite pe cale poștală invitația împreună cu lista actelor necesare dosarului, constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale . În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererea privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie". Din aceste dispoziții legale instanța de fond a reținut obligația statului de a analiza cererea de redobândire într-un termen rezonabil, or, în speță trecerea unui termen de 7 luni de la data la care reclamantul a formulat prima cerere scrisă (1 septembrie 2008) nu poate fi considerat rezonabil.

Curtea a mai constatat că motivele de ordin administrativ, organizatoric invocate de pârât, nu pot justifica refuzul de primire a cererii și actelor necesare. S-a constatat că reclamantul nu a timbrat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 din Legea nr. 147/1997, astfel încât, a fost anulat acest capăt de cerere. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că prima instanță a interpretat în mod greșit legea când a reținut refuzul său nejustificat de a soluționa cererea intimatului având ca obiect redobândirea cetățeniei române.

În acest sens, recurentul arată că s-a transmis solicitantului un răspuns administrativ, la data de 17 septembrie 2008, prin care reclamantul a fost încunoștiințat de faptul că cererea sa va fi soluționată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași perioadă. În aceste condiții, consideră că nu sunt întrunite condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și h) din Legea nr. 554/2004, pentru a se reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantului. De asemenea, recurentul a reluat susținerea făcută și în fața instanței de fond, în sensul că există motive de ordin administrativ, organizatoric care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil.

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 11 - 17 dosar). Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reține ca fiind nefondată critica recurentului privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz nejustificat de soluționare a cererii, pentru următoarele motive: Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

În urma demersurilor repetate întreprinse de intimatul - reclamant din luna septembrie 2008, secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău a comunicat acestuia, la data de 17 septembrie 2008, că se fac eforturi constante pentru procesarea solicitărilor de programări formulate în ultimii ani și că în momentul în care cererea depusă de reclamant va intra în faza de procesare, ambasada va trimite invitația pe cale poștală în vederea depunerii documentelor (fila 6 dosar fond). Acest răspuns a fost apreciat de intimatul - reclamant ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale. Problema care se impune a fi rezolvată în speța de față este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Din lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri. Ca atare, în lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit căruia: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”. Doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte.

Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret. Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. Astfel, în materie «civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. În speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri - octombrie 2008 - și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței C.E.D.O. Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a secției Consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție.

Prin urmare, răspunsul primit de intimatul - reclamant la data de 17 septembrie 2008 constituie, de fapt, o amânare la un termen nedeterminat a datei la care acesta va fi invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei române, reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, modificată. În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu există în speță motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul - pârât M.A.E. va fi obligat la plata sumei de 200 lei către intimat cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.E., împotriva sentinței civile nr. 1473 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei către intimat cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.