ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 173/CA/ PI pronunțată la

data de 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâții I.J.P.F. Satu Mare și

M.I.R.A. București, acțiune având ca obiect anularea în parte a Deciziei de

impunere nr. 1758346 din 28 august 2008 cu privire la suma de 8.144 lei,

reprezentând cheltuieli cu salariile, hrana, chiria și indemnizația de mutare

conform devizului analitic depus la dosar.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că suma imputată reclamantei, de 8.144

lei, prin decizia atacată, constituie cheltuieli efectuate pe timpul cursului

de inițiere, suportate de pârâți și produse prin nerespectarea obligației de a

îndeplini serviciul în unitățile M.I.R.A. timp de 5 ani, conform angajamentului

asumat.

Reține instanța de

fond că, cursul de inițiere, la care a participat și reclamanta s-a desfășurat

în perioada 9 ianuarie 2006 - 18 decembrie 2006, acesta cuprinzând și perioada

de stagiu de practică la I.J.P.F. Satu Mare (8 aprilie - 24 septembrie 2006),

reclamanta beneficiind de drepturile salariale prevăzute de dispozițiile art. 35

alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor.

Prin Dispoziția

Șefului I.J.P.F. Satu Mare din 16 iulie 2008, reține instanța de fond,

reclamantei i-au încetat raporturile de serviciu, la cerere, conform art. 69 alin.

(1) lit. d) și art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, aceasta încălcând și

angajamentul luat, de a lucra minim 5 ani în unitatea de poliție în care a fost

încadrată, astfel încât trebuia să restituie cheltuielile constând în drepturi

salariale acordate în perioada cursului de pregătire urmate de aceasta

(drepturile salariale fiind de fapt cheltuieli de întreținere), norma de hrană

și indemnizația de mutare suportată de I.J.P.F. Satu Mare, proporțional cu

activitatea prestată (571 zile) din totalul zilelor pentru care s-a semnat

angajamentul (1826 zile).

Instanța de fond a

reținut ca fiind aplicabile în speță, dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind

Statutul polițiștilor, completate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, cursurile de inițiere urmate de reclamantă fiind

asimilate formelor de perfecționare profesională, la care fac referire în mod

expres dispozițiile din legislația menționată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, următoarele motive de

recurs:

- obiectul cererii

sale de chemare în judecată îl constituie revocarea în parte a Deciziei nr. 1758346

din 28 august 2005 și a Hotărârii din 20 ianuarie 2009 și recalcularea sumei

datorate în mod just și legal și nu anularea acestor acte cum a reținut în mod

eronat instanța de fond. Echivalarea drepturilor salariale cu cheltuielile de

întreținere făcută de către instanța de fond este nelegală și nefondată. Imputarea

salariului este nelegală pentru că efectiv a prestat muncă în cadrul M.I.R.A.;

- perioada de stagiu

este socotită perioada cât polițistul este debutant, ori ea era polițist

definitiv când a urmat cursurile de inițiere. Instanța de fond a apreciat

greșit că perioada de stagiu este cea dintre module;

- art. 51 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici se referă la

forme de perfecționare profesională, iar ea a urmat cursuri de inițiere în

profesie, ceea ce nu este echivalent unor cursuri de perfecționare

profesională. Cele două noțiuni se exclud reciproc. Cursul de perfecționare

urmează după absolvirea celui de inițiere;

- angajamentul luat

prin declarația autentică din 6 decembrie 2005 prevede că se obligă să

restituie numai cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul cât a fost

școlarizată, rezultate din chirii, transport, consum apă, electricitate,

aferente perioadei de 6 luni cât a fost școlarizată;

- Ordinul M.A.I. din

5 ianuarie 2006 nu-i este aplicabil, acesta fiind emis după data angajării sale

și implicit după ce a semnat acel angajament în fața notarului public;

- cuantumul

prejudiciului nu este just calculat, el nu respectă proporționalitatea în

raport de perioada de școlarizare care în fapt a fost de 6 luni și nu de un an.

Sumele încasate cu titlu de salarii nu pot fi incluse în acest prejudiciu,

salariul reprezentând contraprestația muncii depuse în baza contractului

individual de muncă.

Pârâții M.A.I. și I.J.P.F.

Satu Mare au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat

și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit

considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă,

așa cum se desprinde din motivele de recurs formulate, este nemulțumită de

cuantumul sumei imputate, cerând instanței a dispune recalcularea acesteia,

astfel încât să fie obligată a restitui exact cheltuielile de întreținere,

astfel cum s-a angajat prin declarația-angajament dată în fața notarului

public, acestea neincluzând și salariul încasat, salariul reprezentând

contraprestația muncii ce a depus-o în beneficiul și în folosul M.I.R.A.

Potrivit Declarației

autentificate notariale prin Încheierea din 6 decembrie 2005, redactată la Biroul notarului public, recurenta-reclamantă s-a obligat ca în cazul în care va fi îndepărtată

din instituția de învățământ pentru motive imputabile, precum și în

eventualitatea în care nu își va respecta obligațiile de îndeplinire a

serviciului pe o perioadă de minim 5 ani în unitățile și garnizoanele în care

va fi încadrată sau mutată ulterior, să restituie cheltuielile de întreținere

efectuate de instituție în scopul școlarizării sale.

Aceasta a participat

la cursul de inițiere în carieră, desfășurat în perioada 9 ianuarie - 18 decembrie

2006, structurat pe module, perioada 8 aprilie - 24 septembrie 2006

reprezentând stagiu de practică la I.J.P.F. Satu Mare.

Susținerile

recurentei - reclamante referitoare la diferența între perioada de stagiu și

curs de inițiere în profesie nu sunt întemeiate, cursul de inițiere în carieră

efectuat de aceasta, fiind structurat pe module, în acesta fiind inclusă ca

parte componentă și perioada de stagiu de practică la unitate, deoarece

cheltuielile de întreținere pe perioada școlarizării reprezintă costuri

ocazionate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul

dus-întors în timpul vacanțelor și alte drepturi de natura sumelor efectiv

primite cu titlu de drepturi salariale.

Potrivit art. 51 alin.

(3) și (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările ulterioare, funcționarii publici (deci și

polițiștii) care au urmat forme de pregătire profesională, ale căror raporturi

încetează prin demisie potrivit dispozițiilor art. 97 lit. e) - în cazul

polițiștilor, deci și al recurentei - reclamante, încetarea raporturilor de

serviciu prin demisie fiind prevăzută de art. 69 lit. f) din Legea nr. 360/2002

cu modificările ulterioare), înainte de împlinirea termenului prevăzut în

angajament, sunt obligați să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate

pentru perfecționare, precum și drepturile salariale primite pe perioada

perfecționării, calculate în condițiile legii, proporțional cu perioada rămasă

până la împlinirea termenului.

Deși pe parcursul

motivelor de recurs formulate recurenta reclamantă susține faptul că între

cursul de perfecționare și cel de inițiere în profesie nu există similitudine,

la finalul recursului precizează că „nu contestă faptul că cursul de inițiere

este un curs de formare profesională, dar nu poate fi asimilat cu un curs de

perfecționare în sensul stipulat de dispozițiile legale invocate de intimați”.

Dar, potrivit

susținerilor - corecte de altfel - ale intimaților - pârâți cursul de inițiere

în profesie nu este altceva decât un curs de perfecționare al polițistului de

frontieră, obligatoriu pentru a dobândi cunoștințele și deprinderile necesare

exercitării atribuțiilor de serviciu.

Recurenta-reclamantă

a fost definitivă în profesie la 1 iunie 2006, după ce a susținut examenul de

definitivare în profesie și după expirarea perioadei de probă de 6 luni.

Potrivit art. 23 din

Ordinul M.A.I. din 5 ianuarie 2006, în cazul în care din motive imputabile (demisia

constituind un motiv imputabil recurentei - reclamante) „polițiștii nu respectă

angajamentul luat, vor restitui M.A.I. drepturile salariale efective primite pe

perioada cursurilor de specializare sau perfecționare, precum și celelalte

drepturi materiale și bănești efectiv primite pe aceeași perioadă”.

Așadar, față de

aceste prevederi legale, instanța de fond în mod corect a reținut că, „deși în

angajamentul autentificat din 6 decembrie 2005 se face referire doar la

restituirea cheltuielilor de întreținere nu și a drepturilor salariale, aceasta

nu înseamnă că recurenta nu poate fi obligată la restituirea drepturilor

salariale acordate în perioada cursului de pregătire urmat, deoarece restituirea

acestor drepturi salariale este prevăzută de lege, prin act autentic

neputându-se deroga de la prevederile legale”.

Art. 3 din Ordinul M.A.I.

din 5 ianuarie 2006 definește noțiunea de „cheltuieli de întreținere pe timpul

școlarizării”, în cuprinsul acestora făcându-se referire și la „alte drepturi”,

explicația acestei sintagme făcându-se în subsolul paginii, în sensul că „prin

alte drepturi se înțeleg sumele efectiv primite reprezentând drepturi

salariale”.

Așadar, intimatul - pârât

I.J.P.F. Satu Mare este îndreptățit și la restituirea acestor cheltuieli făcute

cu salariul, fără să i se impute o îmbogățire fără justă cauză, așa cum în mod

nejustificat încearcă recurenta-reclamantă să definească recuperarea acestor

cheltuieli, contrar celor susținute de recurentă Ordinul M.A.I. din 5 ianuarie 2006

îi este aplicabil, el conținând dispoziții de aplicare imediată.

Stabilind că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 188/1999

republicată, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, de vreme ce

potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile acestei

legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/199 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, în situația în care domeniile respective

nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului, așa cum e și cazul

în speță - situația prevăzută în art. 51 din Legea nr. 188/1999 nefiind

reglementate prin legi speciale privind pe polițiști.

Cât privește critica

recurentei - reclamante în sensul că cheltuielile efectuate în cursul

școlarizării în ceea ce o privește nu au fost calculate în mod corect, este și

ea neîntemeiată.

Din conținutul devizului

analitic întocmai de serviciul financiar din cadrul I.J.P.F. Satu Mare, rezultă

că aceste cheltuieli au fost defalcate și justificate în mod corespunzător,

neexistând suspiciuni de erori de calcul.

Acestea s-au

constituit în cheltuielile cu salariile, cu norma de hrană și indemnizația de

mutare (și nu de instalare cum în mod eronat susține recurenta) pentru perioada

școlarizării - 9 ianuarie - 18 decembrie 2006, proporțional cu activitatea

prestată (571 zile) din totalul zilelor prevăzute în contract (1826 zile).

Critica privind

neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor O.G. nr. 121/1998 privind

răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse M.A.I. cât și cele

ale Instrucțiunilor M.A.I. din 1998, cu modificările și completările

ulterioare, este de asemenea neîntemeiată.

Art. 63 alin. (1) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu modificările și

completările ulterioare, potrivit cărora „Polițistul răspunde pentru pagubele cauzate

patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din

M.A.I.”, se coroborează cu cele ale art. 9 din O.G. nr. 121/1998, precum și

cele ale art. 27

1

din instrucțiunile M.A.I. din 1998, cu

modificările și completările ulterioare, care stipulează că „prin salariați

civili din structura M.A.I. se înțelege funcționarii publici civili, cu statut

special”.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art.

312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.C. împotriva sentinței nr. 173/CA/ PI din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.