ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1820/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1586 din 30 martie 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins

acțiunea completată formulată de către reclamanta A.M.P., în contradictoriu cu Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, în calitate de succesoare în drepturile și obligațiile

Institutului Național de Administrație, ca neîntemeiată, prin care a solicitat anularea

Ordinului nr. 242 din 30 noiembrie 2007, emis de Institutul Național de Administrație,

prin care i s-a imputat reclamantei întreaga valoare de inventar a videoproiectorului

marca B. astfel cum figura înregistrată la data de 22 decembrie 2005, potrivit fișelor

de inventar depuse și a Ordinul nr. 95 din 19 mai 2008, prin care a fost modificat

cuantumul sumei imputate ca urmare a stabilirii valorii de înlocuire a mijloacelor

fixe lipsă, pe baza procesului – verbal, reducându-se la 2.490 RON.

Împotriva sentinței

nr. 1586 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta P.A.M., cauza fiind înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

La termenul de judecată

din 4 aprilie 2012, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare

cu privire la excepția tardivității recursului, invocată de instanță din oficiu,

excepție care face de prisos expunerea și analiza motivelor de recurs.

Înalta Curte constată

că este întemeiată excepția tardivității recursului pentru considerentele arătate

în continuare.

Sentinței atacată a fost

comunicată reclamantei la data de 14 februarie 2011, conform dovezii de primire

și procesului-verbal de predare aflat la dosarul de fond.

Conform art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată

cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

În raport cu data comunicării

sentinței și potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile

art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs s-a împlinit la data de 30

februarie 2011.

Or, reclamanta a înregistrat

cererea de recurs la data de 22 martie 2011, depășind astfel termenul legal.

Pentru aceste motive,

în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității recursului, invocată

de instanță din oficiu, urmând a fi respins, ca tardiv formulat, recursul declarat

de reclamanta P.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de P.A.M. împotriva sentinței

nr. 1586 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie

2012.