ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 aprilie

2010, reclamanta N.G.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 3402 din 10 martie

2010 emis de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului privind

imputarea sumei de 2.181,76 RON, reprezentând 1 buc. stație, 1 buc. monitor LCD

și 1 buc. laptop.

În motivarea acțiuni,

reclamanta a arătat că prin ordinul contestat s-a stabilit în mod nelegal răspunderea

sa materială pentru cele trei active fixe constatate minus și declarate imputabile

prin procesul-verbal de inventariere a patrimoniului Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Reclamanta a susținut

că nu datorează contravaloarea acestor bunuri, pentru că a sesizat superiorilor

ierarhici dispariția obiectelor de inventar și nu s-a procedat la efectuarea unei

anchete sau la radierea bunurilor din lista de inventar.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată

prin sentința civilă nr. 2437 din 21 mai 2010.

Instanța de fond a constatat

legalitatea ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010, cu motivarea că reclamanta nu

a informat în scris direcția de specialitate cu privire la dispariția stației, recunoscând

totodată neglijența sa, în sensul că a scos din camera în care se afla obiectul

de inventar și l-a depozitat într-un dulap, fără a-l încuia.

De asemenea, s-a avut

în vedere că, reclamanta a recunoscut că a avut în subinventar celelalte două bunuri,

monitorul LCD și laptop-ul, constatate minus de Comisia de inventariere și pentru

care nu s-a făcut dovada predării .

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul

admiterii acțiunii și anulării ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010.

Recurenta a susținut că

în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de anulare a actului de imputare

întocmit pentru suma de 2.181,76 RON, reprezentând contravaloarea unei stații, a

unui monitor LCD și a unui laptop.

Recurenta a arătat că

în cauză nu s-a constatat încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu, conform

dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 188/1999, astfel că nu au fost îndeplinite condițiile

impuse de lege pentru stabilirea răspunderii sale.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 3402

din 10 martie 2010 întocmit de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

s-a imputat recurentei-reclamante N.G.I. suma de 2.181,76 RON, reprezentând valoarea

imputabilă a unei stații, a unui monitor LCD și a unui laptop.

La întocmirea acestui

ordin s-a avut în vedere procesul-verbal întocmit de Comisia centrală de inventariere

și aprobat de conducătorul autorității publice.

Răspunderea materială

a recurentei, în calitatea sa de consilier în cadrul Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, a fost greșit stabilită prin ordinul contestat, întrucât

nu a fost dovedită încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 75 din Legea nr. 188/1999, reținute de altfel ca temei

juridic al actului administrativ dedus judecății.

Legalitatea acestui act

a fost greșit constatată de instanța de fond, care nu a analizat apărările din cererea

de chemare în judecată și a preluat considerentele de fapt expuse de ministerul

pârât, fără a proceda la verificarea acestora în raport de celelalte probe administrate

în cauză.

Astfel, răspunderea materială

a recurentei a fost stabilită numai ca o consecință a faptului că aceasta a semnat

listele de inventariere pentru cele trei active fixe corporale, iar ulterior nu

a semnalat dispariția lor în scris superiorilor ierarhici sau instituțiilor specializate.

Situația de fapt expusă

nu poate fi reținută ca temei pentru angajarea răspunderii materiale a funcționarului

public, în condițiile în care bunurile constatate minus de Comisia de inventariere

nu au fost destinate a fi utilizate în exclusivitate de către recurenta-reclamantă,

iar aceasta nu a încălcat atribuțiile de serviciu cu privire la inventarierea și

administrarea bunurilor materiale din patrimoniul ministerului intimat.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în

baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată,

în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamanta N.G.I. și se va dispune

anularea Ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010 emis de Ministrul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de N.G.I. împotriva sentinței civile nr. 2437 din 21 mai 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta N.G.I.

Anulează Ordinul nr. 3402

din 10 martie 2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.