ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1782 din 28 aprilie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâții

Parlamentul României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, obligând primul pârât să procedeze la analiza dosarului reclamantei

privind preschimbarea certificatului de revoluționar și să-i comunice acesteia

soluția referitoare la avizul prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe,

peste

termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate,

a declarat recurs pârâtul

Parlamentul României

- Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând

repunerea în termenul de recurs

.

În motivarea cererii de repunere în termen,

întemeiată pe dispozițiile art. 103 C. proc. civ., recurentul a invocat

împrejurarea că, la data comunicării sentinței pronunțate de instanța de fond,

toți parlamentarii se aflau în vacanță parlamentară.

Curtea, apreciind că motivul invocat de

recurent pentru neexercitarea în termen a căii de atac formulate nu constituie

„o împrejurare mai presus de voința” sa, în sensul prevederilor art. 103 alin. (1)

C. proc. civ., întrucât activitatea curentă a autorității recurente este

asigurată permanent de către un aparat administrativ funcționăresc, urmează să respingă

cererea de repunere în termen.

Astfel, recursul este

tardiv.

Conform art. 20 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care

s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de

15 zile de la comunicare.

De asemenea, potrivit

art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de

la data comunicării hotărârii ce se atacă.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului - pârât

la data de 2 iulie 2009 și că acesta a declarat recurs la data de 28 iulie 2009,

așa cum rezultă din mențiunea efectuată pe cererea de recurs cu ocazia

înregistrării acesteia (fila 2 – dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul

legal de 15 zile.

Conform art. 103 alin.

(1) C. proc. civ.,

neexercitarea oricărei căi de atac

în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

Constatând că

recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. și că recurentul nu a dovedit

că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o

împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să facă aplicarea

dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate și să decidă în sensul

respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere în termenul de recurs.

Respinge recursul declarat de

pârâtul Parlamentul

României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva

sentinței nr. 1782 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

ianuarie 2010.