ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5611/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4475 din 23 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a prematurității, inadmisibilității și tardivității acțiunii, iar, pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul G.I.

La termenul de judecată din 15 decembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantului G.I. la data de 28 arpilie 2010, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii. Recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 03 mai 2010, așa cum rezultă din rezoluția de primire a cererii de recurs.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, însă recurentul-reclamant s-a rezumat la o simplă și formală declarare a recursului împotriva sentinței nr. 4475 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. , „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

În raport de aceste dispoziții imperative, rezultă că recurentul-reclamant avea obligația procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării sentinței recurate, respectiv până la data de 14 mai 2010. Înalta Curte constată însă că recurentul-reclamant nu a motivat cererea de recurs nici până la termenul de judecată fixat la data de 15 decembrie 2010. Potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ. : Art.306. alin. „(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.” Argumentele invocate de recurentul-reclamant în fața instanței referitoare la faptul că nu a cunoscut termenul în care trebuia să motiveze recursul, întrucât nu are cunoștințe de specialitate, nu pot fi primite.

Având în vedere data comunicării sentinței recurate (28 aprilie 2010) și data limită de declarare și motivare a recursului (14 mai 2010), în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. , instanța urmează a constata nulitatea recursului. În raport de cele mai sus reținute și întrucât, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de G.I. împotriva sentinței nr. 4475 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.