ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 4 mai 2009

în Dosarul nr. 100/45/2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererile reclamantei SC R. SA Bârlad privind

restituirea cauțiunii în valoare de 70.000 lei și completarea dispozitivului

sentinței civile nr. 39 din 3 martie 3008 pronunțată de această instanță.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că cererea de restituire a

cauțiunii nu se încadrează în niciuna din situațiile reglementate de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.: soluționarea irevocabilă a fondului cauzei sau

declarația părții interesate că nu urmărește obligarea părții adverse la

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

În ceea ce privește

prima situație, instanța a arătat că legalitatea și temeinicia actelor

administrativ fiscale a căror suspendare a executării a fost obținută nu a fost

verificată, în mod irevocabil, de către o instanță de contencios administrativ.

În ceea ce privește a

doua situație, instanța a menționat faptul că pârâta D.R.A.O.V. Iași s-a opus

restituirii cauțiunii înainte de soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.

Pe de altă parte,

instanța a apreciat că este nefondată și cererea de completare a dispozitivului

sentinței civile nr. 39 din 3 martie 3008 cu obligarea la restituirea

cauțiunii, întrucât nu a fost investită cu o asemenea cerere și nici nu erau

îndeplinite condițiile impuse de art. 723

1

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamanta SC R. SA Bârlad, care a solicitat

modificarea acesteia, în sensul restituirii cauțiunii.

În motivarea căii de

atac, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.

723

1

alin. (1) C. proc. civ., întrucât organul vamal nu a formulat o

cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, ci doar o opoziție la restituirea

cauțiunii, pe considerentele că societatea ar figura în evidențele sale

contabile cu un debit de 1.993.119 lei și că organele de cercetare penală din

cadrul D.I.I.C.O.T. fac cercetări în legătură cu acest debit.

În plus, recurenta

susține că instanța de fond nu a luat în considerare documentele pe care

aceasta le-a depus la dosar, din care rezulta ca societatea nu a prejudiciat

bugetul de stat și că dispune de suficiente active pentru a plăti o eventuală

datorie față de organul vamal.

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că recurenta a invocat în cererea de recurs dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., făra a dezvolta acest motiv de recurs, conform

prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., adică fără a

preciza care este actul juridic ce a fost greșit interpretat de către instanța

de fond.

Nici motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât prima

instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 723

1

alin. (3)

C. proc. civ., conform cărora: „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în

măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere

pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile

de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu

toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară

în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate”.

Într-adevăr, prima

ipoteză nu este îndeplinită în speță, întrucât acțiunea având ca obiect

verificarea legalității și temeiniciei actelor administrative a căror

suspendare s-a solicitat nu a fost soluționată în mod irevocabil.

Nici cea de-a doua

ipoteză nu se regăsește în prezenta cauză, deoarece intimata - pârâtă D.R.A.O.V.

Iași nu a fost de acord cu restituirea cauțiunii către recurenta-reclamantă, cu

motivarea că societatea în discuție are un debit de 1.993.119 lei și că se

întreprind cercetări de către organele penale cu privire la modul de

constituire a acestuia (a se vedea cererea aflată la filele 196-198 din Dosarul

nr. 105/45/2008 al Curții de Apel Bârlad, secția contencios administrativ și fiscal).

Instanța de control

judiciar consideră că, în speță, nu prezintă relevanță susținerile recurentei

potrivit cărora societatea nu a prejudiciat bugetul de stat, întrucât

verificarea legalității actelor administrative aflate în discuție nu formează

obiectul acestui dosar.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că nu este elocvent nici argumentul recurentei în sensul că

dispune de suficiente active pentru a plăti o eventuală datorie față de organul

vamal.

După cum s-a arătat

anterior, ceea ce este esențial în soluționarea cauzei este faptul că intimata,

în calitate de parte interesată, s-a opus la admiterea prezentei cereri de

restituire a cauțiunii.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine

publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC R. SA Bârlad împotriva încheierii din 4 mai 2009 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.