ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. - D.G.A.M.C. și D.G.F.P. a județului Vaslui, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007 emisă de D.G.A.M.C. precum și anularea Deciziei nr. 150 din 7 iunie 2007 emisă de A.N.A.F., prin care s-a suspendat soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 218 din 15 martie 2007. La termenul de judecată din 12 noiembrie 2007, Curtea, în baza dispozițiilor art. 215 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a stabilit o cauțiune în sumă de 155.000 lei.

Prin sentința nr. 168/ CA din 19 noiembrie 2007 rămasă irevocabilă Curtea de Apel Iași a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007 și a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 150 din 7 iunie 2007, prin care fusese suspendată soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere. La data de 29 iunie 2009 reclamanta, în temeiul art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat eliberarea cauțiunii consemnată la C.EC. prin recipisa din 14 noiembrie 2007. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 20 iulie 2009 a respins cererea privind eliberarea cauțiunii în valoare de 155.000 lei formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că legalitatea și temeinicia actului administrativ fiscal a cărui suspendare a executării a fost obținută nu a fost verificată, irevocabil de către o instanță judecătorească.

Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu există o declarație a pârâtelor din care să rezulte că nu urmăresc obligarea SC T. SRL la plata de despăgubiri pentru eventualele prejudicii ce ar putea fi cauzate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Vaslui, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, argumentează recurenta, potrivit art. 723 1 alin. (3) teza I C. proc.

civ., „cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei”, cea ce obliga instanța de fond să admită cererea de restituire a cauțiunii pe care a depus-o. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că societatea comercială recurentă a depus cauțiunea de 155. 000 lei în temeiul art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc., iar prin sentința civilă nr. 168/ CA din 19 noiembrie 2007, secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Iași s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007. Pe de altă parte, mai rezultă că procedura de soluționare a contestației fiscale formulate de aceeași societate comercială împotriva Deciziei de impunere nr. 218/2007 a fost suspendată în fața organului fiscal competent, prin Decizia nr. 150/2007, iar Curtea de apel, prin sentința nr. 168/2007 rămasă irevocabilă, a respins acțiunea care viza anularea acestei decizii. Deci, cu alte cuvinte, în ceea ce privește litigiul referitor la legalitatea deciziei de impunere a cărei executare a fost suspendată și pentru care s-a depus cauțiunea de 155.000 lei, fondul acestuia nu a fost soluționat în mod irevocabil, astfel că, așa cum a reținut și instanța de fond în mod judicios, condițiile cerute la art. 723 1 alin. (3) C. proc.

civ. pentru restituirea cauțiunii nu sunt îndeplinite. În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul formulat nu este întemeiat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SRL împotriva încheierii din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.