ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată A.N.A.F.
- D.G.A.M.C. și D.G.F.P. a județului Vaslui, solicitând instanței ca prin
hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de
impunere nr. 218 din 15 martie 2007 emisă de D.G.A.M.C. precum și anularea Deciziei
nr. 150 din 7 iunie 2007 emisă de A.N.A.F., prin care s-a suspendat
soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 218 din
15 martie 2007.
La termenul de
judecată din 12 noiembrie 2007, Curtea, în baza dispozițiilor art. 215 alin.
(3) din O.G. nr. 92/2003, a stabilit o cauțiune în sumă de 155.000 lei.
Prin sentința nr. 168/
CA din 19 noiembrie 2007 rămasă irevocabilă Curtea de Apel Iași a suspendat
executarea Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007 și a respins cererea
de anulare a Deciziei nr. 150 din 7 iunie 2007, prin care fusese suspendată
soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere.
La data de 29 iunie
2009 reclamanta, în temeiul art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ. a
solicitat eliberarea cauțiunii consemnată la C.EC. prin recipisa din 14
noiembrie 2007.
Curtea de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 20 iulie 2009 a respins
cererea privind eliberarea cauțiunii în valoare de 155.000 lei formulată de
reclamantă.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că legalitatea și temeinicia actului administrativ
fiscal a cărui suspendare a executării a fost obținută nu a fost verificată,
irevocabil de către o instanță judecătorească. Pe de altă parte, la dosarul
cauzei nu există o declarație a pârâtelor din care să rezulte că nu urmăresc
obligarea SC T. SRL la plata de despăgubiri pentru eventualele prejudicii ce ar
putea fi cauzate.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Vaslui, care a invocat
prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ. și a
susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și
nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale
incidente în cauză.
Astfel, argumentează
recurenta, potrivit art. 723
1
alin. (3) teza I C. proc. civ.,
„cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia
cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii
cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin
hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei”, cea ce obliga instanța de
fond să admită cererea de restituire a cauțiunii pe care a depus-o.
Recursul este
nefondat.
Din actele și lucrările
dosarului rezultă că societatea comercială recurentă a depus cauțiunea de 155.
000 lei în temeiul art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., iar prin sentința civilă nr.
168/ CA din 19 noiembrie 2007, secția de contencios administrativ și fiscal, a
Curții de Apel Iași s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 218
din 15 martie 2007.
Pe de altă parte, mai
rezultă că procedura de soluționare a contestației fiscale formulate de aceeași
societate comercială împotriva Deciziei de impunere nr. 218/2007 a fost
suspendată în fața organului fiscal competent, prin Decizia nr. 150/2007, iar
Curtea de apel, prin sentința nr. 168/2007 rămasă irevocabilă, a respins
acțiunea care viza anularea acestei decizii.
Deci, cu alte
cuvinte, în ceea ce privește litigiul referitor la legalitatea deciziei de
impunere a cărei executare a fost suspendată și pentru care s-a depus cauțiunea
de 155.000 lei, fondul acestuia nu a fost soluționat în mod irevocabil, astfel
că, așa cum a reținut și instanța de fond în mod judicios, condițiile cerute la
art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii nu
sunt îndeplinite.
În concluzie, pentru
considerentele de mai sus, recursul formulat nu este întemeiat și va fi respins
ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC T. SRL împotriva încheierii din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 ianuarie 2010.