ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 3159/Com din 16 decembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL cu sediul social în Bârlad Județul Vaslui în contradictoriu cu pârâta B.R.D. G.S.G. - Sucursala Iași cu sediul social în Iași Județul Iași. În fundamentarea acestei soluții, prima instanță a reținut, în principal, că în luna iulie 2006 reclamanta a luat legătura cu pârâta în vederea contractării unui credit care avea ca scop finanțarea unui proiect derulat prin A.P.D.R.P. Cu adresa din 31 iulie 2006 B.R.D. G.S.G. Sucursala Iași a emis certificatul de confirmare de fonduri (scrisoarea de confort), document justificativ care atestă capacitatea de co-finanțare a societății comerciale, a cărui valabilitate este de 120 de zile de la data eliberării.

La data de 26 iulie 2007 reclamanta a prezentat băncii în original contractul aprobat de Sapard și încheiat cu A.P.D.R.P., după expirarea perioadei de valabilitate. În situația prezentării, în termenul de 120 de zile, de către reclamantă în calitate de beneficiară a contractului de finanțare încheiat cu Sapard, pârâta se obligă să acorde beneficiarului creditul consimțit în momentul emiterii scrisorii de confort. Acest termen a fost depășit din culpa reclamantei, fără a se arăta în concret, cauzele care au determinat-o să nu respecte acest termen. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 34 din 11 mai 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A. SRL Bârlad împotriva sentinței comerciale nr. 3159 din 16 decembrie 2008 dată de Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență toate argumentele expuse de instanța de fond.

Împotriva Deciziei nr. 34 din 11 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC A. SRL Bârlad, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie admisă pe fond acțiunea reclamantei, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-au evocat împrejurări și situații de fapt care vizau greșita apreciere a termenului de 120 de zile în care se putea acorda creditul solicitat, nemotivarea înlăturării probatoriului administrat, încălcarea dreptului la un proces echitabil și respingerea nejustificată a probei cu interogatoriul care trebuia luat pârâtei.

Intimata pârâtă B.R.D. G.S.G. Sucursala Iași a depus întâmpinare prin care a cerut în principal nulitatea recursului în condițiile art. 306 C. proc. civ. și în subsidiar respingerea ca nefondat. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs și apărările invocate de intimată prin întâmpinare, urmează a constata nul recursul reclamantei SC A. SRL, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că potrivit dispozițiilor imperative cuprinse în art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. De asemenea, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), respectiv situația motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu, cu obligația de a fi puse în discuția părților.

Prin întâmpinarea depusă, amplu argumentat s-a precizat că în realitate așa-zisele motive de recurs reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, iar singura mențiune a recurentei că își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ. nu poate suplini obligația de a indica în concret motivele de recurs pe care se sprijină calea de atac. Jurisprudența și doctrina, constant au evidențiat, că regimul sancționator al nulității recursului nu intervine doar în situația în care lipsește efectiv motivarea acestuia, ci și atunci când recurentul nu indică nici unul din cazurile de casare sau modificare expres reglementate de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., limitându-se la preluarea apărărilor și susținerilor efectuate în fazele procesuale anterioare, cu atât mai mult cu cât nu este nici posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de recurs stabilite de lege. Criticile aduse de recurentă deciziei atacate, nu sunt susceptibile a fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate limitativ și expres stabilite de legiuitor, simplele enumerări ale nemulțumirilor sale neavând relevanță, astfel încât urmează a constata nul recursul reclamantei SC A. SRL Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bârlad împotriva Deciziei nr. 34 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.