ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul
Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința
comercială nr. 3159/Com din 16 decembrie 2008 a respins acțiunea formulată de
reclamanta SC A. SRL cu sediul social în Bârlad Județul Vaslui în
contradictoriu cu pârâta B.R.D. G.S.G. - Sucursala Iași cu sediul social în
Iași Județul Iași.
În fundamentarea acestei soluții, prima
instanță a reținut, în principal, că în luna iulie 2006 reclamanta a luat
legătura cu pârâta în vederea contractării unui credit care avea ca scop
finanțarea unui proiect derulat prin A.P.D.R.P.
Cu adresa din 31 iulie 2006 B.R.D. G.S.G. Sucursala
Iași a emis certificatul de confirmare de fonduri (scrisoarea de confort),
document justificativ care atestă capacitatea de co-finanțare a societății
comerciale, a cărui valabilitate este de 120 de zile de la data eliberării.
La data de 26 iulie 2007 reclamanta a
prezentat băncii în original contractul aprobat de Sapard și încheiat cu A.P.D.R.P.,
după expirarea perioadei de valabilitate.
În situația prezentării, în termenul de 120
de zile, de către reclamantă în calitate de beneficiară a contractului de
finanțare încheiat cu Sapard, pârâta se obligă să acorde beneficiarului
creditul consimțit în momentul emiterii scrisorii de confort.
Acest termen a fost depășit din culpa reclamantei,
fără a se arăta în concret, cauzele care au determinat-o să nu respecte acest
termen.
Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia
nr. 34 din 11 mai 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A. SRL Bârlad
împotriva sentinței comerciale nr. 3159 din 16 decembrie 2008 dată de
Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, fiind
preluate în esență toate argumentele expuse de instanța de fond.
Împotriva Deciziei nr. 34 din 11 mai 2009 pronunțată
de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC A.
SRL Bârlad, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și
rejudecând cauza să fie admisă pe fond acțiunea reclamantei, indicând ca temei
de drept dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au
evocat împrejurări și situații de fapt care vizau greșita apreciere a
termenului de 120 de zile în care se putea acorda creditul solicitat,
nemotivarea înlăturării probatoriului administrat, încălcarea dreptului la un
proces echitabil și respingerea nejustificată a probei cu interogatoriul care
trebuia luat pârâtei.
Intimata pârâtă B.R.D. G.S.G. Sucursala Iași a
depus întâmpinare prin care a cerut în principal nulitatea recursului în
condițiile art. 306 C. proc. civ. și în subsidiar respingerea ca nefondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator
administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs și
apărările invocate de intimată prin întâmpinare, urmează a constata nul
recursul reclamantei SC A. SRL, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că potrivit dispozițiilor
imperative cuprinse în art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin
însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. De asemenea, în
condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost
motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2),
respectiv situația motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din
oficiu, cu obligația de a fi puse în discuția părților.
Prin întâmpinarea depusă, amplu argumentat s-a
precizat că în realitate așa-zisele motive de recurs reprezintă doar o
succesiune de fapte și afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, iar
singura mențiune a recurentei că își întemeiază în drept cererea pe
dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ. nu poate suplini obligația de
a indica în concret motivele de recurs pe care se sprijină calea de atac.
Jurisprudența și doctrina, constant au
evidențiat, că regimul sancționator al nulității recursului nu intervine doar
în situația în care lipsește efectiv motivarea acestuia, ci și atunci când
recurentul nu indică nici unul din cazurile de casare sau modificare expres
reglementate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se la preluarea
apărărilor și susținerilor efectuate în fazele procesuale anterioare, cu atât
mai mult cu cât nu este nici posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de
recurs stabilite de lege.
Criticile aduse de recurentă deciziei atacate,
nu sunt susceptibile a fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate limitativ
și expres stabilite de legiuitor, simplele enumerări ale nemulțumirilor sale
neavând relevanță, astfel încât urmează a constata nul recursul reclamantei SC
A. SRL Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E
C
I
D
E
Constată nul recursul
declarat de reclamanta SC A. SRL Bârlad împotriva Deciziei nr. 34 din 11 mai
2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 aprilie 2010.