ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2275/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2006, reclamanții S.L. și D.M.T. au solicitat obligarea pârâtei C.C.R. să le achite sporul de vechime în muncă, începând cu data de 1 decembrie 2002, actualizată în raport de indicele de inflație, motivând că beneficiază de acest spor în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996, republicată. Tribunalul Mehedinți, în complet de litigii de muncă a respins acțiunea ca nefondată prin sentința civilă nr. 424 din 20 martie 2006, dar această hotărâre a fost casată prin Decizia nr. 2886 din 6 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, care a admis recursul declarat de reclamanți și constatând că Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze pricina, a trimis cauza la Curtea de Apel București, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 42 pct. 1 din O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003. Prin sentința civilă nr. 2881 din 13 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții, în calitate de procurori financiari, au fost salarizați în baza O.U.G. nr. 177/2002, având dreptul la o indemnizație de încadrare lunară stabilită în raport de vechimea în magistratură, ca unică formă de salarizare. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. În primul motiv de casare, s-a invocat necompetența materială a Instanței de contencios administrativ și s-a învederat că litigiul este de dreptul muncii, având ca obiect drepturi salariale, pentru care este competent să se pronunțe Tribunalul.

Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că Instanța de Fond a considerat eronat că prevederile art. 33 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin O.G. nr. 83/2000 și nu a avut în vedere Hotărârea nr. 170 din 6 iulie 2006, prin care C.N.C.D. referitoare la constatarea existenței unui tratament diferențiat între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem în legătură cu acordarea sporului de vechime în muncă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând sporul de vechime în muncă.

Drepturile solicitate sunt de natură salarială, dar nu s-a contestat modul de calcul, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 cu privire la competența Instanței de contencios administrativ. În consecință, hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială privind litigiile de muncă, pentru care art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. a prevăzut expres competența Tribunalului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția de litigii de muncă. Urmare soluției dată primului motiv de recurs, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate pe fondul pricinii, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei, sub forma unor apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.M.T. și S.L. împotriva sentinței civile nr. 2881 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția litigii de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.