ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 261 din 15 iunie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.M., D.A., P.C.V., S.I. și Z.L. și a obligat Înalta Curte de Casație și Justiție să le plătească drepturile bănești egale cu sporul de vechime în muncă acordat conform Legii nr. 50/1996 și anume: pentru A.M. pe perioada 11 mai 2004 – 13 martie 2007; pentru D.A. pe perioada 1 iunie 2006 – 13 martie 2007; pentru P.C.V. pe perioada 11 mai 2004 – 13 martie 2007; pentru S.I. pe perioada 1 iulie 2005 – 13 martie 2007; pentru Z.L. pe perioada 1 iulie 2005 – 13 martie 2007, sume actualizate.

Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a fost obligat acest pârât să pună la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție sumele necesare achitării drepturilor salariale. S-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXV din 7 mai 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie, a hotărât că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.

S-a reținut că în prezentul litigiu Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă: acest pârât are atribuție de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție stabilite prin Legea nr. 500/2002. În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 261 din 15 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: greșit s-a reținut calitatea sa procesuală pasivă: nu se află în raporturi de muncă față de reclamantă; nu are obligația legală să asigure fonduri necesare în vederea executării sentinței.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința pronunțată în primă instanță Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat direct să plătească reclamanților drepturile salariale precizate în dispozitiv. Obligația de plată revine Înaltei Curți de Casație și Justiție ai cărei salariați sunt reclamanții. Această pârâtă, instituție bugetară chiar dacă este ordonator principal de credite bugetare nu poate executa hotărârea dacă nu dispune efectiv de sumele necesare; de aceea este necesar ca hotărârea să fie opozabilă Ministerului Finanțelor Publice. Față de considerentele menționate Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 261 din 15 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009 .