ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 261 din 15

iunie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.M., D.A., P.C.V.,

S.I. și Z.L. și a obligat Înalta Curte de Casație și Justiție să le plătească

drepturile bănești egale cu sporul de vechime în muncă acordat conform Legii

nr. 50/1996 și anume: pentru A.M. pe perioada 11 mai 2004 – 13 martie 2007;

pentru D.A. pe perioada 1 iunie 2006 – 13 martie 2007; pentru P.C.V. pe

perioada 11 mai 2004 – 13 martie 2007; pentru S.I. pe perioada 1 iulie 2005 –

13 martie 2007; pentru Z.L. pe perioada 1 iulie 2005 – 13 martie 2007, sume

actualizate.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice și a fost obligat acest pârât să pună la dispoziția Înaltei Curți de

Casație și Justiție sumele necesare achitării drepturilor salariale.

S-a reținut că Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXV din 7 mai 2007, pronunțată în recurs

în interesul legii, decizie obligatorie, a hotărât că dispozițiile art. 33

alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din O.G.

nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr.

160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și

ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror

financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și

de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.

S-a reținut că în prezentul litigiu

Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă: acest pârât are

atribuție de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului

cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor anuale, ale

legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general

anual de execuție stabilite prin Legea nr. 500/2002.

În termen legal, împotriva sentinței

civile nr. 261 din 15 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a, a

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: greșit s-a reținut

calitatea sa procesuală pasivă: nu se află în raporturi de muncă față de

reclamantă; nu are obligația legală să asigure fonduri necesare în vederea

executării sentinței.

Recursul va fi respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin sentința pronunțată în primă

instanță Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat direct să plătească

reclamanților drepturile salariale precizate în dispozitiv.

Obligația de plată revine Înaltei

Curți de Casație și Justiție ai cărei salariați sunt reclamanții. Această

pârâtă, instituție bugetară chiar dacă este ordonator principal de credite

bugetare nu poate executa hotărârea dacă nu dispune efectiv de sumele necesare;

de aceea este necesar ca hotărârea să fie opozabilă Ministerului Finanțelor

Publice.

Față de considerentele menționate

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 261

din 15 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 ianuarie 2009

.