ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7714/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2012 în Dosarul nr. 46/44/2011 al Curții de Apel Galați, revizuentul S.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.V., Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Focșani, Prefectura Vrancea - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Primăria Andreiașu de Jos - Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 160 din 16 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați în acest dosar, în sensul indicării temeiului juridic al mențiunii „cu recurs în 5 zile de la pronunțare”.

A susținut că potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în cazul revizuirii care s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul pentru care termenul este de 15 zile de la comunicare. Cazurile în care recursurile pot fi promovate în 5 zile constituie excepția și sunt limitativ prevăzute de lege. Prin decizia civilă nr. 390 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. Mențiunile din dispozitiv sunt extrem de clare și, în plus, calea de atac este dată de lege, astfel încât o eventuală menționare în hotărâre a unei căi de atac inexistente sau indicare a unui termen greșit nu leagă în niciun fel instanța de control judiciar.

Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal, petentul S.S.C., considerând că se impune lămurirea deciziei, întrucât în materia revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aplicabil termenul general de recurs, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv 15 zile de la comunicare, recursurile care pot fi declarate în termen de 5 zile constituind excepția și fiind limitativ enumerate în cod. La termenul de judecată din 14 decembrie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Este de precizat, în primul rând, că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata C.V. a invocat excepția nulității recursului ca nemotivat în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc.

civ., avându-se în vedere data motivării deciziei recurate. În ordinea presupusă de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, trebuie analizată cu prioritate față de excepția nulității căii de atac - fie din perspectiva invocată prin întâmpinare, fie prin prisma încadrării criticilor formulate în cazurile de recurs descrise limitativ de art. 304 C. proc. civ., deoarece doar în măsura în care partea are deschisă calea recursului, s-ar putea cerceta termenul de declarare ori de motivare a acestuia, precum și încadrarea juridică a criticilor formulate. Analizând excepția invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: În conformitate cu art. 281 3 alin. (1) C. proc.

civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., asupra unei cereri de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, sunt supuse acelorași căi de atac deschise împotriva hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat. În cauză, hotărârea atacată a vizat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 160 din 16 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, prin care instanța s-a pronunțat asupra unor cereri de revizuire, context în care calea de atac deschisă împotriva hotărârii vizând cererea de lămurire a dispozitivului este aceeași cu cea posibil a fi declarată împotriva a înseși hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat, impunându-se analiza dispozițiilor relevante în ceea ce privește căile de atac în materia revizuirii.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. În cauză, prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011, a cărei lămurire a fost solicitată, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei nr. 1193 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2023/91/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar, totodată, declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire a aceleiași decizii nr. 1193 din 22 decembrie 2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Vrancea. În ceea ce privește decizia nr. 1193 din 22 decembrie 2010 supusă revizuirii pe temeiul atât al prevederilor art. 322 pct. 2, cât și al art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., această hotărâre a fost pronunțată în recurs, Tribunalul Vrancea admițând recursurile declarate de către C.V. și Romsilva, cu consecința modificării sentinței recurate, a admiterii în parte a acțiunii, în sensul constatării nulității absolute a Hotărârii nr. 290 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Județean Vrancea, precum și a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. X/2006. În conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile, acest caracter fiind conservat indiferent de obiectul dispoziției adoptate prin hotărârea de recurs. Ca atare, în aplicarea art. 328 alin. (1), și hotărârea asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. este irevocabilă, fiind lipsit de relevanță faptul că prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010 stabilește că „dispozițiile art. 20, art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) și (5 5 ), art. 136, art. 158 alin. (3) se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv, formulate, după intrarea în vigoare a prezentei legi”. Per a contrario, procesele începute anterior data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - precum în speță - sunt supuse dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010. Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. - în forma în vigoare la data începerii procesului având ca obiect constatării nulității absolute a Hotărârii nr. 290 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Județean Vrancea, precum și a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. X/2006, împotriva hotărârii de declinare a competenței de soluționare a cauzei se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare. Această prevedere legală nu este incidentă în cazul hotărârilor pronunțate de o instanță de recurs, în absența unei derogări exprese de la regula cuprinsă în art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât hotărârea de declinare a competenței de soluționare a unui recurs este irevocabilă, cu consecința că și hotărârea de declinare a competenței de judecare a revizuirii hotărârii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., precum și hotărârea de lămurire a hotărârii de declinare sunt, de asemenea, irevocabile. În atare situație, recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil. În ceea privește măsura disjungerii dispusă cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011, această dispoziție nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei, respectiv doar prin calea de atac deschisă împotriva hotărârii pronunțate asupra cererii de revizuire. Ca atare, măsura disjungerii nu este susceptibilă de o cale de atac distinctă, astfel încât recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus disjungerea este inadmisibil, motiv pentru care este inadmisibil și recursul împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului hotărârii de disjungere a cererii de revizuire.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva Deciziei nr. 390/ R din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, și va respinge recursul ca inadmisibil, ținându-se cont, totodată, de împrejurarea că aceeași soluție a fost adoptată de Înalta Curte, prin Decizia nr. 5855 din 1 octombrie 2012, și în privința recursului declarat împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2011 a aceleiași curți de apel, a cărei lămurire a fost respinsă prin Decizia nr. 390 din 18 iunie 2012, recurată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul S.S.C. împotriva deciziei nr. 390/ R din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 decembrie 2012.