ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7714/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7714/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 14 mai 2012 în Dosarul nr. 46/44/2011 al Curții de Apel Galați, revizuentul

S.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.V., Regia Națională a Pădurilor

Romsilva - Direcția Silvică Focșani, Prefectura Vrancea - Comisia județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și

Primăria Andreiașu de Jos - Comisia locală pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor, lămurirea dispozitivului deciziei

civile nr. 160 din 16 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați în acest

dosar, în sensul indicării temeiului juridic al mențiunii „cu recurs în 5 zile

de la pronunțare”.

A susținut că

potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în cazul revizuirii

care s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul pentru

care termenul este de 15 zile de la comunicare. Cazurile în care recursurile

pot fi promovate în 5 zile constituie excepția și sunt limitativ prevăzute de

lege.

Prin decizia civilă nr.

390 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca

nefondată, cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei, întrucât nu sunt

îndeplinite cerințele de aplicare a dispozițiilor art. 281

1

alin. (1)

C. proc. civ.

Mențiunile din

dispozitiv sunt extrem de clare și, în plus, calea de atac este dată de lege,

astfel încât o eventuală menționare în hotărâre a unei căi de atac inexistente

sau indicare a unui termen greșit nu leagă în niciun fel instanța de control

judiciar.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs, în termen legal, petentul S.S.C., considerând că se

impune lămurirea deciziei, întrucât în materia revizuirii întemeiate pe art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este aplicabil termenul general de recurs, prevăzut de art.

301 C. proc. civ., respectiv 15 zile de la comunicare, recursurile care pot fi

declarate în termen de 5 zile constituind excepția și fiind limitativ enumerate

în cod.

La termenul de

judecată din 14 decembrie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

inadmisibilității recursului, reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Este de precizat, în

primul rând, că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata C.V. a invocat

excepția nulității recursului ca nemotivat în termenul legal, în conformitate

cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ., avându-se în vedere data motivării

deciziei recurate.

În ordinea presupusă

de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului,

invocată din oficiu, trebuie analizată cu prioritate față de excepția nulității

căii de atac - fie din perspectiva invocată prin întâmpinare, fie prin prisma

încadrării criticilor formulate în cazurile de recurs descrise limitativ de art.

304 C. proc. civ., deoarece doar în măsura în care partea are deschisă calea

recursului, s-ar putea cerceta termenul de declarare ori de motivare a acestuia,

precum și încadrarea juridică a criticilor formulate.

Analizând excepția invocată

din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu art.

281

3

alin. (1) C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art.

281

1

C. proc. civ., asupra unei cereri de lămurire a dispozitivului

unei hotărâri judecătorești, sunt supuse acelorași căi de atac deschise

împotriva hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat.

În cauză, hotărârea

atacată a vizat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 160 din 16

martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, prin care instanța s-a

pronunțat asupra unor cereri de revizuire, context în care calea de atac

deschisă împotriva hotărârii vizând cererea de lămurire a dispozitivului este

aceeași cu cea posibil a fi declarată împotriva a înseși hotărârii a cărei

lămurire s-a solicitat, impunându-se analiza dispozițiilor relevante în ceea ce

privește căile de atac în materia revizuirii.

Potrivit art. 328 alin.

(1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac

prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

În cauză, prin decizia

nr. 160 din 16 martie 2011, a cărei lămurire a fost solicitată, s-a dispus

disjungerea cererii de revizuire a deciziei nr. 1193 din 22 decembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2023/91/2010, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar,

totodată, declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire a

aceleiași decizii nr. 1193 din 22 decembrie 2010, întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Vrancea.

În ceea ce privește decizia

nr. 1193 din 22 decembrie 2010 supusă revizuirii pe temeiul atât al

prevederilor art. 322 pct. 2, cât și al art. 322 pct. 7 C. proc. civ., această

hotărâre a fost pronunțată în recurs, Tribunalul Vrancea admițând recursurile

declarate de către C.V. și Romsilva, cu consecința modificării sentinței

recurate, a admiterii în parte a acțiunii, în sensul constatării nulității

absolute a Hotărârii nr. 290 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Județean

Vrancea, precum și a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.

X/2006.

În conformitate cu art.

377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile pronunțate în recurs sunt

irevocabile, acest caracter fiind conservat indiferent de obiectul dispoziției

adoptate prin hotărârea de recurs.

Ca atare, în

aplicarea art. 328 alin. (1), și hotărârea asupra cererii de revizuire întemeiate

pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este irevocabilă, fiind lipsit de

relevanță faptul că prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011 s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Art. 22 alin. (2) din

Legea nr. 202/2010 stabilește că „dispozițiile art. 20, art. 105 alin. (1), art.

129 alin. (5) și (5

5

), art. 136, art. 158 alin. (3) se aplică numai

proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii,

începute, respectiv, formulate, după intrarea în vigoare a prezentei legi”. Per

a contrario, procesele începute anterior data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010

- precum în speță - sunt supuse dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. în

forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010.

Potrivit art. 158 alin.

(3) C. proc. civ. - în forma în vigoare la data începerii procesului având ca

obiect constatării nulității absolute a Hotărârii nr. 290 din 19 decembrie 2008

a Consiliului Județean Vrancea, precum și a nulității absolute parțiale a

titlului de proprietate nr. X/2006, împotriva hotărârii de declinare a

competenței de soluționare a cauzei se poate exercita recurs, în termen de 5

zile de la pronunțare.

Această prevedere

legală nu este incidentă în cazul hotărârilor pronunțate de o instanță de

recurs, în absența unei derogări exprese de la regula cuprinsă în art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât hotărârea de declinare a competenței de

soluționare a unui recurs este irevocabilă, cu consecința că și hotărârea de

declinare a competenței de judecare a revizuirii hotărârii de recurs, întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., precum și hotărârea de lămurire

a hotărârii de declinare sunt, de asemenea, irevocabile.

În atare situație,

recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil.

În ceea privește

măsura disjungerii dispusă cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011, această

dispoziție nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei, respectiv doar

prin calea de atac deschisă împotriva hotărârii pronunțate asupra cererii de

revizuire.

Ca atare, măsura

disjungerii nu este susceptibilă de o cale de atac distinctă, astfel încât

recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus disjungerea este

inadmisibil, motiv pentru care este inadmisibil și recursul împotriva hotărârii

de lămurire a dispozitivului hotărârii de disjungere a cererii de revizuire.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității

recursului declarat împotriva Deciziei nr. 390/ R din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, și va respinge recursul ca inadmisibil, ținându-se

cont, totodată, de împrejurarea că aceeași soluție a fost adoptată de Înalta

Curte, prin Decizia nr. 5855 din 1 octombrie 2012, și în privința recursului

declarat împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2011 a aceleiași curți de

apel, a cărei lămurire a fost respinsă prin Decizia nr. 390 din 18 iunie 2012,

recurată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de petentul S.S.C. împotriva deciziei nr. 390/ R

din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 decembrie 2012.