ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.11.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7496/2013

HOTĂRÂRE
29.11.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7496/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 253 din 8 februarie 2011,

Tribunalul Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantul P.L., în contradictoriu cu Direcția Silvică Focșani

pentru anulare Hotărârii Consiliului de Disciplină al acestei direcții nr. 171 din

29 octombrie 2007.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs, reclamantul P.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat

recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301

administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii”, iar

conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluționat

acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată

la data de 1 martie 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 21 ianuarie

2013, potrivit rezoluției președintelui de instanță, depășindu-se, așadar, termenul

legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când

legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare

mai sus de voința ei”.

Cum în cauză, recurentul

nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii

de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul

este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge

ca atare.

Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței

nr. 253 din 8 februarie 2011 a Tribunalului Vrancea, secția contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4490/2010
consideră „diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va modifica, î
ÎCCJ 2012-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 30/CA din 24 ianuarie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2011-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2118 din 20 mai 2009, a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată a
ÎCCJ 2011-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2011
nța părții de natură a justifica repunerea în termenul de recurs trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de recurent. Totodată, pentru a apăra împotriva decăderii, este necesar, i
ÎCCJ 2013-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1268/2013
nut greșit faptul că terenurile solicitate sunt disponibile și libere de sarcini și a interpretat eronat prevederile Legii nr. 10/2001, obligând Ministerul Mediului și Pădurilor la restituirea în natură a imobilelor din litigiu, motiv pentr
Sursă