ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței

de fond.

Prin cererea înregistrată la nr. 2678/91/2012

Obștea de Moșneni Hăulișca a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Focșani pentru ca prin hotărâre

judecătorească acesta să fie obligat să-i achite despăgubiri reprezentând

compensații pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează de pe

terenurile cu funcție de protecție pentru anii 2010 și 2011.

La termenul din 24

octombrie 2012 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a H.G. 861/2009

pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al

sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate

privată a persoanelor fizice și juridice având în vedere că acest act normativ

este în contradicție cu Legea nr. 46/2008 Codul silvic și încalcă atât normele

din dreptul intern, cât și cele comunitare.

Cu referire la

excepție, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii de sesizare, având în

vedere că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede că actele

administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de

nelegalitate.

Prin Sentința nr. 150

din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității formulată de pârâtul

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Focșani și a admis

excepția de nelegalitate invocată de reclamanta Obștea de Moșneni Hăulișca.

A constatat că

prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 sunt nelegale.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare Focșani

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Legalitatea

unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data

emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea parții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,

sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competența și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios

administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se

respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea

cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă

să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată

în cauze penale.

(2) Instanța de

contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință

publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în

vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin

raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Soluția

instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară

în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu

precădere".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 02 septembrie 2013 iar recursul a fost înregistrat

la data de 18 septembrie 2013, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile

prevăzut de textul legal sus-citat.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

Cum în cauză,

recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani

împotriva Sentinței nr. 150 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN