ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la nr. 2678/91/2012 Obștea de Moșneni Hăulișca a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Focșani pentru ca prin hotărâre judecătorească acesta să fie obligat să-i achite despăgubiri reprezentând compensații pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează de pe terenurile cu funcție de protecție pentru anii 2010 și 2011. La termenul din 24 octombrie 2012 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a H.G. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice având în vedere că acest act normativ este în contradicție cu Legea nr. 46/2008 Codul silvic și încalcă atât normele din dreptul intern, cât și cele comunitare.

Cu referire la excepție, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii de sesizare, având în vedere că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Prin Sentința nr. 150 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității formulată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Focșani și a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta Obștea de Moșneni Hăulișca. A constatat că prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 sunt nelegale. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea parții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competența și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale. (2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 02 septembrie 2013 iar recursul a fost înregistrat la data de 18 septembrie 2013, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus-citat. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani împotriva Sentinței nr. 150 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iunie 2014. Procesat de GGC - NN