ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1815/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 5 decembrie 2007, Obștea de moșneni Hăulișca, comuna Păulești, județul Vrancea a chemat în judecată I.T.R.S.V. Focșani, precum și M.A.P.D.R., solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestor autorități publice de a analiza, în vederea decontării, situația calculului sumelor cuvenite drept compensații pentru pădurile cu funcții speciale de protecție care îi aparțin. De asemenea, a cerut anularea adreselor nr. X din 12 septembrie 2007 și nr. XX din 30 octombrie 2007, prin care pârâții i-au comunicat că nu avizează situația respectivă, ca nelegale, cu consecința obligării acestora la emiterea avizului pentru suma totală de 271.004 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin intermediul O.S. Tulnici a înaintat primului pârât, în vederea decontării, situația calculului sumelor de bani cuvenite drept compensații pentru pădurile cu funcții speciale de protecție, întocmită în conformitate cu prevederile O.G. nr. 96/1998 (cap. 6, art. 29 alin. (1) lit. g)) cele cuprinse în ordinul M.A.D.R. nr. 625/2006 și în ordinul M.F. nr. 22507/2006. Cu adresele a căror anulare s-a solicitat, pârâții i-au răspuns că cererea de avizare nu poate fi soluționată favorabil, deoarece ea nu se încadrează în prevederile ordonanței guvernamentale mai sus menționate. În opinia reclamantei, refuzul pârâților de rezolvare a cererii sale este nejustificat și nu-și găsește suport în normele juridice invocate, care nu diferențiază persoanele fizice din punctul de vedere al formelor de proprietate (individuală, coproprietate, proprietate indiviză), în acordarea acestor compensații.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea pricinii ca urmare a declinării competenței dispusă de Tribunalul Vrancea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 51 din 7 mai 2008 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cazul reclamantei este vorba despre terenuri cu vegetație forestieră, proprietate comună, indiviză, pe cote părți, ce aparține unor persoane fizice constituite în baza unei legi speciale, într-o formă asociativă numită Obștea de moșneni, care nu are natura unei persoane juridice astfel cum este ea definită în legislația română.

S-a concluzionat că scopul urmărit prin adoptarea O.G. nr. 96/1998 este acela „de a se acorda o compensație tuturor persoanelor fizice, chiar dacă au o proprietate indiviză și sunt constituite într-o obște de moșneni, datorită formei de proprietate, în baza unor dispoziții din legi speciale”. Împotriva sentinței au declarat recurs ambii pârâți. Recurentul M.A.D.R. a susținut că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției privind lipsa calității sale procesuale pasive în litigiul de față. Că în realitate, singura autoritate publică care poate avea această calitate, conform art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din Normele metodologice aprobate pentru H.G. nr. 1071/2006 este I.T.R.S.V.

Focșani. Cât privește fondul cauzei, recurentul a susținut că în mod netemeinic curtea de apel a stabilit că obștea de moșneni nu este o persoană juridică și că pentru acest considerent ea este îndreptățită se beneficieze de compensațiile bănești prevăzute de O.G. nr. 96/1998. Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate. Calitatea de pârât a M.A.D.R. în prezentul litigiu decurge, în primul rând, din calitatea sa de autoritate publică emitentă a adresei nr. XX din 30 octombrie 2007, prin care i s-a comunicat reclamantei că se acordă compensațiile cerute numai proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție, persoane fizice (fila nr. 11 a Dosarului nr. 3755/91/2007 al Tribunalului Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal).

În al doilea rând, prin întâmpinarea depusă în același dosar, pârâtul I.T.R.S.V. Focșani a admis faptul că M.A.D.R. este autoritatea administrației publice centrale de specialitate care aprobă defalcarea sumelor de bani cuvenite cu titlu de compensații, prin ordin al ministrului; conform art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1071/2006, de aprobare a Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (filele nr. 39-40). În cadrul întâmpinării respective, s-a mai solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, fără a se contesta în vreun fel, legitimarea procesuală pasivă a M.A.D.R.

Cât privește fondul cauzei, prima instanță a reținut în mod judicios că reclamanta, autorizată ca obște de moșneni pentru administrarea fondului forestier și pășuni alpine, neconstituite potrivit Legii nr. 1/2000, este îndreptățită să ceară și să obțină avizarea situației privind calculul sumelor cuvenite cu titlu de compensații pentru pădurile cu funcții speciale de protecție. Concluzia se impune întrucât prin dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 96/1998 republicată, în vigoare la data cererii, s-a prevăzut că aparține fondului forestier național, definit de art. 1 C. silvic, fondul forestier proprietate indiviză a persoanelor fizice (foști composesori, moșneni și răzeși sau moștenitori ai acestora).

La rândul lor, dispozițiile cuprinse în art. 29 alin. (1) lit. d) din același act normativ au stabilit obligația statului de a aloca anual de la buget, fondurile necesare pentru sprijinirea proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție, persoane fizice, prin acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea bunurilor pe care nu le recoltează datorită restricțiilor impuse prin amenajamentele silvice în pădurile cu funcții speciale de protecție. Din interpretarea rațională a acestor norme juridice rezultă că scopul urmărit prin adoptarea actului normativ este acela de sprijin acordat sub forma unor compensații bănești, tuturor persoanelor fizice care sunt proprietari de păduri.

Inclusiv celor constituite într-o formă asociativă, cum este cazul Obștii de moșneni Hăulișca, a cărei funcționare ca persoană juridică de drept privat a fost autorizată de justiție în temeiul Legii nr. 1/2000. Adăugând la considerentele mai sus analizate, argumentul că este de neconceput într-o societate democratică, instituirea unor restricții în exercitarea dreptului de proprietate fără acordarea unor compensații bănești titularilor acestui drept, inclusiv celor care, ca și în speță, s-au asociat într-o formă asociativă (Obștea de moșneni Hăulișca), Înalta Curte apreciază că în mod corect acțiunea reclamantei a fost admisă. Ca atare și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) din C. proc.

civ. pot fi invocate din oficiu, recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. urmează a fi respins. Cât privește recursul declarat de pârâtul I.T.R.S.V. Focșani, se constată deși a fost citat cu mențiunea de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală. În consecință, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată, se va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R. împotriva sentinței nr. 51 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Anulează recursul declarat de I.T.R.S.V. Focșani împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.