ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1815/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 5 decembrie 2007,

Obștea de moșneni Hăulișca, comuna Păulești, județul Vrancea a chemat în

judecată

I.T.R.S.V. Focșani, precum și M.A.P.D.R.,

solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestor autorități publice de

a analiza, în vederea decontării, situația calculului sumelor cuvenite drept

compensații pentru pădurile cu funcții speciale de protecție care îi aparțin.

De

asemenea, a cerut anularea adreselor nr. X din 12 septembrie 2007 și nr. XX din

30 octombrie 2007, prin care pârâții i-au comunicat că nu avizează situația

respectivă, ca nelegale, cu consecința obligării acestora la emiterea avizului

pentru suma totală de 271.004 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin intermediul O.S. Tulnici a înaintat primului pârât,

în vederea decontării, situația calculului sumelor de bani cuvenite drept

compensații pentru pădurile cu funcții speciale de protecție, întocmită în

conformitate cu prevederile O.G. nr. 96/1998 (cap. 6, art. 29 alin. (1) lit. g))

cele cuprinse în ordinul M.A.D.R. nr. 625/2006 și în ordinul M.F. nr. 22507/2006.

Cu adresele a căror anulare

s-a solicitat, pârâții i-au răspuns că cererea de avizare nu poate fi

soluționată favorabil, deoarece ea nu se încadrează în prevederile ordonanței

guvernamentale mai sus menționate.

În opinia reclamantei,

refuzul pârâților de rezolvare a cererii sale este nejustificat și nu-și

găsește suport în normele juridice invocate, care nu diferențiază persoanele

fizice din punctul de vedere al formelor de proprietate (individuală,

coproprietate, proprietate indiviză), în acordarea acestor compensații.

Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea pricinii ca

urmare a declinării competenței dispusă de Tribunalul Vrancea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 51

din 7 mai 2008 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în cazul reclamantei este vorba despre terenuri

cu vegetație forestieră, proprietate comună, indiviză, pe cote părți, ce

aparține unor persoane fizice constituite în baza unei legi speciale, într-o

formă asociativă numită Obștea de moșneni, care nu are natura unei persoane

juridice astfel cum este ea definită în legislația română.

S-a concluzionat că scopul

urmărit prin adoptarea O.G. nr. 96/1998 este acela „de a se acorda o

compensație tuturor persoanelor fizice, chiar dacă au o proprietate indiviză și

sunt constituite într-o obște de moșneni, datorită formei de proprietate, în

baza unor dispoziții din legi speciale”.

Împotriva sentinței au

declarat recurs ambii pârâți.

Recurentul M.A.D.R. a

susținut că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției privind lipsa

calității sale procesuale pasive în litigiul de față. Că în realitate, singura

autoritate publică care poate avea această calitate, conform art. 5 alin. (1)

și art. 6 alin. (3) din Normele metodologice aprobate pentru H.G. nr. 1071/2006

este

I.T.R.S.V. Focșani.

Cât

privește fondul cauzei, recurentul a susținut că în mod netemeinic curtea de

apel a stabilit că obștea de moșneni nu este o persoană juridică și că pentru

acest considerent ea este îndreptățită se beneficieze de compensațiile bănești

prevăzute de O.G. nr. 96/1998.

Recursul

este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.

Calitatea

de pârât a M.A.D.R. în prezentul litigiu decurge, în primul rând, din calitatea

sa de autoritate publică emitentă a adresei nr. XX din 30 octombrie 2007, prin

care i s-a comunicat reclamantei că se acordă compensațiile cerute numai

proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție, persoane fizice

(fila nr. 11 a Dosarului nr. 3755/91/2007 al Tribunalului Vrancea, secția de

contencios administrativ și fiscal).

În al

doilea rând, prin întâmpinarea depusă în același dosar, pârâtul I.T.R.S.V. Focșani

a admis faptul că M.A.D.R. este autoritatea administrației publice centrale de

specialitate care aprobă defalcarea sumelor de bani cuvenite cu titlu de

compensații, prin ordin al ministrului; conform art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1071/2006,

de aprobare a Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul

sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a

acestora (filele nr. 39-40).

În

cadrul întâmpinării respective, s-a mai solicitat declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, fără a se contesta în

vreun fel, legitimarea procesuală pasivă a M.A.D.R.

Cât

privește fondul cauzei, prima instanță a reținut în mod judicios că reclamanta,

autorizată ca obște de moșneni pentru administrarea fondului forestier și

pășuni alpine, neconstituite potrivit Legii nr. 1/2000, este îndreptățită să

ceară și să obțină avizarea situației privind calculul sumelor cuvenite cu

titlu de compensații pentru pădurile cu funcții speciale de protecție.

Concluzia

se impune întrucât prin dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 96/1998

republicată, în vigoare la data cererii, s-a prevăzut că aparține fondului

forestier național, definit de art. 1 C. silvic, fondul forestier proprietate

indiviză a persoanelor fizice (foști composesori, moșneni și răzeși sau

moștenitori ai acestora).

La

rândul lor, dispozițiile cuprinse în art. 29 alin. (1) lit. d) din același act

normativ au stabilit obligația statului de a aloca anual de la buget, fondurile

necesare pentru sprijinirea proprietarilor de păduri cu funcții speciale de

protecție, persoane fizice, prin acordarea unor compensații reprezentând

contravaloarea bunurilor pe care nu le recoltează datorită restricțiilor impuse

prin amenajamentele silvice în pădurile cu funcții speciale de protecție.

Din

interpretarea rațională a acestor norme juridice rezultă că scopul urmărit prin

adoptarea actului normativ este acela de sprijin acordat sub forma unor

compensații bănești, tuturor persoanelor fizice care sunt proprietari de

păduri. Inclusiv celor constituite într-o formă asociativă, cum este cazul

Obștii de moșneni Hăulișca, a cărei funcționare ca persoană juridică de drept

privat a fost autorizată de justiție în temeiul Legii nr. 1/2000.

Adăugând

la considerentele mai sus analizate, argumentul că este de neconceput într-o

societate democratică, instituirea unor restricții în exercitarea dreptului de

proprietate fără acordarea unor compensații bănești titularilor acestui drept,

inclusiv celor care, ca și în speță, s-au asociat într-o formă asociativă

(Obștea de moșneni Hăulișca), Înalta Curte apreciază că în mod corect acțiunea

reclamantei a fost admisă.

Ca

atare și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art.

306 alin. (2) din C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, recursul declarat

de pârâtul M.A.D.R. urmează a fi respins.

Cât

privește recursul declarat de pârâtul I.T.R.S.V. Focșani, se constată deși a

fost citat cu mențiunea de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 2

lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul nu și-a

îndeplinit această obligație legală.

În

consecință, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

republicată, se va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A.P.D.R.

împotriva sentinței nr. 51 din

7 februarie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul declarat

de

I.T.R.S.V. Focșani împotriva aceleiași

sentințe, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 martie 2009.