ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3471/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1982/91/2008 reclamanții G.G.L., A.T.C. și S.P.S. prin procurator C.A., au solicitat în contradictoriu cu pârâta R.N.P. R.D.S. Focșani, obligarea acesteia la plata sumei de 700.000 lei(sau cât va rezulta în urma efectuării raportului de expertiză) sumă ce reprezintă lipsa de folosință a suprafeței de 437 ha pădure de la data validării 18 octombrie 2006 și până la data punerii în posesie 29 aprilie 2008. Prin sentința civilă nr. 34/2009 a Tribunalului Vrancea s-a respins acțiunea ca nefondată, reținându-se următoarele: Prin hotărârea nr. 144 din 18 octombrie 2006 Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a recunoscut moștenitorilor def.

C.A. dreptul de proprietate pe suprafața de 386 mp pădure pe vechiul amplasament pe raza orașului Mărășești iar prin hotărârea nr. 145 din 18 octombrie 2006 s-au validat măsurile propuse de comisia județeană privind suprafața de 51 ha pădure pe vechiul amplasament pe raza orașului Mărășești de pe urma def. H.M. (pag. 23, 24). Cu adresele nr. 8845 din 27 noiembrie 2006 și nr. 24508 din 10 aprilie 2007 reclamanții au solicitat pârâtei un alt amplasament, deoarece pădurea existentă pe vechiul amplasament era tăiată în proporție de 90%. Nerăspunzând acestei solicitări reclamanții au formulat acțiune de chemare în judecată și prin sentința civilă nr. 1019 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. 710/275/2007 (pag.

275) pârâta a fost obligată să pună la dispoziția Comisiilor locale de fond funciar Cîmpuri și Soveja suprafața de 536,94 ha pădure cu obligarea acestor comisii la punerea în posesie. Sentința sus arătată a fost modificată prin decizia civilă nr. 1230 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 710/2007 în sensul că punerii la dispoziția comisiilor locale a suprafeței de 437 ha pădure cât fusese validat de comisia județeană (pag. 281). Prin încheierea din 14 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. 787/275/2008 la solicitarea reclamanților, în temeiul art. 572 și urm. C. proc. civ. s-a dispus executarea silită de îndată și fără somație a titlurilor executorii respectiv sentința civilă nr. 1019/2007 și decizia civilă nr. 1230/2007 prin Biroul Executorului judecătoresc T.I.C.

Prin procesul verbal din 29 aprilie 2008 (dosar de executare nr. 108/2008) au fost executare cele două hotărâri judecătorești, respectiv s-a procedat la punerea în posesie pe terenurile astfel identificate prin expertiza efectuată de expert de specialitate în dosarul de executare. Reclamanții au solicitat lipsa de folosință a suprafeței de 437 ha de la data validării 18 octombrie 2006 până la data punerii în posesie 29 aprilie 2008, pădurea atribuită fiind acceptată de reclamanți. Prin punerea în posesie, aceștia în limitele legale pot exploata pădurea, putând beneficia de folosul nerealizat anterior. Obligarea pârâtei la acest folos ar crea un dublu avantaj reclamanților și anume obținerea de la pârâtă a acestui folos pe perioada validării și până la punerea în posesie efectiva, dar și exploatarea viitoare a masei lemnoase în calitate de proprietari de pe o suprafață neexploatată.

Mai mult, folosul nerealizat, trebuia raportat la suprafața pentru care s-a făcut punerea în posesie respectiv esența arborilor, vârsta, densitatea acestora, cantitatea produselor principale și secundare ce au fost recoltate și de care reclamanții au fost în imposibilitate de a beneficia datorită tergiversării punerii în posesie și implicit a recoltării de către pârâta. Rezultă așadar, că reclamanții în primul rând trebuiau să facă dovada în concret că pârâta prin exploatări frecvente a terenului pe care s-a realizat punerea în posesie, ar fi realizat una sau cealaltă sumă din expertizele efectuate și cel mult atât li s-ar fi cuvenit acestora.

Împotriva sentinței civile nr. 34/2009 a Tribunalului Vrancea au declarat apel reclamanții invocând faptul că în condițiile în care de la data validării 18 octombrie 2006 și până la data punerii în executare a titlurilor executorii au trecut mai bine de 18 luni, culpa pentru lipsa de folosință a acestei suprafețe îi revine în totalitate pârâtei care a refuzat în mod constant și tară temei atribuirea amplasamentului în vederea punerii în posesie.

Prin decizia civilă nr. 185A din 20 mai 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, pentru argumentele ce succed: Obiectul prezentei acțiuni este acordarea de despăgubiri rezultate ca urmare a lipsei de folosință a terenului forestier pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al apelanților reclamanți din 18 octombrie 2006 și până la data punerii în posesie: 29 aprilie 2008. Ori, din actele dosarului rezultă că, Comisia Județeană Vrancea de aplicare a Legii nr. 247/2005 prin Hotărârea 144 din 18 octombrie 2006 și Hotărârea 145 din 18 octombrie 2006 ca urmare a adreselor 1523 din 23 februarie 2006, 2049 din 15 martie 2006, și 6925 din 15 mai 2006 a Comisiei locale Mărășești, a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 386 ha pădure în favoarea reclamanților după autor C. și pentru 51 ha pădure după autor M.H.

La data de 27 noiembrie 2006 și 10 aprilie 2007 mandatarii apelanților reclamanți aduc la cunoștință Direcției Silvice Focșani că refuză vechiul amplasament pe care li se reconstituise dreptul de proprietate pentru că aceste suprafețe fuseseră anterior defrișate și vârsta actuală a pădurii era de până-n 15 ani (fila 51 dosar fond) și că doresc un alt amplasament. La data de 18 aprilie 2007 intimata pârâtă respinge solicitarea reclamanților de acordarea unui alt amplasament cu motivația că potrivit datelor care le dețin nu se confirmă „defrișarea" și că în mod nejustificat pretind că vegetația forestieră ce au avut-o s-ar încadra în grupa 1 funcțională (fila 50 dosar fond).

De menționat că-n 08 martie 2007 intimata a dorit punerea-n posesie a apelanților reclamanți potrivit Hotărârii 144, 145/2006 a Comisiei Județene Vrancea de aplicare a Legii nr. 247/2005 însă reclamanții prin mandatar au refuzat-o pentru că nu ar fi fost aceeași categorie de vegetație forestieră ca în 1948 (fila 181 dosar fond). Urmare a refuzului clar exprimat al apelanților reclamanți de a intra în posesia vechiului amplasament se ajunge în fața instanței de judecată pentru soluționarea conflictului ivit între părți, care prin sentința civilă nr. 1019/2007 a Judecătoriei Panciu - irevocabilă prin decizia civilă nr. 1230 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Vrancea,dă câștig de cauză apelanților reclamanți din prezenta cauză.

Se dispune stabilirea unui nou amplasament pe raza comunelor Soveja și/sau Câmpuri. Prin sentința civilă nr. 204/2008 a Judecătoriei Panciu reclamanții obțin pe cale de ordonanță președințială (irevocabilă prin decizia civilă nr. 300/2008 a Tribunalului Vrancea) obligarea Comisiilor Locale Soveja și Câmpuri de a nu mai dispune restituirea de terenuri către alte persoane și totodată obligarea D.S. Focșani să nu pună la dispoziția respectivelor comisii suprafața de 437 ha în vederea atribuirii altor cetățeni, să nu exploateze, ridice masa lemnoasă de pe aceasta. Totodată demarează procedura de executare silită a sentinței civile nr. 1019/2007 a Judecătoriei Panciu prin BEJ I.C.C. însă acest birou refuză aducerea la îndeplinire a obligațiilor stipulate în hotărârea judecătorească.

La data de 06 martie 2008 se adresează unui alt executor judecătoresc care refuză executarea pentru că nu era competent material (fila 14 dosar fond), în 14 martie 2008 instanța dispune ca BEJ T. să aducă la îndeplinire cele prinse-n titlul executoriu. La 25 aprilie 2008 se efectuează expertiza topo de identificare a terenurilor în cauză (fila 29 dosar fond). La 29 aprilie 2008 are loc finalizarea executării silite (fila 32 dosar fond). După cum lesne se observă din octombrie 2006 până-n decembrie 2007 nu s-a reușit punerea-n posesie a reclamanților pentru că aceștia au refuzat ca aceasta să aibă loc pe vechiul amplasament iar din decembrie 2007 până-n aprilie 2008 a avut loc executarea silită, executare pe parcursul căreia au apărut diverse impedimente neimputabile intimatei pârâte (refuz executor I., efectuare expertiză de identificare a terenurilor).

În plus, din februarie 2008 apelanții reclamanți și-au luat măsuri asigurătorii în ceea ce privește exploatarea masei lemnoase de pe terenul pe care l-au acceptat de abia-n decembrie 2007, potrivit sentinței civile nr. 204/2008 a Judecătoriei Panciu. Pentru că executarea silită este parte a procesului civil prin care se tinde la realizarea unui drept și pentru considerentele de mai sus, se reține că-n speță nu se constată cauzarea vreunui prejudiciu apelanților fapt ce determină respingerea apelului ca nefondat. Împotriva deciziei de apel, în termen legal au declarat recurs reclamanții, solicitând obligarea paratei la plata sumei de 712100, 20 lei, suma ce reprezintă lipsa de folosința a suprafeței de 437 ha pădure de la data validării, 18 octombrie 2006 și pana la data punerii noastre în posesie, 29 aprilie 2008, în cadrul dosarului de executare nr. 108/2008 al BEJ T.I.C., conform raportului de expertiza N.M.

(cu precizările formulate la data de 29 noiembrie 2008). Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata; Instanța de apel în mod greșit a respins cererea noastră de apel, motivând sumar prin aceea că "nu se constata cauzarea vreunui prejudiciu apelanților… " Susținându-se fără temei că apelanții ar fi refuzat amplasamentul descris în cererea introductiva, fapt ce ar fi dus la întârzierea punerii în posesie. Aceasta, motivare sumară și fără a fi însoțită de probe, nu poate fi primită. Apelanții au refuzat vechiul amplasament motivat, dovada că instanța de judecată (in cadrul dos. civ. 710/275/2007) a admis cererea acestora privind schimbarea amplasamentului, vechiul amplasament neputând fi restituit.

Am arătat instanței faptul ca, prin Hotărârea nr. 144 din 18 octombrie 2006, Comisia Județeană validează suprafața de 386 ha, după autor C., iar prin Hotărârea nr. 145 din 18 octombrie 2006 ne este validate suprafața de 51 ha pădure de la autor M.H. Cu adresele nr. 8845 din 27 noiembrie 2006 și nr. 24508 din 10 aprilie 2007, văzând pasivitatea paratei, am solicitat acesteia să pună la dispoziția Comisiei Locale amplasamente libere în sensul Legii 247/2005 art. 24 alin. (3) și art. 3, având în vedere faptul că pe vechiul sau amplasament pădurea fusese tăiata în proporție de 90%, în acea zona existând o plantație cu o vârsta de 0-15 ani, aceasta având rol de protecție, astfel încât parata era obligate să asigure un amplasament liber acceptat de proprietar care să aibă o valoare echivalenta cu cea a vechiului amplasament.

In condițiile în care parata a continuat să ignore obligațiile ce-i reveneau, am înțeles să ne adresăm instanței de judecata în sensul obligării paratei să ne pună la dispoziție un alt amplasament liber pentru suprafața de pădure validate, instanța de judecata admițând cererea prin sentința civila nr. 1019 din 12 octombrie 2007 pronunțata de Judecătoria Panciu în dos. civ. 710/275/2007, sentința definitive și irevocabila prin dec. civ. 1230 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Vrancea. în cadrul acestui litigiu a fost efectuata o expertiza tehnica de specialitate silvica ce a stabilit grupa din care făcea parte terenul forestier pus la dispoziție de către parata, stabilirea consistenței actuale, expertul având ca obligație și identificarea unui alt amplasament liber în sensul art. 24 alin. (2), (3) din Legea nr. 247/2005.

Cu toate probele administrate, parata a declarat în mod ferm prin adresa nr. 275 din 18 aprilie 2007 că se opune la reconstituirea dreptului pe un alt amplasament, încercând fără temei tergiversarea punerii noastre în posesie, întârziere care a dus la grave încălcări a dreptului nostru de proprietate, sfidând dispozitivul sentinței civile nr. 1019/2007 a Judecătoriei Panciu definitivă prin dec. civ. 1230/2007 a Tribunalului Vrancea. Având în vedere faptul că parata a continuat să refuze nejustificat stabilirea amplasamentului pentru a putea fi puși în posesie [deși aveau aceasta obligație potrivit disp. art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 modificata prin Legea nr. 2005), am înțeles să ne adresam din nou instanței de judecata, în sensul investirii cu formula executorie a sent. civ.

1019/2007 și dec. civ. 1230/2007, în vederea punerii în executare, Judecătoria Panciu prin încheierea din data de 14 martie 2008 data în dos. civ. 787/275/2008 dispunând executarea de îndată și fără somație a acestor titluri executorii. In condițiile în care de la data validării, 18 octombrie 2006 și pana la data punerii în executare a titlurilor executorii indicate mai sus, 29 aprilie 2008 au trecut mai bine de 18 luni, culpa pentru lipsa de folosința a acestei suprafețe ii revine în totalitate paratei care a refuzat în mod constant și fără temei atribuirea amplasamentului în vederea punerii noastre în posesie. Corespondenta purtata cu parata (adresa nr. 8845 din 27 noiembrie 2006, nr. 2751 din 18 aprilie 2007, adresa nr. 4330 din 04 aprilie 08) prin care am solicitat insistent ca aceasta să se conformeze obligației ce-l incumba de a pune la dispoziție amplasamentul în discuție, și lipsa unui răspuns concret din partea paratei sunt de natura a dovedi culpa R.N.P.

D.S. Focșani. Potrivit disp. art. art. 998. Orice faptă care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara. Iar potrivit art. 999 Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. dar și de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. (C. civ. art. 998). Raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul pretins exista și este dovedit, pasivitatea paratei susținuta de reaua sa credința (prin formularea de cereri repetate în fata instanței de judecata toate respinse dosar 724/275/2008 al Judecătoriei Panciu, 1095/91/2008 al Tribunalului Vrancea, dosar 4038/91/2008 al Tribunalului Vrancea, numai în ideea de a paraliza orice acțiune a petenților) și refuzul nejustificat al paratei de a pune la dispoziție amplasamentul , sunt argumente clare că petenții au fost prejudiciați ca urmare a lipsei de folosința a suprafeței de 437 ha pădure, conform calculelor făcute de expertul consilier N.M.

Sumara motivare data de instanța de apel este de natura a crea convingerea cu privire la eroarea în care s-a aflat instanța de judecata și la aprecierea superficiala a ansamblului probelor. In cauza , prin cele doua rapoarte de expertiza tehnica (raportul expertului desemnat de instanța dar sic el al expertului consilier) se confirma existenta și cuantumul prejudiciului pretins de reclamanți, prin înscrisurile depuse făcând și dovada raportului de cauzalitate dintre fapta paratei și prejudicial pretins de reclamanți. Suprafața de pădure referitor la care reclamanții au formulat prezenta cerere este în prezent exploatata de parata, care nu justifica nici un drept. Examinând recursul declarat de reclamanți, Înalta Curte constată că principala critică adusă hotărârii atacate este nemotivarea hotărârii, respectiv motivarea sumară a acesteia, motivul de nelegalitate astfel invocat, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., fiind de ordine publică. Conform art. 295 C. proc. civ., instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. În speță, reclamanții au învestit instanța de judecată cu o acțiune în pretenții ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 437 ha pădure de la data validării, 18 octombrie 2006 și până la data punerii în posesie a acestora, respectiv, 29 aprilie 2008. Prin motivele apelului formulat împotriva sentinței de respingere a acțiunii, pronunțate de instanța fondului, reclamanții au invocat culpa pârâtei pentru lipsa de folosință a acestei suprafețe de teren pentru o perioadă de mai bine de 18 luni, invocând răspunderea civilă delictuală a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

Totodată, apelanții-reclamanți au criticat motivarea sumară a sentinței, arătând că această motivare de natură a crea convingerea cu privire la eroarea în care s-a aflat instanța de fond și cu privire la aprecierea superficială a ansamblului probator. Prin decizia pronunțată în apel, instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, motivarea reprezentând, practic, o înșiruire în ordine cronologică, a demersurilor administrative și judiciare ale părților, fără să analizeze în niciun punct criticile de netemeinicie și nelegalitate invocate prin motivele de apel. Lipsa oricărei referiri, în decizia de apel, la instituția răspunderii civile delictuale la condițiile angajării unei asemenea răspunderi - aspecte invocate de apelanții-reclamanți - nu reprezintă o motivare să satisfacă cerințele unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României).

Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. În acest sens, părțile trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate ți că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, arătarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul șio-a întemeiat convingerea, trebuie să-i permită părții să aprecieze șansele de succes ale unui recurs. În speță, obligația de a motiva îmbracă o importanță deosebită, în condițiile în care, instituția executării silite pe care s-a întemeiat soluția de respingere a apelului, este foarte generală iar dispoziția legală, ce constituie fundamentul juridic al unei asemenea soluții, lipsește cu desăvârșire. Prin urmare, decizia atacată cu recurs nu este motivată, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului, așa încât se impune casarea soluției și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului apelului.

În consecință, în baza art. 304 pct. 7 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa decizia recurată, trimițând cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași Curte de apel, deoarece instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.G.L., A.T.C. și S.P.S. împotriva deciziei nr. 185/A din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.