ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 344 din 25 ianuarie

2013, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâții SC P.

SA, Guvernul României și intervenientul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, ca nefondată, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea pârâtului Guvernul

României.

Totodată, Curtea de

apel a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea,

"cu recurs în 15 zile de comunicare".

Împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs

reclamanta SC P. SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din

C. proc. civ.

În temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu

art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției

tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care

face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Prin sentința atacată

cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, "soluția instanței de contencios administrativ

este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și

se judecă de urgență și cu precădere".

Or, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a

fost comunicată reclamantei la data de 15 aprilie 2013, așa cum rezultă din

dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (dosarul de fond),

iar recursul a fost declarat la data de 29 aprilie 2013, când cererea a fost

expediată prin poștă la Curtea de Apel București (dosarul de recurs), deși,

conform dispozițiilor citate, ultima zi în care reclamanta putea exercita calea

de atac era data de 22 aprilie 2013.

În cauză nu s-a făcut

nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ.

Chiar dacă în

dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a recursului și

termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurenta nu

se poate prevala de această împrejurare, întrucât, pe de o parte, condițiile,

limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de

lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăși,

nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoașterea

legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem".

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire

la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția

tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat

de societatea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC P. SA împotriva Sentinței civile nr. 344 din 25 ianuarie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL