ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 344 din 25 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâții SC P. SA, Guvernul României și intervenientul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondată, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea pârâtului Guvernul României. Totodată, Curtea de apel a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea, "cu recurs în 15 zile de comunicare". Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs reclamanta SC P. SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Prin sentința atacată cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere". Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 15 aprilie 2013, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 29 aprilie 2013, când cererea a fost expediată prin poștă la Curtea de Apel București (dosarul de recurs), deși, conform dispozițiilor citate, ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 22 aprilie 2013. În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. Chiar dacă în dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a recursului și termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurenta nu se poate prevala de această împrejurare, întrucât, pe de o parte, condițiile, limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăși, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoașterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem". În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de societatea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA împotriva Sentinței civile nr. 344 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL