ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2015

Decizia nr. 977/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59/2014 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de A., formulată de B. în contradictoriu cu C., D., A., E., F., G. din cadrul Primăriei Ceanu Mare, H. din cadrul Prefecturii Cluj, I., J., K., L., M., N., O. și P. și a obligat reclamantul B. să achite intimaților C. și D. 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la principiile mai sus amintite, la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg, trebuie să se înlăture în speță aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de M. la data de 20 decembrie 1993, act administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și a căror nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție.

Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs reclamantul B.

Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din data de 5 martie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat în prezenta cauză.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Prin sentința atacată cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „s

oluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere”.

Or, din examinarea a

ctelor și lucrărilor dosarului

, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 13 martie 2014, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila nr. 73 din dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 20 martie 2014, când cererea a fost expediată prin poștă (fila nr. 7 din dosarul de recurs), deși, conform dispozițiilor citate, ultima zi în care reclamantul putea exercita calea de atac era data de 19 martie 2014.

În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele expuse,

în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 59/2014 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.