ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7544/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2493 din 04 aprilie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul M.D.M.A. împotriva deciziei civile nr. 55 din 05 aprilie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare reclamantul M.D.M.A., invocând dispozițiile

art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și solicitând desființarea hotărârii, iar în

urma rejudecării recursului, admiterea acestuia, în sensul modificării deciziei

curții de apel și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum

a fost formulată.

În motivarea contestației

în anulare, se arată că instanța de recurs a omis să analizeze criticile de nelegalitate

formulate de reclamant, care vizau nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor pronunțate

de instanțele anterioare, dând o interpretare greșită înscrisurilor depuse la dosar.

Analizând contestația

în anulare, prin raportare la criticile arătate de contestator și la motivele de

drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele

considerente:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanței care a pronunțat

hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre în cazurile și în condițiile

expres și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor

art. 318 alin. (1)

C. proc. civ.

,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea

dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Motivul contestației în

anulare specială, reglementat de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., privind neanalizarea unui motiv de recurs, nu subzistă în cauză.

Contestatorul susține

că instanța de recurs

nu

a cercetat motivele de recurs privind nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor pronunțate

de instanțele anterioare, dând o interpretare greșită înscrisurilor depuse la dosar.

Se constată că, în analiza

motivelor de recurs, instanța de control judiciar extraordinar nu este obligată

să răspundă detaliat la fiecare argument al părții, într-o examinare exhaustivă,

ci poate cerceta motivele de recurs printr-o interpretare de principiu, unitară,

așa cum s-a procedat în speță, din analiza amănunțită a criticilor formulate de

recurent, strâns legate de deslușirea corectă a raportului juridic dedus judecății,

reținându-se criteriile obiective pe baza cărora instanța de recurs a pronunțat

soluția.

În realitate, contestatorul

este nemulțumit de modul cum a fost soluționat recursul, dar pe calea contestației

în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere

a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare

fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Având în vedere considerentele

expuse, contestația în anulare va fi respinsă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul

M.D.M.A. împotriva deciziei nr. 2493 din 04 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie

2012.