ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5000/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Turda, creditoarea SC D. SRL a solicitat validarea popririi înființate în Dosarul execuțional nr. 84 din 17 ianuarie 2013 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc M.B.M.A.L. împotriva debitoarei SC B. SRL pentru recuperarea sumei de 67.500 RON, prin validarea popririi împotriva terților popriți SC A.S. SRL și SC S. SRL. Judecătoria Turda, prin Sentința civilă nr. 1977 din 4 iulie 2013, a invocat și admis excepția necompetenței sale teritoriale, reținând că potrivit dispozițiilor art. 460 C. proc. civ., validarea popririi este dispusă de instanța de executare definită de art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, iar în situația executării silite prin poprire, această instanță este cea de la sediul terțului poprit. Judecătoria Timișoara, prin Sentința civilă nr. 11238 din 17 septembrie 2013, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, în temeiul dispozițiilor art. 460 alin. (1), coroborat cu art. 373 4 alin. (2) C. proc. civ., considerând că aceasta este instanța de executare. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Creditoarea SC D. SRL a solicitat validarea popririi înființate în Dosarul execuțional nr. 84 din 17 ianuarie 2013 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc M.B.M.A.L.

împotriva debitoarei SC B. SRL pentru recuperarea sumei de 67.500 RON, prin validarea popririi împotriva terților popriți SC A.S. SRL și SC S. SRL. A precizat că această sumă reprezintă debit rămas de executat în Dosarul execuțional nr. 84/2013 al B.E.J. M.B.M.A.L., plus cheltuielile de executare și cele de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 373 1 C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc (competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.). Acesta va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul executoriu. Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. definesc instanța de executare ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Poprirea, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, textul reglementând o competență alternativă. Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi (...) creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de trei luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Cum poprirea fără validare dată în competența executorului judecătoresc este regula, procedura de validare a popririi prin instanță este o procedură specială, reglementată de art. 460 C. proc. civ. În situația executării silite prin poprire, nu există în Codul de procedură civilă (1865) dispoziții exprese cu privire la instanța competentă teritorial în a valida poprirea. Astfel, în timp ce înființarea popririi este de competența executorului judecătoresc în situațiile prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior menționate, executarea silită prin poprire, respectiv validarea popririi, este de competența instanței judecătorești de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc.

civ. Coroborând și interpretând toate aceste dispoziții legale, rezultă că instanța de executare poate fi cea de la domiciliul sau sediul debitorului poprit ori a terțului poprit. Dintre instanțele prevăzute de lege a fi competente în mod egal (art. 373 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ.), în cazul de față, cea de la domiciliul debitorului și cea de la sediul terțului poprit, creditoarea a optat învestind cu cererea de validare a popririi, instanța de la sediul debitoarei, care a devenit astfel instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Sub aspectul mai sus relevat, Judecătoria Turda, inițial învestită, este competentă să judece cererea, fiind instanța de executare de la sediul debitoarei.

Totodată, se reține și că, în speță, pentru executarea silită a titlului executoriu de care se prevalează creditoarea, instanța de executare a fost deja determinată cu ocazia încuviințării executării silite, care privește toate formele de executare, deci inclusiv validarea popririi. Astfel, prin Încheierea din camera de consiliu din 22 ianuarie 2013, Judecătoria Turda, în calitate de instanță de executare, în a cărei circumscripție urma a se face executarea, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin avalizat în valoare totală de 78.500,90 RON, emis de SC B. SRL la Cluj-Napoca, la data de 1 noiembrie 2012, scadent la data de 14 noiembrie 2012, învestit cu formulă executorie, și din care a rămas neexecutat debitul pentru care s-a solicitat validarea popririi în prezentul litigiu.

Pentru toate aceste argumente, Judecătoria Turda este instanță de executare, iar în această calitate îi revine și competența de soluționare a cererii de validare a popririi, conform art. 460 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele ce preced, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AZ