ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4531/2012

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 12 august 2011, sub nr. 17800/200/2011, creditoarea SC E.T. SRL a solicitat validarea popririi înființate prin dispoziția de poprire din data de 19 mai 2011, până la concurența sumei de 3.715,48 lei, asupra drepturilor bănești pe care debitorul S.V. le are de primit de la terțul poprit SC L.B.T. SRL, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5436/2009 pronunțată de Judecătoria Buzău. În motivarea cererii, creditoarea a arătat că terțul poprit nu a respectat dispozițiile art. 456 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în sensul că după primirea dispoziției de poprire, emisă în Dosarul execuțional nr. 115/2011, nu a reținut și nu a consemnat sume de bani din drepturile bănești ale debitorului în contul creanței din titlul executoriu.

Prin sentința civilă nr. 9085 din 11 noiembrie 2011, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ., în vederea validării popririi poate fi sesizată instanța de executare, iar conform art. 373 alin. (2) același cod, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Având în vedere că executarea prin poprire se realizează prin consemnarea sau plata făcută de terțul poprit, respectiv prin executarea silită împotriva terțului poprit pe baza hotărârii de validare, instanța în raza căreia are loc executarea prin poprire este instanța de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Așadar, dacă în momentul sesizării executorului judecătoresc, creditorul putea opta între executorul de la domiciliul sau sediul debitorului sau al terțului poprit, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pentru validarea popririi nu poate fi sesizată instanța de la domiciliul sau sediul debitorului, aceasta nefiind instanța de executare, ci instanța de la domiciliul sau sediul terțului poprit. În speță, terțul poprit are sediul în Cluj-Napoca, astfel că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial să se pronunțe asupra cererii de validare a popririi. Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 4554 din 01 martie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Buzău și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 460 C. proc. civ., cererea de validare a popririi intră în competența instanței de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) același cod, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dispozițiile procedurale referitoare la competența teritorială a instanței pentru soluționarea cererii de validare a popririi sunt norme imperative, instituind un caz de competență teritorială exclusivă. Prin urmare, competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se va face executarea.

Din analiza actelor Dosarului execuțional nr. 115/2011 al B.E.J. - P.A.G. din Buzău, rezultă că executarea urmează să fie făcută în circumscripția Judecătoriei Buzău, întrucât domiciliul debitorului se află în această circumscripție. De altfel, acest considerent a fost avut în vedere și de către Judecătoria Buzău care, prin încheierea pronunțată în data de 04 aprilie 2011 în Dosarul civil nr. 4048/200/2011, a și încuviințat executarea silită, în calitate de instanță de executare. Așadar, instanța de executare a fost deja determinată odată cu încuviințarea executării silite de către Judecătoria Buzău. În plus, este de reținut că executarea silită a fost deja declanșată prin emiterea unor acte de executare silită în circumscripția Judecătoriei Buzău, fapt atestat de somația și celelalte acte de executare silită emise în Dosarul execuțional nr. 115/2011 al B.E.J.

- P.A.G. din Buzău. În speță, pentru determinarea instanței de executare este irelevant sediul terțului poprit, în condițiile în care executarea silită are loc în Dosarul de executare nr. 115/2011 al B.E.J. - P.A.G. situat în circumscripția Judecătoriei Buzău și pe baza actelor de executare emise în aceeași rază teritorială, întrucât poprirea terțului poprit este doar una dintre formele de executare silită posibile; or, acceptând varianta de interpretare din sentința de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca ar însemna să se accepte, implicit, că în cazul unui potențial eșec al executării silite în forma popririi acestui terț poprit ar apărea un fenomen al migrării instanței de executare în funcție de succesiunea formelor de executare silită activate sau de sediul fiecărui terț care ar putea fi susceptibil de poprire în această cauză.

Prin urmare, soluționarea prezentei cereri de validare a popririi în cadrul unei executări silite care a început deja conform normelor legale de competență și care se desfășoară în circumscripția Judecătoriei Buzău, este de competența exclusivă a Judecătoriei Buzău. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În speță, instanța a fost învestită cu o cerere de validare a popririi ca urmare a refuzului terțului poprit de a-și îndeplini obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, cerere care, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ., este de competența instanței de executare.

Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.” Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a cererilor de încuviințare a executării silite, conform art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ. Or, pentru executarea silită a titlului executoriu de care se prevalează creditoarea în prezenta cauză, instanța de executare a fost deja determinată cu ocazia încuviințării executării silite, care privește toate formele de executare, deci și poprirea.

Astfel, prin încheierea din camera de consiliu din 04 aprilie 2011, Judecătoria Buzău, în calitate de instanță de executare, în a cărei circumscripție urma a se face executarea, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5436 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, la cererea B.E.J. - P.A.G. cu sediul în Buzău. În baza încuviințării dispuse prin această încheiere, s-a declanșat executarea silită în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buzău, prin emiterea de acte de executare în Dosarul execuțional nr. 115/2011, aflat pe rolul B.E.J. - P.A.G. cu sediul în Buzău. În consecință, Judecătoria Buzău este instanță de executare, iar în această calitate îi revine și competența de soluționare a cererii de validare a popririi, conform art. 460 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, competența de soluționare a prezentei cauze se va stabili în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.