ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 826/2013

Prin contestația la

executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 17 octombrie 2011

sub nr. 6667/328/2011, contestatorul L.L. a solicitat instanței, în

contradictoriu cu intimata R.L. IFN SA să dispună anularea actelor de executare

efectuate de B.E.J. T.G. în dosarul privind executarea silită a contractului de

leasing financiar nr. CLF 15459 din 1 octombrie 2008 și suspendarea executării

silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la

executare.

În motivarea cererii,

contestatorul a arătat că la data de 3 octombrie 2011 i-au fost blocate complet

toate conturile bancare, fără a-i fi comunicat vreun act procedural.

Contestatorul a

menționat faptul că în contul deschis la banca R. primește toate veniturile

periodice provenind din muncă și pensie, iar în contul deschis la BCR are toate

economiile.

Contestatorul a

invocat beneficiul de discuțiune, susținând că titularul contractului, numitul

S.F.V. dispune de bunuri și venituri periodice din muncă urmăribile.

Totodată,

contestatorul a considerat că sunt necesare lămuriri cu privire la conținutul,

întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 409 și C. proc. civ., art. 399 și urm. C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 527/2012 din 3 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Turda, a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 2 București, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 400

alin. (1) și ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. în cazul executării silite

care se desfășoară prin poprire, instanța de executare este judecătoria

competentă potrivit sediului terțului poprit.

Astfel, întrucât

executorul judecătoresc a înființat poprire asupra conturilor pe care

contestatorul le are deschise la R. Bank SA, ce are sediul în sectorul 2,

instanța a apreciat că Judecătoria sectorului 2 București este competentă

exclusiv să soluționeze cererea contestatorului.

Învestită prin

declinare, Judecătoria sectorului 2 București a reținut, în esență, că, în

speță, executarea silită s-a pornit prin poprire, potrivit adresei de

înființare a popririi nr. 187 din 14 noiembrie 2011, căreia i-a dat curs terțul

poprit R. Bank SA, identificând conturi ale debitorului, așa cum rezultă din

adresa aflată la fila 150 a dosarului Judecătoriei Turda.

La solicitarea

instanței terțul poprit a comunicat la dosarul cauzei, faptul că debitorul are

conturi deschise la Agenția Turda, cu sediul în Turda, Str. L. nr. 4, bl. A1,

județul Cluj, rezultând că acolo s-a înființat poprirea.

Astfel, având în

vedere prevederile art. 454 alin. (2

3

) C. proc. civ., reținând,

totodată că executarea prin poprire s-a efectuat în mod efectiv, asupra

conturilor deschise la unitatea operațională Agenția Turda, prin Sentința

civilă nr. 15532 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția

civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu,

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Turda.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 2

București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte constată

că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda contestatorul L.L. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata R.L. IFN SA să dispună

anularea actelor de executare efectuate de B.E.J. T.G. în dosarul privind

executarea silită a contractului de leasing financiar nr. CLF 15459 din 1

octombrie 2008 și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a contestației la executare.

Este de reținut că

dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu

caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât

competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi

stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 400 C.

proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare".

Totodată art. 373

alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competență, potrivit căreia instanța

de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

în cazul de față, în circumscripția căreia s-a efectuat poprirea.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 452 și urm. C. proc. civ. rezultă că, pentru ipoteza

executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică

adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului

sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i

le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea

obligației ce se execută silit.

În speță, executarea

silită s-a pornit prin poprire, potrivit adresei de înființare a popririi nr.

187 din 14 noiembrie 2011, căreia i-a dat curs terțul poprit R. Bank SA.

Împrejurarea că L.L.

are sau nu deschise conturi la unitatea operațională Agenția Turda a R. Bank

S.A. nu reprezintă un element al determinării competenței teritoriale, având în

vedere că prin adresa de înființare a popririi nu s-a identificat această

unitate operațională.

Astfel, raportat la

art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) și art. 452 și urm. C.

proc. civ., competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află

sediul terțului poprit R. Bank SA, respectiv Judecătoria sector 2 București,

ținând seama de faptul că acesta are sediul în Bd. Pompei, nr. 9-9A, sectorul

2, București.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul L.L. în favoarea Judecătoriei sectorului 2

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG