ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 826/2013

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 17 octombrie 2011 sub nr. 6667/328/2011, contestatorul L.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata R.L. IFN SA să dispună anularea actelor de executare efectuate de B.E.J. T.G. în dosarul privind executarea silită a contractului de leasing financiar nr. CLF 15459 din 1 octombrie 2008 și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 3 octombrie 2011 i-au fost blocate complet toate conturile bancare, fără a-i fi comunicat vreun act procedural. Contestatorul a menționat faptul că în contul deschis la banca R. primește toate veniturile periodice provenind din muncă și pensie, iar în contul deschis la BCR are toate economiile.

Contestatorul a invocat beneficiul de discuțiune, susținând că titularul contractului, numitul S.F.V. dispune de bunuri și venituri periodice din muncă urmăribile. Totodată, contestatorul a considerat că sunt necesare lămuriri cu privire la conținutul, întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 409 și C. proc. civ., art. 399 și urm. C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 527/2012 din 3 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Turda, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 400 alin. (1) și ale art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. în cazul executării silite care se desfășoară prin poprire, instanța de executare este judecătoria competentă potrivit sediului terțului poprit. Astfel, întrucât executorul judecătoresc a înființat poprire asupra conturilor pe care contestatorul le are deschise la R. Bank SA, ce are sediul în sectorul 2, instanța a apreciat că Judecătoria sectorului 2 București este competentă exclusiv să soluționeze cererea contestatorului. Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 2 București a reținut, în esență, că, în speță, executarea silită s-a pornit prin poprire, potrivit adresei de înființare a popririi nr. 187 din 14 noiembrie 2011, căreia i-a dat curs terțul poprit R. Bank SA, identificând conturi ale debitorului, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 150 a dosarului Judecătoriei Turda.

La solicitarea instanței terțul poprit a comunicat la dosarul cauzei, faptul că debitorul are conturi deschise la Agenția Turda, cu sediul în Turda, Str. L. nr. 4, bl. A1, județul Cluj, rezultând că acolo s-a înființat poprirea. Astfel, având în vedere prevederile art. 454 alin. (2 3 ) C. proc. civ., reținând, totodată că executarea prin poprire s-a efectuat în mod efectiv, asupra conturilor deschise la unitatea operațională Agenția Turda, prin Sentința civilă nr. 15532 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda contestatorul L.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata R.L. IFN SA să dispună anularea actelor de executare efectuate de B.E.J. T.G. în dosarul privind executarea silită a contractului de leasing financiar nr. CLF 15459 din 1 octombrie 2008 și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.

Este de reținut că dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale. Potrivit art. 400 C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare". Totodată art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competență, potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în cazul de față, în circumscripția căreia s-a efectuat poprirea. Din interpretarea dispozițiilor art. 452 și urm. C. proc.

civ. rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit. În speță, executarea silită s-a pornit prin poprire, potrivit adresei de înființare a popririi nr. 187 din 14 noiembrie 2011, căreia i-a dat curs terțul poprit R. Bank SA. Împrejurarea că L.L. are sau nu deschise conturi la unitatea operațională Agenția Turda a R. Bank S.A.

nu reprezintă un element al determinării competenței teritoriale, având în vedere că prin adresa de înființare a popririi nu s-a identificat această unitate operațională. Astfel, raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) și art. 452 și urm. C. proc. civ., competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit R. Bank SA, respectiv Judecătoria sector 2 București, ținând seama de faptul că acesta are sediul în Bd. Pompei, nr. 9-9A, sectorul 2, București. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul L.L.

în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - DG