ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 624/2013

Asupra conflictului negativ ce față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, contestatoarea SC T. SRL a formulat,

in contradictoriu cu intimata SC R.S.L. I.F.N. SA (fostă SC R.L. I.F.N. SA) si

terțul poprit R.B. SA - Agenția Vaslui, contestație la executarea silita prin

poprire, declanșata in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de

leasing financiar din 02 iulie 2008, solicitând instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea executării însăși, întrucât dincolo de

neregularitățile referitoare la lipsa capacității de folosință a organului de

executare, neinvestirea cu formulă executorie a titlului și necompetența de

ordine publică a instanței care a încuviințat executarea, creanța ce se

urmărește a fi recuperată prin poprire nu îndeplinește condițiile certitudinii,

lichidității și exigibilității impuse de art. 379 C. proc. civ.

În drept, a invocat dispozițiile art. 399 alin. (3), art. 403

C. proc. civ.

Prin sentința civila nr. 362 din 1 februarie 2012 pronunțată

de

Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 7955/333/2011,

a fost declinată

competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut, în esență, că,

competența

teritorială în materia contestației la executare este una exclusivă și aparține

conform art. 400 C. proc. civ., instanței de executare, iar instanța de

executare este instanța care a încuviințat executarea silită, astfel cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 373

1

alin. (2) C. proc.

civ. și cum executarea silită a contestatoarei a fost încuviințată de

Judecătoriile 6, 3, 1, 4 și 2 București, iar terțul poprit R.B. SA are sediul

în sectorul 2 București, competența revine Judecătoriei Sectorului 2 București.

Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă prin

sentința civilă nr. 15123 din 2 noiembrie 2012, la rândul său, s-a declarat

necompetentă să judece litigiul și ca urmare și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Vaslui. Totodată a constatat că între cele două

Judecătorii s-a ivit un conflict negativ de competență și în temeiul art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel Judecătoria Sectorului 2

București a reținut, în esență că în cauză executarea silită s-a făcut prin

poprire, astfel că

instanța de executare se

determină potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

și este, prin

urmare, cea în raza căreia se află terțul poprit R.B. SA - Agenția Vaslui cu

sediul în Vaslui, terț indicat de contestatoare.

Asupra conflictului negativ de competență de față

înalta Curte constată:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict

negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text,

în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două

instanțe Judecătoria Vaslui și Judecătoria Sectorului 2 București s-au declarat

necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între

instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două

instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Pentru emiterea regulatorului de competență este

esențial de precizat că în discuție este competența teritorială, care este

reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C.

proc. civ.

În speță, obiectul acțiunii poartă asupra unei

contestații la executarea silită izvorâtă din titlul executoriu reprezentat de

contractul de leasing financiar din 2 iulie 2008.

În aplicarea art. 373

1

alin. (1) C. proc.

civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței de

executare, iar potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile judecătorești și

celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar

în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel în care se află acestea.

Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod

efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora (art.

373

alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul

popririi, locul de la domiciliul sau

sediul debitorului ori locul

terțului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

Având în vedere că petenta a formulat contestație la

executarea prin poprire la terțul aflat pe raza de competență a Judecătoriei

Vaslui, se va face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ce

reglementează competența alternativă de soluționare în situația popririi,

prevederi potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului de

către executorul de la domiciliul debitorului ori de la domiciliul terțului

poprit.

Cum în speță petenta a contestat în mod explicit

executarea prin înființarea popririi la terțul poprit R.B. - Agenția Vaslui ce

are sediul în Vaslui, în aplicarea evocatelor texte de lege, competența

teritorială de soluționare aparține Judecătoriei Vaslui.

Așa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Vaslui, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2013.