ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2013

ÎNALTA CLRTE DE CASAȚIE

Șl JUSTIȚIE

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța, secția civilă, contestatoarea SC A. SA, a formulat în contradictoriu

cu intimații SC R.L. SA, SC C.S. SRL și Banca C.R. SA contestație împotriva executării

silite ce face obiectul dosarului de executare din 2011 al Biroului Executorului

Judecătoresc B.C. solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în

dosarul sus menționat și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației

la executare.

Prin sentința

civilă nr. 8349 din data de 15 mai 2012, Judecătoria Constanța a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de intimata SC R.L. SA și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că în

speță se aplică prevederile art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

conform cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare

și anume la instanța în a cărei rază teritorială se efectuează executarea. Or, în

cauză, executarea se realizează prin poprire la sediul terților popriți, situat

pe raza teritorială a Judecătoriei sector 3 București.

Prin sentința

civilă nr. 2057 din data de 12 februarie 2013 Judecătoria sector 3 București, secția

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța reținând că

în speță executarea silită s-a desfășurat prin modalitatea poprire, contestatorului

fiindu-i indisponibilizate sumele aflate în conturile deschise la Banca R.D., Sucursala

Constanța.

În raport de dispozițiile

art. 20-art. 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență,

a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ.,

va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente:

Reglementarea

de bază privind competența instanțelor de a soluționa contestațiile la executare,

atât competența materială, cât și cea teritorială, este cuprinsă în art. 400 C.

proc. civ. conform căruia contestația se introduce la instanța de executare, iar

dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ

de jurisdicție, competența de soluționare aparține de asemenea instanței de

executare.

În conformitate

cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se face executarea, cu excepția cazurilor în care legea

dispune altfel.

În speță, s-a

înființat poprire asupra conturilor deținute de contestatoare la terțul poprit Banca

R.D., Sucursala Constanța.

Prin urmare, în

mod corect Judecătoria sector 3 București a reținut că în cazul particular al unei

bănci terț poprit, pentru determinarea instanței de executare interesează locul

unde sunt depozitați banii debitorului mai exact locul unde sunt deschise conturile

acestuia, în speță Banca R.D., Sucursala Constanța fapt ce atrage competența Judecătoriei

Constanța.

Astfel fiind,

Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 C.

proc. civ. va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei

Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

P

ronunțată în ședință publică, astăzi 25

aprilie 2013.