ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2013

ÎNALTA CLRTE DE CASAȚIE

Șl JUSTIȚIE Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, contestatoarea SC A. SA, a formulat în contradictoriu cu intimații SC R.L. SA, SC C.S. SRL și Banca C.R. SA contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare din 2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B.C. solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul sus menționat și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare. Prin sentința civilă nr. 8349 din data de 15 mai 2012, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata SC R.L. SA și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că în speță se aplică prevederile art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. conform cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare și anume la instanța în a cărei rază teritorială se efectuează executarea. Or, în cauză, executarea se realizează prin poprire la sediul terților popriți, situat pe raza teritorială a Judecătoriei sector 3 București. Prin sentința civilă nr. 2057 din data de 12 februarie 2013 Judecătoria sector 3 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța reținând că în speță executarea silită s-a desfășurat prin modalitatea poprire, contestatorului fiindu-i indisponibilizate sumele aflate în conturile deschise la Banca R.D., Sucursala Constanța.

În raport de dispozițiile art. 20-art. 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente: Reglementarea de bază privind competența instanțelor de a soluționa contestațiile la executare, atât competența materială, cât și cea teritorială, este cuprinsă în art. 400 C. proc.

civ. conform căruia contestația se introduce la instanța de executare, iar dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține de asemenea instanței de executare. În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel. În speță, s-a înființat poprire asupra conturilor deținute de contestatoare la terțul poprit Banca R.D., Sucursala Constanța. Prin urmare, în mod corect Judecătoria sector 3 București a reținut că în cazul particular al unei bănci terț poprit, pentru determinarea instanței de executare interesează locul unde sunt depozitați banii debitorului mai exact locul unde sunt deschise conturile acestuia, în speță Banca R.D., Sucursala Constanța fapt ce atrage competența Judecătoriei Constanța.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă. Irevocabilă. P ronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.