ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4357/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4357/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de
competență, de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata
înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 01 aprilie 2013,
contestatoarea T.N.M., cu domiciliul în Giurgiu, în contradictoriu cu intimata
SC E.R.S.I.F.N. SA București a formulat contestație la executare împotriva
executării silite începute în dosarul de executare silită nr. 524/2012, B.E.J.
- Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea
tuturor formele de executare silită promovate, în baza titlului executoriu
reprezentat de contractul de credit x.
Prin încheierea de ședință din 17
iunie 2013, Judecătoria Giurgiu - Cauze Generale a admis excepția necompetenței
sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că executarea silită prin
poprire a terțului poprit SC P.S.A. SRL, se desfășoară în Craiova, în
circumscripția Judecătoriei Craiova, astfel cum rezultă din adresa de
înființare a popririi din data de 11 februarie 2013.
Judecătoria Craiova, secția civilă,
prin sentința civilă nr. 11337 din 12 septembrie 2013 a admis excepția
necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, avându-se în vedere că
executarea silită s-a declanșat în Dosarul de executare nr. 524/2012, B.E.J. - Asociații
A. de pe lângă Curtea de Apel București, că instanța de executare competentă
teritorial, conform art. 373 alin. (2) raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,
este și rămâne judecătoria în raza căreia s-a început executarea silită,
aceasta fiind și instanța mai întâi sesizată.
S-a reținut faptul că, executorul a
ales una din modalitățile prevăzute de lege de punere în aplicare a executării
silite, respectiv de înființare a popririi pe conturile unui terț cu sediul în
Craiova, dar acesta nu atrage în mod imperativ necompetența teritorială a
Judecătoriei Giurgiu, cu atât mai mult cu cât în dosarul de executare s-au
înființat mai multe popriri, respectiv la terțul poprit BRD Giurgiu și la
Craiova, iar instanța mai întâi investită nu putea să pună în discuție din
oficiu excepția necompetenței sale teritoriale care este una alternativă și
este lăsată de legiuitor doar la latitudinea pârâtului, care o poate invoca prin
întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată.
Constatând ivit conflictul negativ de
competență, Judecătoria Craiova, secția civilă, a înaintat cauza Înaltei Curți
de Casație și Justiție, spre soluționarea acestuia.
Înalta Curte, în conformitate cu
dispozițiile art. 20 și următoarele C. proc. civ., va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, pentru următoarele
considerente de fapt și de drept:
În cauză, Judecătoria Giurgiu a fost
sesizată cu o cerere prin care contestatoarea T.N.M., în contradictoriu cu
intimata SC E.R.S.I. SA București a formulat contestație la executare împotriva
executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 524/2012 B.E.J.
- Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea
tuturor formelor de executare.
În materia contestației la executare,
se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la
executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind
definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind
judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C.
proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța
de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau
domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a
popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau
bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora,
declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se
execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod,
poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de
la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului
poprit.
Este știut că, competența teritorială
în pricinile privitoare la bunuri este de ordine privată, în sensul art. 159 alin.
(2) C. proc. civ., atunci când părțile au posibilitatea să aleagă instanța care
să le judece.
Examinând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte, a constatat că primele acte de executare au fost
înființate de către B.E.J. - Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București,
constând în executarea silită prin înființarea popririi pe conturile terțului
poprit SC P.S.A. SRL, că în dosarul de executare s-au înființat mai multe
popriri la B.R.D. Giurgiu și la Craiova, aspect confirmat și de către
contestatoare prin acțiune.
Cum contestația este îndreptată
împotriva actelor de executare, prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli
de procedură a executării silite și săvârșirea unor acte de executare nelegale,
solicitându-se desființarea acestor acte, și avându-se în vedere că în raza
Judecătoriei Giurgiu a fost începută executarea silită, aceasta fiind și
instanța mai întâi sesizată, se constată că aceasta este instanța de executare
în accepțiunea legii, competentă în soluționarea contestației la executare care
face obiectul dosarului de fond.
Ca urmare, față de cele ce preced, în
temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2), art. 400
alin. (1) și 452 și urm. din același cod, Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
5 decembrie 2013.