ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4357/2013

Asupra conflictului negativ de competență, de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 01 aprilie 2013, contestatoarea T.N.M., cu domiciliul în Giurgiu, în contradictoriu cu intimata SC E.R.S.I.F.N. SA București a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare silită nr. 524/2012, B.E.J. - Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea tuturor formele de executare silită promovate, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit x. Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2013, Judecătoria Giurgiu - Cauze Generale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că executarea silită prin poprire a terțului poprit SC P.S.A.

SRL, se desfășoară în Craiova, în circumscripția Judecătoriei Craiova, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi din data de 11 februarie 2013. Judecătoria Craiova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 11337 din 12 septembrie 2013 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, avându-se în vedere că executarea silită s-a declanșat în Dosarul de executare nr. 524/2012, B.E.J. - Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București, că instanța de executare competentă teritorial, conform art. 373 alin. (2) raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., este și rămâne judecătoria în raza căreia s-a început executarea silită, aceasta fiind și instanța mai întâi sesizată.

S-a reținut faptul că, executorul a ales una din modalitățile prevăzute de lege de punere în aplicare a executării silite, respectiv de înființare a popririi pe conturile unui terț cu sediul în Craiova, dar acesta nu atrage în mod imperativ necompetența teritorială a Judecătoriei Giurgiu, cu atât mai mult cu cât în dosarul de executare s-au înființat mai multe popriri, respectiv la terțul poprit BRD Giurgiu și la Craiova, iar instanța mai întâi investită nu putea să pună în discuție din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale care este una alternativă și este lăsată de legiuitor doar la latitudinea pârâtului, care o poate invoca prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Craiova, secția civilă, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționarea acestuia. Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și următoarele C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, pentru următoarele considerente de fapt și de drept: În cauză, Judecătoria Giurgiu a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarea T.N.M., în contradictoriu cu intimata SC E.R.S.I. SA București a formulat contestație la executare împotriva executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 524/2012 B.E.J. - Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea tuturor formelor de executare.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Este știut că, competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri este de ordine privată, în sensul art. 159 alin. (2) C. proc. civ., atunci când părțile au posibilitatea să aleagă instanța care să le judece. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, a constatat că primele acte de executare au fost înființate de către B.E.J. - Asociații A. de pe lângă Curtea de Apel București, constând în executarea silită prin înființarea popririi pe conturile terțului poprit SC P.S.A. SRL, că în dosarul de executare s-au înființat mai multe popriri la B.R.D.

Giurgiu și la Craiova, aspect confirmat și de către contestatoare prin acțiune. Cum contestația este îndreptată împotriva actelor de executare, prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli de procedură a executării silite și săvârșirea unor acte de executare nelegale, solicitându-se desființarea acestor acte, și avându-se în vedere că în raza Judecătoriei Giurgiu a fost începută executarea silită, aceasta fiind și instanța mai întâi sesizată, se constată că aceasta este instanța de executare în accepțiunea legii, competentă în soluționarea contestației la executare care face obiectul dosarului de fond. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2), art. 400 alin. (1) și 452 și urm. din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.