ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4615/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 27 mai 2013, Biroul Executorului Judecătoresc N.G.A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate formele de executare, împotriva debitoarei T.M., la cererea creditoarei SC E.K.R. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 21 iulie 2008 emis de R.B. SA, cesionat la data de 30 martie 2010. Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 4 iunie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 650 din noul C. proc.

civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. La rândul său, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 5839 din 19 iunie 2013, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu motivarea că, față de data formulării cererii de executare silită, în speță sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, astfel că, potrivit art. 373 alin. (2) din acest cod, instanța de executare este aceea în raza căreia urmează să se facă executarea. S-a mai reținut că din actele aflate la dosar rezultă că se dorește să se facă urmărirea silită și prin poprire, iar terțul poprit are sediul în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. În speță, executarea a început la data de 30 iulie 2012, prin cererea depusă de creditoarea SC E.K.R. SRL la organul de executare, iar conform dispozițiilor legale menționate, încuviințarea executării silite se va efectua în baza C. proc.

civ. de la 1865. Obiectul cererii prin care creditoarea a sesizat instanța de judecată, constă în încuviințarea executării silite prin poprire, în condițiile în care domiciliul debitoarei se află în sat Comoara, comuna Drăgănești Vlașca, județul Teleorman, iar al terțului poprit indicat în cererea de încuviințare a executării silite, se află în localitatea Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea. Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, iar potrivit art. 373 1 alin. (2) din C. proc. civ., instanța de executare este cea care încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.

De asemenea, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Potrivit textului de lege enunțat mai sus, deși competența este alternativă, în speță, instanța de executare este cea în raza căreia se află sediul terțului poprit, respectiv, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, nefiind în conflict instanța de la domiciliul debitoarei. În consecință, văzând textele procedurale anterior menționate, se va stabili că instanța competentă teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS