ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4107/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 21 martie 2013, creditoarea creditoarea Banca N. SA a formulat cerere de încuviințare a executării silite prin poprire împotriva debitoarei V.E., pentru suma de 1068,37 RON. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, prin încheierea din 4 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând că sediul executorului judecătoresc se află în sectorul 3 București, ceea ce determină competența teritorială a acestei instanțe. Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București, prin încheierea din 10 iunie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență. A reținut, în esență, că în cazul în care executarea silită urmează a se efectua prin poprire cererea de încuviințare este de competența instanței în a cărei circumscripție se află sediul terțului poprit, în speță SC U. SA Râmnicu Vâlcea. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Creditoarea Banca N. SA a solicitat încuviințarea executării silite în baza unui titlu executoriu reprezentat de contractul de credit din 22 februarie 2008, indicând în mod expres în cuprinsul cererii introductive că înțelege să procedeze la executarea silită prin poprire, asupra veniturilor realizate de debitoare de la terțul poprit SC U. SA, cu sediul în Râmnicu Vâlcea. Cererea de încuviințare a executării silite, având caracter necontencios, urmează a fi soluționată potrivit prevederilor art. 331 și urm. C. proc. civ., care se întregesc cu normele ce reglementează procedura contencioasă, în măsura în care acestea nu sunt potrivnice. Art. 373 1 alin. (1) C. proc.

civ. stabilește competența instanței de executare în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. Noțiunea de „instanță de executare” este definită de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că aceasta este „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel.” Or, cum în cauza de față executarea se realizează prin poprire, devin relevante dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, iar validarea popririi revine, conform art. 460 C. proc.

civ. în competența instanței de executare. Prin urmare, dată fiind forma de executare în raport cu care a fost stabilită competența teritorială în cauză și anume poprirea, având în vedere că sediul terțului poprit se află pe raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, precum și în respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil în toate fazele sale, inclusiv în faza de executare, Înalta Curte constată că Judecătoriei Râmnicu Vâlcea îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, formulată de creditoarea Banca N. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.