ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4107/2013

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea la data de 21 martie 2013, creditoarea creditoarea Banca N. SA a

formulat cerere de încuviințare a executării silite prin poprire împotriva debitoarei

V.E., pentru suma de 1068,37 RON.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

secția civilă, prin încheierea din 4 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 3 București, reținând că sediul executorului judecătoresc se află în

sectorul 3 București, ceea ce determină competența teritorială a acestei instanțe.

Învestită prin declinare,

Judecătoria sectorului 3 București, prin încheierea din 10 iunie 2013 a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a

suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

A reținut, în esență,

că în cazul în care executarea silită urmează a se efectua prin poprire cererea

de încuviințare este de competența instanței în a cărei circumscripție se află sediul

terțului poprit, în speță SC U. SA Râmnicu Vâlcea.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Creditoarea

Banca N. SA a solicitat încuviințarea executării silite în baza unui titlu executoriu

reprezentat de contractul de credit din 22 februarie 2008, indicând în mod expres

în cuprinsul cererii introductive că înțelege să procedeze la executarea silită

prin poprire, asupra veniturilor realizate de debitoare de la terțul poprit SC

U. SA, cu sediul în Râmnicu Vâlcea.

Cererea de încuviințare

a executării silite, având caracter necontencios, urmează a fi soluționată potrivit

prevederilor art. 331 și urm. C. proc. civ., care se întregesc cu normele ce reglementează

procedura contencioasă, în măsura în care acestea nu sunt potrivnice.

Art. 373

1

alin.

(1) C. proc. civ. stabilește competența instanței de executare în soluționarea cererii

de încuviințare a executării silite. Noțiunea de „instanță de executare” este definită

de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că aceasta este

„judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

când legea dispune altfel.”

Or, cum în cauza de față

executarea se realizează prin poprire, devin relevante dispozițiile art. 453

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează, la cererea creditorului,

de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul

sau sediul terțului poprit, iar validarea popririi revine, conform art. 460 C. proc.

civ. în competența instanței de executare.

Prin urmare, dată fiind

forma de executare în raport cu care a fost stabilită competența teritorială în

cauză și anume poprirea, având în vedere că sediul terțului poprit se află pe raza

teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, precum și în respectarea principiului

disponibilității, ce guvernează procesul civil în toate fazele sale, inclusiv în

faza de executare, Înalta Curte constată că Judecătoriei Râmnicu Vâlcea îi revine

competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, formulată

de creditoarea Banca N. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2013.