ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4975/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 742 din 29 martie 2004 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr.

8719/2001,

s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamantele S.A.K. și S.E.A.

împotriva dispoziției nr. 148 din 21 septembrie 2001 emisă de Primarul Orașului

Huedin, ce a fost astfel menținută.

Împotriva acestor hotărâri

au declarat apel reclamantele S.A.K. și B.E.A. (născută S.). Apelul a parcurs deja

două cicluri procesuale, iar în ultimul recurs, prin decizia nr. 2872 din 07

mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului.

În rejudecarea apelului

în Dosar nr. 1529/33/2010 al Curții de Apel Cluj, instanța, în ședința de judecată

din data de 09 decembrie 2011, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza dispozițiilor

155

1

C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu și-au

îndeplinit obligația de a achita onorariul pentru expert, stabilită în sarcina acestora.

Reclamantele au formulat

cererea de repunere pe rol la data de 04 decembrie 2012, înainte de împlinirea termenului

de perimare.

Cum cererea de repunere

pe rol a cauzei nu a întreupt, și nici nu suspendat curgerea termenului de perimare,

prin decizia nr. 21 din 15 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a

constatat perimat recursul declarat de reclamantele S.A.K. și B.E.A. (născută S.)

împotriva deciziei civile nr. 326 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Cluj – Dosar

nr. 7753/2004, ce a fost menținută.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-a reținut că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată la

04 decembrie 2012 înainte de împlinirea termenului de perimare, însă aceasta nu

întrerupe și nici nu suspendă curgerea termenului de perimare.

În cauză obligațiile la

care se referă art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., și pentru care judecarea

cauzei în prezentul dosar a fost suspendată, consta în plata onorariului pentru

expert, așa cum rezultă din încheierea ședinței de judecată din data de 09 decembrie

2011.

S-a reținut că nefiind

îndeplinite obligațiile stabilite în sarcina reclamantelor, judecata nu poate fi

reluată în baza cererii din 04 decembrie 2012 și că simpla cerere de redeschidere

a dezbaterilor ar fi putut avea efect doar în cazul prevăzut de art. 245 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., și doar în condițiile în care judecata s-a suspendat prin

învoirea părților sau prin lipsa lor, însă în cauză nu este vorba de o suspendare

prin învoirea părților, sau prin lipsa lor, ci de o suspendare potrivit normei speciale,

aplicabilă în cauză, art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța de apel

a mai reținut că judecata nu putea continua la simpla cerere de repunere pe rol,

fără îndeplinirea obligațiilor pentru care s-a dispus suspendarea judecății, or,

chitanța de plată a onorariului pentru expert este din data de 12 decembrie 2012.

Cum perimarea operează

de drept, la împlinirea termenului de 1 an, așa cum prevede art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., instanța de apel a reținut că în cauză a intervenit perimarea la data

de 09 decembrie 2012, iar orice alt act efectuat după data perimării este fără efect,

pentru că judecata putea fi reluată doar dacă obligațiile stabilite în sarcina părții

ar fi fost îndeplinite în cadrul termenului de 1 an.

Instanța de apel a mai

reținut că potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ., termenul perimării nu curge

cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece

sau nu se poate fixa termen de judecată.

Or, potrivit art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ., judecata va fi reluată doar dacă obligațiile la care se

referă alin. (1) au fost îndeplinite, ceea ce însă nu s-a întîmplat în cauză, obligațiile

fiind îndeplinite abia la 12 decembrie 2012, după împlinirea termenului de perimare.

Cum termenul de 1 an este

un termen imperativ, orice act efectuat după împlinirea acestui termen nu mai poate

fi luat în considerare.

În aceeași idee, instanța

de apel a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit faptul că această obligație nu

a putut fi îndeplinită din cauze birocratice la data formulării cererii de repunere

pe rol, în sensul că sistemul informatic al SC C. Bank SA era defect, și oricum

această împrejurare chiar dacă ar fi fost dovedită, dădea dreptul doar la o cerere

de repunere în termen, în temeiul art. 103 C. proc. civ., care însă nu a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții B.Z.L. și S.A.K., solicitând casarea ei cu trimiterea

cauzei pentru continuarea judecății.

Criticile de nelegalitate

aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Astfel, se susține că

în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ., motiv pentru care

hotărârea este lipsită de temei legal.

Se mai învederează că

în dispozitivul deciziei recurate, este reținută în mod greșit că obiect al apelului

este decizia nr. 326 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul

nr. 7753/2003, în condițiile în care această decizie fusese casată de Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1074 din 06 februarie 2007 – Dosar

nr. 20579/1/2005.

Se mai învederează că

termenul de perimare nu era împlinit, în condițiile în care actul procedural de

întrerupere a termenului de prescripție îl reprezintă cererea de repunere pe rol

depusă la 04 decembrie 2012.

O altă critică de nelegalitate

invocată de recurente, vizează faptul că în mod greșit în dispozitivul deciziei

instanța a fost trecut ca termen de recurs termenul de 15 zile ce ar curge de la

comunicare, deși în cazul perimării termenul de recurs este de 5 zile și curge de

la pronunțarea hotărârii.

Prin întâmpinarea depusă

pârâtul Primarul Orașului Huedin s-a opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește suspendarea

cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ. dispusă la 09 decembrie 2011

și respectiv cererea de repunere pe rol formulată de reclamante la 04 decembrie

2012, sunt de reținut următoarele aspecte:

Prin încheierea de ședință

din 09 decembrie 2011 s-a dispus suspendarea judecării căii de atac a apelului în

temeiul art. 155

1

C. proc. civ., reținându-se că reclamantele nu și-au

îndeplinit obligația de plată a onorariului de expert.

La 04 decembrie 2012,

reclamantele au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că anexează

chitanța CEC pentru expertiză, însă asupra cererii de repunere pe rol, instanța

nu s-a pronunțat deși avea această obligație, indiferent de soluția pe care ar fi

adoptat-o.

Astfel, este de reținut

că în cazul în care instanța s-ar fi pronunțat în sensul respingerii cererii de

repunere pe rol a cauzei, soluția trebuia argumentată, iar încheierea astfel pronunțată

era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, din perspectiva celor

expuse, este de observat că asupra cererii de repunere pe rol depusă de reclamante

la 04 decembrie 2012 instanța nu s-a pronunțat, nu a adoptat nici o soluție, neexistând

la dosar nici o încheiere în acest sens.

Or, în condițiile în care

instanța de apel nu s-a pronunțat printr-o încheiere asupra cererii de repunere

pe rol a cauzei, lipsa acestei încheieri împiedică exercitarea controlului controlului

judiciar în această fază procesuală.

Din această perspectivă,

celelalte critici nu se mai impun a fi analizate, motiv pentru care urmează a se

admite recursul reclamanților în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 5 C.

proc. civ., a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

ocazie cu care urmează a se observa că obiectul căii de atac al apelului nu îl poate

constitui decizia civilă nr. 326 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, în condițiile

în care această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

decizia civilă nr. 1074 din 06 februarie 2007 – Dosar nr. 20579/1/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanții B.Z.L. și S.A.K. împotriva deciziei nr. 21 din 15 martie 2013 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 4 noiembrie 2013.